|
|
CREATIV SI CRITIC
Simplificand sunt doua feluri de indivizi, creativii si consumatorii. Evident creativul este si consumator, altfel nu poate supravietui, nu se poate exprima, dupa cum si consumatorul in limite mai modeste este inventiv, isi pune si rezolva probleme, foloseste solutiile creativului pentru a satisface nevoile colective. Creativul autentic este capabil sa produca noutatea, sa faca ceva ce nu a mai fost facut, sau nu in maniera sa, nu cu detaliile sale, nu cu amplitudinea sa inventiva, nu cu profunzimea, ingeniozitatea, bogatia sau precizia sa constructiv-descriptiva, nu cu efectele bune sau rele, rezultate din opera sa.
Pentru a valorifica cat mai bine creativitatea accesibila consumatorul in mod evident trebuie sa aiba discernamant, sa isi ofere instrumentele preluarii optime a ofertei creative, sa inteleaga macar si partial ce si cum a facut un anume creativ, la ce e buna lucrarea sa, ce loc are ea in spatiul creativ actual sau istoric, ce noutate contine si cu ce consecinte. Posedand minime mjloace de caracterizare a efectelor creativitatii consumatorul poate deveni capabil sa aleaga acea opera specifica care il satisface momentan optim, indiferent cum. Conventional sunt doua feluri de creativitati, stintifica si artistica. Continue reading CREATIV SI CRITIC
PERSONAJ
-Observatia, deplasarea, actiunea, vorbirea, ratiunea, imaginatia si emotia, acestea sunt trasaturile personajului.
-Prin observare personajul primeste dreptul sa viziteze expozitia lumii-realitatii.
-Prin deplasare se poate apropia de fiecare exponat si cerceta detaliile.
-Prin actiune le poate atinge pe unele si schimba.
-Prin vorbire face copii semantice ale tuturor exponatelor, copii pe care le poate cupla liber in orice fel, construind propriile tablouri de lume lingvistica.
-Prin ratiune si imaginatie izoleaza-identifica progresiv regulile de constructie ale unora din obiectele apartinand realitatii si poate construi efectiv obiecte-functii noi cu proprietati deosebite, utile sau inutile, cu care isi recupereaza energia, curiozitatea si inventivitatea de vizitator si constructor-creator al realitatii.
-Prin emotie personajul se identifica cu realitatea, se leaga atat de strans de obiectele si calitatile obiectelor observate sau facute de el, material sau lingvistic, incat se confunda cu acestea, crede ca ele ii alcatuiesc individualitatea, ele compun si intretin activ personajul.
-Legat-indragostit de expozitia realitate la a carei extensie-dezvoltare participa permanent, personajul nu se mai poate desprinde de ea, nu mai poate iesi din expozitia lume si intra in propria identitate,
INFO GENEZA
In Biblie se spune ca Dumnezeu a facut lumea in sase zile comandand in voce-limbaj siesi sau unui lucrator atot capabil ce anume sa faca in fiecare zi, iar executantul realiza progresiv fiecare parte din lucrarea comandata intocmai cum a conceput-o proiectantul divin. Putem lua geneza biblica asa cum este descrisa, ca o poveste interesanta, o super metafora, un mit despre creatie, dar o putem trata si ca ipoteza creativa verosimila, realizabila efectiv, caz in care trebuie sa imaginam rational in ce conditii ar putea fi privita ca posibila-realizabila o asemenea creatie prin comenzi in limbaj.
Daca creatorul era si proiectant si executant nu avea nevoie de limbaj-discurs explicit, de un dialog ‘extern’ cu sine pentru a face in fiinta sa ce avea in gand, el avand in posesie proiectul de lume si om deja finalizat sau finalizabil progresiv pe masura ce diferite parti de proiect erau puse in opera. Continue reading INFO GENEZA
Suntem situati in ‘realitate’, enorma colectie de forme, proprietati, relatii si miscari careia ii atribuim sistematic modalitate si existenta. Cuvintele ‘este, sunt, exista’, cuprind sensuri fundamentale, folosite sistematic, dar intelegerea lor de profunzime a pus si inca pune probleme. De regula sensurile cuvintelor ‘sunt’ explicitabile prin alte sensuri dar cele fundamentale ‘sunt’ dificil daca nu imposibil de tradus prin alte sensuri.
Presupunem ca procedura existentierii a ceva este compusa din urmatoarele etape:
1-Comunicarea si primirea unui mesaj de agentul interpretor.
