|
|
CONSTIENTA SI PERSOANA
Omul se defineste ca ‘persoana’ sau personalitate. Simplificat persoana este efectul activarii si combinarii unui set de functii interactive, specific individualizante. Functia personalizanta, identificanta, coordonanta si inhibanta a functiilor interactive este ‘constienta’.
Functiile activ individualizante sunt:
-Perceptia sau functia observanta, preluanta si procesanta de mesaj extern, generanta de mesaj senzorial trimis spre interpretare si reprezentare.
-Reprezentarea sau functia asamblanta de aspect realitate, de fenomenalitate. Reprezentarea produce si ea un mesaj trimis functiilor gestual si semantic interactive,
-Gestul sau functia situant interactiva cu ambientul,
-Semnificarea si limbajul, functii cuantificante, modelante si comunicante de ‘lume lingvistica’. Sensurile construiesc obiectele lumii lingvistice, fiecare obiect semantic fiind alcatuit din multimi de forme similare, din familii de reprezentari sau din grupuri de sensuri similare acoperind multimi de familii de reprezentari.
Functiile implicante, activante gestual si lingvistic:
-Curiozitatea, atractorul orientant si cuplant interactiv,
-Intentia, functie selectanta de optiune actiune,
-Vointa, functie declansanta, sustenanta si finalizanta de initiativa intentionala,
-Rationalitatea, strategie conditionant conectanta a sensurilor, argumentanta discursiv pozitiv sau negatic de posibilitate ipotetica formulata discursiv.
Ratiunea distinge diferite tipuri de relatii intre toate felurile de obiecte, miscari si proprietati, separa conditionari si consecinte, permite argumentarea corectitudinii sau falsitatii unei afirmatii sau discurs.
-Imaginatia functia configurant creativa in spatiul reprezentarii, gesturilor si limbajelor,
-Rationalitatea si imaginatia cuplate investigant si discursiv dezvolta impreuna actiunea intelectiva cognitiv-creativa, constructiv- verificanta si utilizanta de modele predictive ale realitatii sau comportamentelor persoanei,
-Atractorii senzoriali, senzuali si emotivi, alocanti, ierarhizanti si metabolizanti de valoare, atribuie intensitate implicanta sau decuplanta a persoanei cu anume parte realitate, stare proprie, alta persoana.
Constienta, super-functie recursiv identificanta, caracterizanta si coordonanta a fiecarei functii activ subiectivante. Constienta este o functie conectiv reflexiva care trateaza fiecare iesire de date rezultate din actiunea procesanta a unei functii active ca o intrare de date in alta functie, generand retele de interpretari conectate.
Constienta orienteaza observant perceptia, unifica reprezentarile, identifica- activeaza optional sau volitional si controleaza operant gestul fizic sau semantic, coordoneaza alcatuirea, comunicarea si interpretarea descrierilor de realitate sau individ, activeaza ratiunea si imaginatia, preia si intretine emotia.
Am putea descrie constienta in doua variante:
-Ca program cauza, care cupleaza in asa fel functiile active incat iesirea de date a uneia sa fie intrare de date a alteia sau altora cuplate ierarhic interpretant. Constienta cauzanta ipotetic poseda meta-programe care pot identifica, evalua si controla caracteristica functionala a ‘programelor’ activ alocante de functii individualizante.
-Ca interpretare efect, rezultat al interactiei intre functii personalizante, orizontal sau ierarhic conectabile. In aceasta varianta constienta este locala, cu o anume dimensiune personalizanta, consecinta reprocesarii efectului unei procesari sau serii de procesari-reprocesari de mesaj, generand lanturi de mesaje, interpretari- mesaje, interpretari-mesaje…
In constientizarile efect se diferentiaza trepte de constienta sau constientizare, prima proceseaza mesajele perceptiei generand reprezentari, a doua proceseaza reprezentari asambland sensuri, urmatoarele construiesc si interpreteaza descrieri de realitate sau persoana, le organizeaza rational, le modifica imaginant.. .