2-Interpretarea mesajului si construirea-reprezentarea unei modalitati-obiect.
3-Memorarea reprezentarii modalitatii-obiectului,
4-Recunoasterea obiectului reprezentat prin compararea cu o multime de obiecte reprezentat-memorate care il include.
5-Marcarea-semnificarea si individualizarea semantica a obiectului.
6-Constientizarea marcarii-semnificarii obiectului prin identificarea celui care marcheaza-semnifica reprezentarile.
7-Identificarea duala, modala si semnificanta a prezentei obiectului si existentierea localizarii lui cu ajutorul unui nou marcaj lingvistic “este -exista”, indicand ‘prezenta-accesibilitatea’ entitatii obiect, reprezentat si semnificat constient.
8-Constietizarea existentierii prin identificarea recurenta a celui care existentiaza si a actului existentiant.
Distingem existentieri concrete si abstracte. Cele concrete se aplica reprezentarilor din intreaga arie modala accesibila senzorial si interpretant individului. Existentierile abstracte, generice se aplica modalitatilor numai semnificabile-conceptibile, fara reprezentare modala. Spre exemplu:
Exista viata, exista placere, exista suferinta, exista ratiune, cunoastere, vointa, violenta, generozitate, meschinarie, prostie, inteligenta, ignoranta, emotie si altele de acelasi fel.
Simplificat orice efect al procesarii cerebrale a unui mesaj genereaza o modalitate-forma distincta, fie ea ‘imagine, sunet, impresie tactila, gust, miros sau combinatii. Memorarea si particularizarea semantica prin nume a formei indiferent de aspect, pune bazele existentierii modalitatii, existentei formei semnificate, obtinuta prin interpretarea unui mesaj primit de la simturi.
Cand simtul-receptor este activ Continue reading EXISTENTA
Omul este creativ el descopera permanent cum sa faca ceva nou, cum sa construiasca forme cu functii tot mai speciale, mai adaptate nevoilor lui corporale, intelective si afective, dar el isi inventeaza sistematic si noi nevoi carora le gaseste metode de rezolvare. Aparent uneltele sale materiale nu fac parte din fiinta lui, apartin numai realitatii, dar asta e o impresie de suprafata. Toate obiectele care intra in sfera utilitatii-valorii, indiferent in ce fel, sunt parti ale identitatii ‘om’, prin ele se sustine fizic si spiritual, isi conserva sau dezvolta diferite performante, isi exerseaza corpul si mintea, isi ofera distractie-emotie, ingredientul cu cel mai inalt indice satisfiant. Dupa milenii de efort creativ rezolutiv, omul actual este inconjurat de un nor imens de obiecte cu o diversitate enorma de structuri si caracteristici operante in a caror variatate problematizant-utilizanta risca sa se rataceasca si chiar se rataceste, avand nevoia sau impresia ca are nevoie de toate sau de cea mai mare parte. Legat de FORME-FUNCTII-VALORI, omul modern are convingerea ca posesia obiectelor cu diferiti indici satisfianti este suficienta pentru a il apara de toate pericolele, de toate agresiunile externe sau interne. Obiectul serviciu creat de tehnologiile actuale este un fel de talisman universal, un camp de forta magic care il fereste de orice pericol, ii ofera orice placere, il inchide intr-o falsa carcasa de securitate personala. Principala nevoie umana intr-o lume care abunda in oferte este impulsul posesiei de obiect, tendinta care incepe sa depaseasca in intensitate si dependenta nevoile fundamentale: hrana, adapost, securitate, deplasare, comunicare. Daca prin obiectul valoare te saturi corporal si emotiv , te deplasezi, comunici, te distrezi, atunci evident obiectul devine zeul principal, zeul unic care iti ofera ce vrei dar iti cere un devotament total, devotamentul imaginarii, constructiei, posesiei, folosirii si emotivarii obiectului. Generarea, aprecierea si valorizarea functiei este actul ritual de supunere a individului la obiectul devenit prin valoare ‘divinitate’. Unealta actuala fizica, intelectiva si afectiva te obliga sa gandesti specific penutru a o concepe, te obliga sa actionezi corporal –gestual si mental specializat, pentru a o construi, te obliga sa iti pui la dispozitie mijloacele posesiei, te obliga sa o ai si foloesti, dar mai ales te obliga sa o apreciezi, sa ii dai o masura valorica, iar aceasta dimensiune valorica tradusa afectiv o introduce in personalitate, o face parte a individului. Prin structura-functie, utilitate si valoare unealta cucereste cea mai profunda dimensiune a fiintei individului, ea primeste un loc in identitatea lui afectiv umanizanta, cuantificabila prin vointa, ratiune, imaginatie si emotie. Continue reading OMUL FARA LIMITE
VISUL
Omul experimenteaza in somn personalitatea visului proiectata intr-o realitate distorsionata structural si evolutiv in diferite feluri din cauze inca ipotetice. Cercatatorul specializat considera visul o creatie a mintii omului real-material in stare de somn, minte inca partial activa, aparent capabila sa faca atunci cand doarme si viseaza inversul actiunilor din starea de veghe.