In ipoteza efect fiecare constienta specifica emerge din procesarea continutului constientei sau constientelor anterioare dezvoltand ‘cascade de constiente’, finalizabile in constiente extinse, unificante, absorbante, integrante si evaluante ale constientizarilor anterioare.
Constienta identifica si coreleaza reprezentarile, actiunile gestuale aplicate reprezentarilor video, actiunile lingvistice constructive de discurs modelant de realitate sau acte persoana, deasemeni identifica-atribuie emotii si proiecteaza actele individului in focarul emotiv care le apreciaza-accentueaza si sustine sau depreciaza-neaga-respinge.
Prima functie minim constientizant-personalizanta este reprezentarea, efect al unui grup de algoritmi interpretant-modalizanti ai mesajelor perceptiei. Reprezentarile asambleaza realitatea sau lumea fenomenala, pe baza receptarii si interpretarii fenomenante a mesajelor ‘externe’ difuzate de ipotetica ‘lumea autonoma’, presupus independenta modal-interactiv de individ.
Omul poseda cinci feluri de reprezentari, imaginea, sunetul, forma tactila, formele gust si miros.
Reprezentarile produc mesaje care intra in functia semnificanta, generanta de operanzi semantici, separanti si unificanti de forme, relatii sau proprietati similare discernabile in reprezentare.
Multimea sensurilor alcatuieste ‘vocabularul’, clasa de obiecte-actiuni complexe, fundamentabile pe familii de reprezentari sau pe alte sensuri.
-Rationalitatea este o functie conectant-regularizanta in reprezentare, gest sau in discurs. Rationalitatea identifica dependente in spatiile realitatii, gesturilor sau cuvintelor, le cuantifica calitativ sau formal, le clasifica, construieste modele unitar- interactive ale realitatii, face predictii de eveniment natural sau comportament persoana, organizeaza logic discursul, extrage maxim de informatie din discurs, fie ele explicit sau codat asamblat.
Imaginatia este functia creativ configuranta aplicabila reprezentarii, gestului si limbajului. Prin imaginatie persoana agrega realitati noi sau combinatii inedite de comportamente corporale sau intelective.
Imaginatia permite persoanei sa se situeze in propria realitate reprezentabila, gestuala, estetica sau rationala, sa dezvolte actiuni gestuale sau semantice in realitatile create, sa se re-presonalizeze optional, coerent sau nu.
Presupunand valabila ipoteza emergentei constientei din cuplarea unui mesaj de iesire a unei functii interactive cu procedura interpretanta a functiei ierarhic superioare, obtinem cinci trepte de constienta, fiecare treapta integrant constientizanta a treptelor anterioare.
-Din procesarea si interpretarea mentala a mesajului senzorial deriva prima constienta, situanta in spatiul obiectelor si schimbarilor, in lumea fenomenala.
-Interactia gestuala cu reprezentarea genereaza a doua treapta de constienta, situant-operanta in gest.
Controlul cuplarii dupa reguli sintactice si semantice a sensurilor derivate din cuantificarea modala a reprezentarilor instaleaza a treia constienta, generanta de discurs. Potentialul semnificant si discursiv, amplitudinea si precizia sensurilor si conexiunilor coerente intre sensuri exprima performanta lingvistic descriptiva a persoanei.
-Interpretarea-intelegerea discursurilor modelante de ambient sau individ, dezvolta a patra constienta.
Combinarea ingenioasa a sensurilor, a discursurilor, a interpretarilor de discurs, construirea de discursuri noi cu continut inedit, proiecteaza a cincea constienta, cognitiv creativa, superior dimensionanta a personalizarii.
PREDICATELE CONSTIENTIZARII Continue reading CONSTIENTA SI PERSOANA
APOCALIPSE?
Suntem co-autorii unei lumi in continua schimbare. Obiectele de toate felurile isi modifica forma, structura interna, pozitia, proprietatile si relatiile cu altele, sistematic ceva intra in fiinta-existenta-actiune si se auto-fiinteaza-exprima distinct, ceva paraseste forma-fiinta-existenta si face loc alteia cu alta evolutie, alta individualizare. In lumea noastra sistematic ceva nou apare, se dezvolta un timp apoi se degradeaza si dispare, ceva se naste, maturizeaza cumva, imbatraneste si moare. Natura e un multi spectacol pe a carei imensa scena ‘spatiu- substanta-energie-timp’, personajul ‘fenomen’ intra in existenta, isi inventeaza-exprima-consuma rolul, capata trasaturi, le comunica altora, primeste altele si la capatul unui lant finit de re fenomenalizari paraseste scena si lasa loc altui personaj cu un rol interactiv diferit.
Majoritatea formelor si schimbarilor naturale nu se ‘auto reflecta fiinteaza’, nu se auto individualizeaza in nici un fel, ‘exista si nu exista’. Fiinta forma ‘exista-fiinteaza’ prin posesie de substanta-energie, prin ocupare-consum de spatiu-timp, dar incepe sa se ‘fiinteze’, sa existe pentru sine’, prin ‘identificare de sine, prin constientizare de identitate. Fiinta ‘nu exista’ daca nu poseda acea ‘identitate identificanta de sine’, daca nu de poate ‘existentia’, daca nu ‘atribuie existenta si nu atribuie existenta atribuirii de existenta’.
Acele fiinte care se auto personifica cumva, isi folosesc potentialul auto-personalizant pentru a existentia-individualiza alte fiinte-existente, pentru a se diferentia de ele, pentru a le folosi ca suport al continuitatii existentei proprii, pentru a se conserva-evolua, a extrage din lumea suport cele necesare auto personalizarii pe inca un interval de spatiu-timp.
Ca orice fiinta-persoana omul are un traseu existential finit, se naste, se personalizeaza, isi consuma personalizarea si moare, pentru a lasa naturii loc sa inventeze-nasca un personaj diferit care se individualizeaza diferit dar dispare la fel de inevitabil. Reflectandu-se pe sine si descoperind ce trebuie sa faca pentru a mai cuceri un interval de viitor, a mai poseda un timp potentialul auto umanizant, omul isi identifica si inevitabila iesire din fiinta-existenta sau cel putin desprinderea obligatorie de acea fiinta materiala modal auto reflectanta, constient si inconstient implicanta, care il personalizeaza.
Pierderea de sine, desprinderea de fiinta sa si de fiinta lume prin care se intretine si exprima, declanseaza in fiecare om o tensiune frustranta, o teama de acea obscura si incontrolabila forta care ii provoaca nasterea, maturitatea si moartea, il aduce dar si si scoate din acea fiintare constienta care se identifica si personifica. Continue reading APOCALIPSE?
CALATORIA IN TIMP
Calatoria in timp este una din cele mai vechi dorinte umane si probabil cel mai dificil, daca nu imposibil de indeplinit. Apartinem unui univers dinamic, nici nu se poate altfel, unde totul se schimba, permanent ceva nou intra in existenta-manifestare si dispare ceva care si-a finalizat traseul fenomenal sau subiectivant. Ca fiinta omul are la dispozitie pentru a isi exprima persoana un interval temporal mic in raport cu timpul de existenta-schimbare al formelor nevii care dureaza milenii. Dar omul prin morfologia sa stranie, extrem de neomogena si complicata, sursa a functiilor constientizant interactive, trece prin transformari fizice, chimice si informationale, perceptuale, lingvistice si afective, inaccesibile formelor nevii create natural. Degradabil fiind, orice om care si-a consumat cea mai mare parte din rezerva de intentie-actiune-recompensa, ar vrea sa incordeze inca odata, daca nu de mai multe ori, arcul ceasului care ii daruie prezenta temporala in lumea pe care in curand o va parasi, sa reinceapa aventura vietii, fie ea intr-o varianta noua, daca cea parcursa nu l-a satisfacut, sau sa isi repete viata pina la amanunt daca tot ce a trait a fost de calitate.