Sa explicam ce intelegem prin afirmatia ca visul este efectul unei actiuni inverse celor realizate in stare de trezie.
Creierul primeste o diversitate de mesaje de la simturi si le proceseaza-interpreteaza ca reprezentari in mod imagine, sunet, nuante gust, miros…. O alta parte a creierului aloca reprezentarilor cuvinte-sensuri iar compartimentul mental discursiv conecteaza dupa anume reguli sensurile si genereaza descrieri de lume sau individ, corespondente reprezentarilor extrase din perceptie.
Compartimentul mental specializat interpretant al mesajelor lingvistice le ‘interpreteaza-intelege’ alcatuind ceace am putea numi ‘reprezentare lingvistica’ sau forma intelectiv modala a realitatii. Intelegerea discursului ca reprezentare lingvistica corespunde discursului cum corespunde ‘reprezentarea imagine’ mesajului senzorial trimis creierului de senzorul ochi sau ‘reprezentarea sunet’ extrasa din procesarea mesajului senzorului audio Continue reading VISUL
BINELE SI RAUL
Senzatia, ratiunea si emotia evaluate polar sunt frontierele intre care circula omul, majoritatea timpului ocupand zonele de mijloc, cu previzibile sau imprevizibile alunecari catre starile fizice sau mentale care aloca intensitate nuantelor placerii sau durerii, satisfactiei si suferintei.
Raul si binele pot primi trei trepte de reprezentare-conceptualizare, pot fi agenti, actiuni, consecinte si consecinte ale consecintelor exprimate ca senzatii-emotii, bune sau rele.
Actiunea buna sau rea poate fi voita sau spontana, recunoscuta sau nu.
Starea interna buna sau rea poate fi si ea senzoriala, senzorial-senzuala, emotiva, intelectiv emotiva.
Posesia starii binelui duce la variante ale placerii-satisfactiei, ea unifica mental individul, il aduce in identitate-pretuire-asumare de sine, iar identitatea intretine un acord intelectiv si afectiv intre ‘eul activ care ofera ceva si ‘eul posesiv’ care primeste-consuma-apreciaza si asuma ca valori proprii, actele si starile de bine.
Starea de rau provoaca repulsie, durere, suferinta, ea poate proveni din exterior sau interior. In raul cu sursa externa, senzorial-dinamic interactiv, cel care sufera cauta sa identifice agentul diferit de fiinta sa, care initiaza-intretine actiunea provocanta de suferinta si sa se desprinda cumva de el. In raul cu sursa interna, emotiv agresanta, individul se scindeaza in doua subiectivari distincte si conflictuale, una care produce emotia agresanta, alta care evalueaza-suporta intensitatea tensiunii agresante, care preia suferinta ca stare proprie. Partea subiect care sufera cauta sa se decupleze de partea subiect care produce-mentine suferinta, sa o anihileze sau inlature, sa se depersonalizeze partial.
O stare de bine este o plenitudine senzoriala, senzuala, emotiva sau intelectiv emotiva pe care nu vrem sa o pierdem, care credem ca ne implineste si valorifica optim persoana.
Starea de rau este constrangatoare, este o limitare sau lipsire de libertate, ea ingusteaza intervalul optional comportamental, restrange posibilitatile de implicare-actiune-reusita, la limita le interzice pe toate, iar daca interdictia se aplica unei actiuni satisfiante metabolic sau intelectiv creativ, interdictia prelungita poate leza fizic sau psihic individul, la limita il poare degrada corporal sau mental.
Starea de bine are efect opus, ea da impresia de libertate, de neconditionare, de permisivitate comportamentala nelimitata.
Putem considera binele ca agent extern sau intern fiintei, creat in afara fiintei sau prin resursele fiintei omului.