Lumea in care suntem este caracterizabila prin doi parametri spatiul si timpul, care numai impreuna genereaza o realitate creativa si distructiva, o lume care pare a avea o directie privilegiata de evolutie-involutie. Aceasta directie este data de vectorul temporal, de agentul responsabil de toate schimbarile realitatii. Spatiu poate fi sumar calificat drept suportul continator al formei-obiectului, sau ca receptacul-container preluant cu interval, al tuturor tipurilor de forme, de invariante modale. Continue reading CALATORIA IN TIMP
 Doua directii de cautare au provocat timp de milenii mintea umana, o pre ocupa si in prezent si o vor orienta investigant un viitor nedeterminat, anume:
1-In ce fel de lume se afla omul, cum a fost ea creata, ce cauze-conditionari fundamentale o determina structural si evolutiv, cum pot fi ele cercetate, intelese si folosite optim pentru satisfacerea nevoilor,
2-Unde si Cum este construita personalitatea umana, ce functii si ce actiuni ale acestora ii atribuie toate performantele spirituale?
Din a doua intrebare se desprind mai multe directii investigante, anume :
-Sunt mintea si sufletul omului o creatie a realitatii materiale, un efect contingent, al diversitatii combinative a substantelor care alcatuiesc corpurile nevii, un rezultat al legilor interactiv cauzale naturale?
-Cum si prin ce mijloace trebuie sa actioneze omul asupra lumii externe sau interne, pentru a se cunoaste corect si complet, ce amplitudine, profunzime si consecinte are cunoasterea de sine?
-Va ajunge omul sa depinda personalizant-evolutiv numai de sine, sa isi determine in totalitate fiinta, traseul optional-realizant in timp?
Cercetarea si intelegerea legic interactiva a lumii naturale au avansat exploziv in ultimele doua secole dupa zecile sau sutele de milenii de efort obsevant, experimentant si conceptualizant, calitativ si formal, dar cunoasterea de sine nu s-a dezvoltat proportional cu timpul si efortul alocat, iar intrebarile nu au primit un raspuns, sau nu unul verificabil, aplicabil si unanim acceptat.
Dupa conceperea si construirea calculatorului, a sistemului informational capabil sa memoreze, proceseze si comunice date, au Continue reading Omul Virtual
-Omul e totul dar e si un mare nimic.
Omul este un sistem referential, alegerile sunt trasee, placerile si durerile sunt puncte de reper.
-Putem fi conditionati sa alegem orice, sa preferam sau evitam orice.
-Mereu facem alegeri, uneori dorim sa nu fi ales.
-Alegand primim lumea, alegandu-ne primim omul, intelegandu-ne ne respingem.
-Alegand uneltele suntem obligati sa actionam, alegand oamenii-unelte, transferam actiunile.
-In placere ne consumam, suferind suntem consumati.
-Tristetea e un loc unde nu vrei sa fii, bucuria e un timp din care nu vrei sa pleci.
-Alegerea e un pretext pentru a fi acelasi sau altul.
-Alegem placeri, suferintele ne aleg.
-E usor sa alegi, dificil e accesul la obiectul ales.
-Orice alegere daruie si refuza ceva.
-Argumentul sustine, capriciul submineaza alegerea.
-Alegem lumea sau cunoasterea ei?
-Alegem cauza sau efectul?
-Preferam omul sau preferintele lui?
-Orice alegere e duala, ea daruie obiectul subiectului dar si invers.
-Efectul alegerii sugereaza ce puteam fi-avea, ne-alegand.
-Orice alegere este reversibila, ireversibila e motivatia unei alegeri,
-Ne alegem, sau suntem alesi?
-Este alegerea o preferinta sau preferinta o alegere?
-Paradoxal alegem si cand avem si cand nu avem acces.
 -Valoarea adauga ceva fiintei noastre, devalorizarea deasemeni.
-Orice poate primi sau pierde valoare.
-Prin valoare ne instalam intr-un loc preferat, prin depreciere cautam altul, ne-valorizand suntem peste tot dar ne pierdem interesul de a fi undeva.
-Si valorizarea si respingerea valorii suspenda individul intr-o ignorare de sine.
-Respingerea criteriilor valorizarii este cu totul diferita de refuzul unor valori.
-Propunerea unei valori obliga individul sa isi caute sinele.
-Instalarea sistemului valorizant permite gasirea unui sine.
-Justificarea criteriilor valorizarii si devalorizarii ajuta individul sa isi inteleaga sinele.
-Capacitatea de a asuma si refuza asumarea de criterii valorizante daruie posibilitatea alegerii sinelui.
-Controlul criteriilor valorizarii determina respingerea optiunii sinelui.
-A aprecia sau deprecia aprecierea, asta e intrebarea?!
Valorizand alegem sa ignoram, de valorizand ignoram sa alegem.
-Valorile dispar daca nu se opun.
-Valorile isi pierd legitimitatea daca se opun.
-Valorile isi pierd aderenta daca se confrunta.
-Valorile isi pierd atractivitatea daca nu se confrunta.
-Valorile isi maresc puterea de control cand se aliaza.
-Valorile isi pierd puterea de control cand se contesta.
-Nu putem valoriza fara o masura a valorii.
-Nu avem o msura a valorii fara o determinare a valorii.
-Nu putem devaloriza fara deprecierea determinarii valorizante.
-Valoarea acceseaza si interzice, propunand.
-Valoarea se legitimeaza proiectand.
-Valoarea se elibereaza construind.
-Valoarea se auto-contesta demoland.
-Valoarea se auto degradeaza, consumand.
-Aprecierea functioneaza cat timp nu stim cum apreciem.
-Valorizarea daruie agresivitate, devalorizarea agreseaza alte agresivitati.
-Valorizarea elibereaza momentul, dar interzice accesul la timp.
-Consumand o valoare suntem liberi, dar neliberi sa alegem tipul libertatii.
-Invatand sa valorizam ne umanizam, valorizand, fixam sinele, ne dezumanizam.
-Este valoarea o conventie, o consecinta a conventiei, sau o lege-conditie a personalitatii?
-Este valoarea cauza trairii sentimentului sau sentimentul cauza atribuirii valorii?
-Exista valori independente de individ?
-Exista indivizi independenti de valori?
 -Replica succede dar si precede.
Si moartea are dreptul la viata, dar nu si la moarte.
Mai usor inventam replici decat enunturi.
-Si conventia poate fi neconventionala.
-Daca am dispune de o metoda critic evaluanta a evaluarii, am putea contesta orice evaluare, am putea contesta si metoda evaluanta a evaluarii.
-Realitatea refuzata se impune, cea preferata se refuza.
-Existenta mortii depinde de existenta viului, este oare si inversa valabila?
-Aici poate fi “oricand”, iar acum nu poate fi “oriunde”, dar “aici si acum” nu exista undeva, nici oricand, sau oriunde.
-Evaluarile nu ne includ dar ne caracterizeaza, ceace implica tot o includere.
-Excluderea o face cineva care se include in actul excluderii.
-Cand excludem ne includem sau ne excludem din excludere?
-Aprecierile scapa auto aprecierii, pentru a salva verosimilitatea actului apreciant.
-Auto aprecierea nu contrazice auto deprecierea.
-Aprecierea poate fi deprecianta, deprecierea poate fi numai apreciata.
-Acceptam refuzuri dar nu si acceptarea refuzului oricarei acceptari.
-Afirmatiile pot fi si negante, negatiile nu sunt afirmative.
-Si afirmatiile si negatiile pot fi confirmante.
-Admitem si negam pentru a contrazice sau a ne contrazice.
-Negam pentru a provoca acceptari.
-Comunicam pentru a ne prinde semenii in plasa lumii noastre, sau pentru a evada din ea.
-Sustinem absurditati pentru a contesta afirmatii verosimile, argumentam coerent ipoteze absurde sau implauzibile,
 Se spune ca DUMNEZEU a facut OMUL dupa chipul si asemanarea lui, dar afara de om a mai facut multe alte fiinte unele inferioare, altele superioare omului. Fiintele inferioare se afla in sfera perceptiei, actiunii si gandirii umane, cele superioare sunt atat de bine ascunse incat numai mintile umane cele mai ascutite sau mai placute Creatorului, le pot cumva accesa si asta numai dupa o indelunga pregatire, purificare si inaltare sufleteasca.