Binele extern poate fi gandit ca stare preferata a lumii fenomenale sau ca alta individualitate care ne poate oferi satisfactii, dar un asmenea bine este numai o materie prima, o conditie a binelui intern, din care omul trebuie sa extraga binele esenta, binele propriu, prin actiuni creative care modifica realitatea sau alta individualitate, o aduce in intervalul controlului, utilizarii si satisfacerii. Putem concepe binele si ca agent extern, ca ‘bine principiu’, ca bine absolut, neperceptibil, numai conceptibil, care in anumite conditii intra in legatura cu fiinta noastra si ne comunica o stare de bine specifica, o recompensa a unei actiuni autentic bune care nu produce neplacere sau suferinta nici unei fiinte apartinand sferei binelui si raului.
Binele intern poate fi conceput ipotetic ca efect al unei functii specific interpretanta de mesaj care ne comunica o stare particulara de bine, senzorial, senzual sau emotiv. Continue reading BINELE SI RAUL
CONSTIENTA SI PERSOANA
Omul se defineste ca ‘persoana’ sau personalitate. Simplificat persoana este efectul activarii si combinarii unui set de functii interactive, specific individualizante. Functia personalizanta, identificanta, coordonanta, activanta si inhibanta a functiilor interactive este ‘constienta’.
Functiile activ individualizante sunt:
-Perceptia sau functia observanta, preluanta si procesanta de mesaj extern, generanta de mesaj senzorial trimis spre interpretare si reprezentare.
-Reprezentarea sau functia asamblanta de aspect realitate, de fenomenalitate. Reprezentarea produce si ea un mesaj trimis functiilor gestual si semantic interactive,
-Gestul sau functia situant interactiva cu ambientul,
-Semnificarea si limbajul, functii cuantificante, modelante si comunicante de ‘lume lingvistica’. Sensurile construiesc obiectele lumii lingvistice, fiecare obiect semantic fiind alcatuit din multimi de forme similare, din familii de reprezentari sau din grupuri de sensuri similare acoperind multimi de familii de reprezentari.
Functiile implicante, activante gestual si lingvistic:
-Curiozitatea, atractorul orientant si cuplant interactiv,
-Intentia, functie selectanta de optiune actiune,
-Vointa, functie declansanta, sustenanta si finalizanta de initiativa intentionala,
-Rationalitatea, strategie conditionant conectanta a sensurilor, argumentanta discursiv pozitiv sau negatic de posibilitate ipotetica formulata discursiv.
Ratiunea distinge diferite tipuri de relatii intre toate felurile de obiecte, miscari si proprietati, separa conditionari si consecinte, permite argumentarea corectitudinii sau falsitatii unei afirmatii sau discurs.
-Imaginatia functia configurant creativa in spatiul reprezentarii, gesturilor si limbajelor,
-Rationalitatea si imaginatia cuplate investigant si discursiv dezvolta impreuna actiunea intelectiva cognitiv-creativa, constructiv- verificanta si utilizanta de modele predictive ale realitatii sau comportamentelor persoanei,
-Atractorii senzoriali, senzuali si emotivi, alocanti, ierarhizanti si metabolizanti de valoare, atribuie intensitate implicanta sau decuplanta a persoanei cu anume parte realitate, stare proprie, alta persoana.
Constienta, super-functie recursiv identificanta, caracterizanta si coordonanta a fiecarei functii activ subiectivante. Constienta este o functie conectiv reflexiva care trateaza fiecare iesire de date rezultate din actiunea procesanta a unei functii active ca o intrare de date in alta functie, generand retele de interpretari conectate.
Constienta orienteaza observant perceptia, unifica reprezentarile, identifica- activeaza optional sau volitional si controleaza operant gestul fizic sau semantic, coordoneaza alcatuirea, comunicarea si interpretarea descrierilor de realitate sau individ, activeaza ratiunea si imaginatia, preia si intretine emotia.
Am putea descrie constienta in doua variante:
-Ca program cauza, care cupleaza in asa fel functiile active incat iesirea de date a uneia sa fie intrare de date a alteia sau altora cuplate ierarhic interpretant. Constienta cauzanta ipotetic poseda meta-programe care pot identifica, evalua si controla caracteristica functionala a ‘programelor’ activ alocante de functii individualizante.