Fiintele superioare in gnoza crestina sunt numite ingeri. Primilor doi oameni Dumnezeu le-a pus la dispozitie Raiul, dar dupa foarte scurt timp i-a alungat pe Pamant, un regat numai al lor pentru a il cuceri si popula si ridica prin munca mainilor si minti lor la rangul de opera divina. Ingerii au ramas in preajma creatorului, rolul lor fiind sa il slaveasca neincetat, dar sa asiste si omul in drumul lui istovitor care gloria care ii era destinata prin proiect.
Se mai spune ca cel mai bogat in haruri, puteri si forta de intelegere a operelor divine era ingerul Lucifer, care fiind cel mai bine facut, (dar care s-a dovedit cel mai rau facut, cel mai inclinat catre fapte rele), era si cel mai bine apreciat de creator. Dar prea multe daruri-calitati par a strica fiinta daruitului, facandu-l sa creada ca I se cuvinte orice, ca toti ii sunt datori si pusi la dispozitie fara conditii.
Asa s-a intamplat si cu ingerul Lucifer, sau purtatorul de lumina, care dupa ce si-a masurat luminozitatea si maretia cu o masura falsa, s-a crezut egalul creatorului sau, ba poate chiar superior si a vrut sa ii ia locul, sa primeasca el devotamentul, supunerea si respectul tuturor ingerilor, lui sa I se daruie cu trup si suflet si intrega semintie umana, el sa fie centrul a tot si toate sa se roteasca in jurul lui, laudandu-l neincetat pentru puterea si perfectiunea lui nemarginita.
Este usor de imaginat care a fost urmarea. Revolta Luciferica a fost usor invinsa de armatele divine ale modestiei, binelui si devotamentului, iar marele-micul inger a devenit celebrul inger cazut, a intrat in fiinta cea mai plina de pacate, de fapte ne placute Creatorului.
-Nu stim daca din cauza pacatuirii si caderii lui Lucifer, sau doar pentru ca asa le era destinat prin proiect, dar primii oameni indemnati de un emisar Luciferic, au cazut si ei in pacat, au ales raul drept fapta cotidiana si au fost izgoniti din abundenta Raiului si aruncati pe Pamant care le va fi iad sau rai, dependent de optiunea de a pacatui sau respinge pacatul.
Cam asa se poate relata foarte scurt intreaga poveste a creatiei divine, a conflictelor fara de sfarsit, care au dezbinat si marea multime de super-fiinte, angelice, dar a marcat traseul istoric plin de agresiuni si conflicte al omului in efortul lui socializant de recuperare a umanizarii initiale sau poate al reumanizarii intre alte limite, care daruiau oamenilor ceva ce ei initial nu aveau, sau nu stiau ca poseda. Continue reading CELE SAPTE PACATE
 -Parerile de bine sau parerile de rau ne invita sau ne obliga sa fim umani.
-Unii asteapta parerea altora despre ei pentru a isi face si ei o parare.
-Parerea opusa parerilor majoritatii pare cea mai rationala optiune.
-Parerea altora despre tine influenteaza parerea ta despre ei si reciproc.
-A avea o parere sau parerea contrarie, aceasta e intrebarea.
-O parere si inversa, nu epuizeaza subiectul.
-Parerile sunt mai inflexibile decat convingerile.
-Parerile binevoitoare sunt cele mai agresive.
-Uneori parerile se transforma in acorduri, alteori in conflicte.
-Ce parere ar trebui sa avem despre parerile pe care nu le avem?
-Cate pareri contrarii dar diferite, induce o parere contestata?
-A avea pareri dar a nu stii ca le ai, cea mai relaxanta atitudine.
-Poti avea parei despre orice, cat timp nu ai si informatii relevante.
-Respingi mai spontan parerile argumentate.
-Sustii mai agresiv parerile pe care nu le intelegi.
-Cele mai verosimile pareri sunt cele care suporta contrariile.
-Pererile rezonabile nu intra in competitie.
-Parerile confuze sunt cel mai greu de schimbat.
-Lipsa unei pareri ascunde de regula dispozitia pentru convingerea inversa.
-Parerile despre altii sunt duale, ele te ajuta dar te si impiedica sa iti faci prieteni.
-Lipsa unei pareri nu inseamna si lipsa unui punct de vedere.
-Parerile reflexive sunt mai plictisitoare decat cele interogative.
-Parerile despre alte pareri dau sens si non sens vietii.
-Parerile de bine si cele de rau ne consuma si conditioneaza.
-Uneori ar trebui sa ne para bine ca ne-a parut rau, alteori invers.
-Parerile noastre despre pareile altora uneori devin scop, alteori mijloc…
-Parerile sunt mai inflexibile decat principiile.
-Parerile nu ofera argumente dar nici nu le inteleg.
-Parerile se mentin, cand se contrazic.
-Parerile argumentate sunt cele mai dificil de acceptat.
-Acordul in pareri nu cere acord in rationamente.
-Parerile opuse pot coopera, cele similare se pot agresa.
-Respingi intodeauna parerile adversarului.
-O parere nu exclude acceptarea parerii contrarii.
-Pareri similare se transforma in contrarii cand sustinatorii lor se detesta.
-Parerile contrarii duc uneori la acorduri profunde.
-Parile opuse se pot negocia, cele similare se pot agresa.
-Parerea de bine poate fi scop, iar ce de rau poate fi mijloc.
-Parerea poate fi luata drept realitate, dar si realitatea poate fi doar o parare.
 -Cel mai dificil e sa ii judeci-condamni pe cei care merita judecati, ei nu isi recunosc niciodata faptele si nu isi asuma vina. -Daca nu stii ce este raul, nu stii cand esti rau si nu incerci sa te schimbi.
-Daca stii ce este raul si continui sa fii rau, inseamna ca nu stii ce este binele.
-Daca stiind ce este binele si raul, preferi raul, atunci raul este mai bun ca binele.
-Daca raul este mai bun decat binele atunci nu exista decat binele si mai binele.
-Daca nu exista decat binele si mai binele, orice rau este apreciat si preferat binelui.
-Daca faci raul in numele recompensei binelui, esti condamnat.
-Daca faci binele cautand instalarea raului, esti iertat.
-Fara experienta raului, binele nu are sens si valoare.
-Fara experienta binelui, raul are semnificatie si valoare.
-Fapta rea poate avea efecte bune daca o suporta faptuitorul.
-Incercarile sistematice de a dezvolta actiuni eronate duc la erori mai mari decat cele initiale.
-Scuzele repetate sunt mai greu suportabile decat greselile repetate care se cer scuzate.
-Actiunea orientata controleaza obiectul nu se controleaza pe sine.
-Nu oamenii fac scenariul istoriei, ei sunt doar personaje si roluri.
-Daca privirea nu e indreptata si innapoi, nu poate vedea corect innainte.
-Prostia se revolta cand intra in disputa cu propriile convingeri.
-Nu stupiditatea altora e detestabila, doar faptul ca esti obligat sa o suporti.
-Cand vrei ceva si cel de langa tine vrea opusul, cea mai buna decizie este sa nu te vrei langa el.
-Cat de departe poti pretinde ca ai mers, daca nu ai notiunea distantei?
-Si apropiatul si departatul cer o despartire.
-Distantele mari sunt ne semnificative daca nu implica timpi indelungati.
-Fara timp nu e spatiu, fara spatiu nu este obiect, fara obiect nu avem actiune, fara actiune nu apare recompensa, fara recompensa nu exista dorinta posesiei recompensei, fara dorinta posesiei nu exista actiune, fara actiune nu exista obiect, fara obiect nu este spatiu, fara spatiu nu este timp.
Page 1 of 612345...»Last »
|
|
Recent Comments