-Ca interpretare efect, rezultat al interactiei intre functii personalizante, orizontal sau ierarhic conectabile. In aceasta varianta constienta este locala, cu o anume dimensiune personalizanta, consecinta reprocesarii efectului unei procesari sau serii de procesari-reprocesari de mesaj, generand lanturi de mesaje, interpretari- mesaje, interpretari-mesaje…
In constientizarile efect se diferentiaza trepte de constienta sau constientizare, prima proceseaza mesajele perceptiei generand reprezentari, a doua proceseaza reprezentari asambland sensuri, urmatoarele construiesc si interpreteaza descrieri de realitate sau persoana, le organizeaza rational, le modifica imaginant.. .
In ipoteza efect fiecare constienta specifica emerge din procesarea continutului constientei sau constientelor anterioare dezvoltand ‘cascade de constiente’, finalizabile in constiente extinse, unificante, absorbante, integrante si evaluante ale constientizarilor anterioare.
Constienta identifica si coreleaza reprezentarile, actiunile gestuale aplicate reprezentarilor video, actiunile lingvistice constructive de discurs modelant de realitate sau acte persoana, deasemeni identifica-atribuie emotii si proiecteaza actele individului in focarul emotiv care le apreciaza-accentueaza si sustine sau depreciaza-neaga-respinge.
Prima functie minim constientizant-personalizanta este reprezentarea, efect al unui grup de algoritmi interpretant-modalizanti ai mesajelor perceptiei. Reprezentarile asambleaza realitatea sau lumea fenomenala, pe baza receptarii si interpretarii fenomenante a mesajelor ‘externe’ difuzate de ipotetica ‘lumea autonoma’, presupus independenta modal-interactiv de individ.
Omul poseda cinci feluri de reprezentari, imaginea, sunetul, forma tactila, formele gust si miros.
Reprezentarile produc mesaje care intra in functia semnificanta, generanta de cuvinte, de operanzi semantici, separanti, corelanti sau unificanti de forme, relatii sau proprietati discernabile in reprezentare.
Multimea sensurilor alcatuieste ‘vocabularul’, clasa de obiecte-relatii-actiuni complexe, cuplate la familii de reprezentari sau alte sensuri.
-Rationalitatea este o functie conectant-regularizanta in reprezentare, gest sau in discurs. Rationalitatea identifica dependente in spatiile realitatii, gesturilor sau cuvintelor, le cuantifica calitativ sau formal, le clasifica, construieste modele unitar- interactive ale realitatii, face predictii de eveniment natural sau comportament persoana, organizeaza logic discursul, extrage maxim de informatie din discurs, fie ele explicit sau codat asamblat.
Imaginatia este functia creativ configuranta aplicabila reprezentarii, gestului si limbajului. Prin imaginatie persoana agrega realitati noi sau combinatii inedite de comportamente corporale sau intelective.
Imaginatia permite persoanei sa se situeze in propria realitate reprezentabila, gestuala, estetica sau rationala, sa dezvolte actiuni gestuale sau semantice in realitatile create, sa se re-presonalizeze optional, coerent sau nu.
Presupunand valabila ipoteza emergentei constientei din cuplarea unui mesaj de iesire a unei functii interactive cu procedura interpretanta a functiei ierarhic superioare, obtinem cinci trepte de constienta, fiecare treapta integrant constientizanta a treptelor anterioare.
-Din procesarea si interpretarea mentala a mesajului senzorial deriva prima constienta, situanta in spatiul obiectelor si schimbarilor, in lumea fenomenala.
-Interactia gestuala cu reprezentarea genereaza a doua treapta de constienta, situant-operanta in gest.
Controlul cuplarii dupa reguli sintactice si semantice a sensurilor derivate din cuantificarea modala a reprezentarilor instaleaza a treia constienta, generanta de discurs. Potentialul semnificant si discursiv, amplitudinea si precizia sensurilor si conexiunilor coerente intre sensuri exprima performanta lingvistic descriptiva a persoanei.
-Interpretarea-intelegerea discursurilor modelante de ambient sau individ, dezvolta a patra constienta.
Combinarea ingenioasa a sensurilor, a discursurilor, a interpretarilor de discurs, construirea de discursuri noi cu continut inedit, proiecteaza a cincea constienta, cognitiv creativa, superior dimensionanta a personalizarii.
PREDICATELE CONSTIENTIZARII Continue reading CONSTIENTA SI PERSOANA
APOCALIPSE?
Suntem co-autorii unei lumi in continua schimbare. Obiectele de toate felurile isi modifica forma, structura interna, pozitia, proprietatile si relatiile cu altele, sistematic ceva intra in fiinta-existenta-actiune si se auto-fiinteaza-exprima distinct, ceva paraseste forma-fiinta-existenta si face loc alteia cu alta evolutie, alta individualizare. In lumea noastra sistematic ceva nou apare, se dezvolta un timp apoi se degradeaza si dispare, ceva se naste, maturizeaza cumva, imbatraneste si moare. Natura e un multi spectacol pe a carei imensa scena ‘spatiu- substanta-energie-timp’, personajul ‘fenomen’ intra in existenta, isi inventeaza-exprima-consuma rolul, capata trasaturi, le comunica altora, primeste altele si la capatul unui lant finit de re fenomenalizari paraseste scena si lasa loc altui personaj cu un rol interactiv diferit.
Majoritatea formelor si schimbarilor naturale nu se ‘auto reflecta fiinteaza’, nu se auto individualizeaza in nici un fel, ‘exista si nu exista’. Fiinta forma ‘exista-fiinteaza’ prin posesie de substanta-energie, prin ocupare-consum de spatiu-timp, dar incepe sa se ‘fiinteze’, sa existe pentru sine’, prin ‘identificare de sine, prin constientizare de identitate. Fiinta ‘nu exista’ daca nu poseda acea ‘identitate identificanta de sine’, daca nu de poate ‘existentia’, daca nu ‘atribuie existenta si nu atribuie existenta atribuirii de existenta’.
Acele fiinte care se auto personifica cumva, isi folosesc potentialul auto-personalizant pentru a existentia-individualiza alte fiinte-existente, pentru a se diferentia de ele, pentru a le folosi ca suport al continuitatii existentei proprii, pentru a se conserva-evolua, a extrage din lumea suport cele necesare auto personalizarii pe inca un interval de spatiu-timp.
Ca orice fiinta-persoana omul are un traseu existential finit, se naste, se personalizeaza, isi consuma personalizarea si moare, pentru a lasa naturii loc sa inventeze-nasca un personaj diferit care se individualizeaza diferit dar dispare la fel de inevitabil. Reflectandu-se pe sine si descoperind ce trebuie sa faca pentru a mai cuceri un interval de viitor, a mai poseda un timp potentialul auto umanizant, omul isi identifica si inevitabila iesire din fiinta-existenta sau cel putin desprinderea obligatorie de acea fiinta materiala modal auto reflectanta, constient si inconstient implicanta, care il personalizeaza.
Pierderea de sine, desprinderea de fiinta sa si de fiinta lume prin care se intretine si exprima, declanseaza in fiecare om o tensiune frustranta, o teama de acea obscura si incontrolabila forta care ii provoaca nasterea, maturitatea si moartea, il aduce dar si si scoate din acea fiintare constienta care se identifica si personifica. Continue reading APOCALIPSE?
CALATORIA IN TIMP
Calatoria in timp este una din cele mai vechi dorinte umane si probabil cel mai dificil, daca nu imposibil de indeplinit. Apartinem unui univers dinamic, nici nu se poate altfel, unde totul se schimba, permanent ceva nou intra in existenta-manifestare si dispare ceva care si-a finalizat traseul fenomenal sau subiectivant. Ca fiinta omul are la dispozitie pentru a isi exprima persoana un interval temporal mic in raport cu timpul de existenta-schimbare al formelor nevii care dureaza milenii. Dar omul prin morfologia sa stranie, extrem de neomogena si complicata, sursa a functiilor constientizant interactive, trece prin transformari fizice, chimice si informationale, perceptuale, lingvistice si afective, inaccesibile formelor nevii create natural. Degradabil fiind, orice om care si-a consumat cea mai mare parte din rezerva de intentie-actiune-recompensa, ar vrea sa incordeze inca odata, daca nu de mai multe ori, arcul ceasului care ii daruie prezenta temporala in lumea pe care in curand o va parasi, sa reinceapa aventura vietii, fie ea intr-o varianta noua, daca cea parcursa nu l-a satisfacut, sau sa isi repete viata pina la amanunt daca tot ce a trait a fost de calitate.
Lumea in care suntem este caracterizabila prin doi parametri spatiul si timpul, care numai impreuna genereaza o realitate creativa si distructiva, o lume care pare a avea o directie privilegiata de evolutie-involutie. Aceasta directie este data de vectorul temporal, de agentul responsabil de toate schimbarile realitatii. Spatiu poate fi sumar calificat drept suportul continator al formei-obiectului, sau ca receptacul-container preluant cu interval, al tuturor tipurilor de forme, de invariante modale. Continue reading CALATORIA IN TIMP
Page 1 of 612345...»Last »
|
|
Recent Comments