Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

LOGICA SI RELIGIE

LOGICA SI RELIGIE

-Ce este o religie, asta nu par sa inteleaga oamenii religiosi, nici cei ne religiosi.
-Pentru multi religia e un sistem de dogme-de afirmatii care nu trebuie puse sub semnul indoielii, nici discutate polemic.
-Poate asta e aspectul religiei vulgarizate, dar religia ca gnoza, este ceva diferit.
-De milenii omul actioneaza asupra sa si prin sine asupra naturii materiale pentru a supravietui, iar daca natura e capatul lantului, adica de la ea provin toate cele sustinatoare de viata, evident aceasta natura capata un rol imens in viata sa, ea devine conditia omului, pana la urma cauza sa, creatoarea sa.
-Natura e legizata interactiv, adica are conditii de actiune proprie pentru a se schimba in anume fel, iar aceasta legitate-interactivitate cu fundament atomic, a migrat tot de milenii in actul uman asupra naturii devenit ‘natural’ adica specific procedural in conditii natuale specifice.
-Dependenta act-efect creaza prima relatie cauzala, prima logica, prima conditie a actiunii conform legitatii-logicitatii naturale.
-Majoritatea nu inteleg ce este logica, ce insemna sa fi logic.
-Logica nu e doar o anume constructivitate lingvistica conventionala DESPRINSA DE REALITATE, exprimabila nu e clar de ce in limbaj, pe care majoritatea nu o manipuleaza corect pentru ca nu inteleg criteriile logicitatii.
-Logica este actul natural sau actul uman in mediul natural, transpus in limbaj, descris in limbaj.
-In lumea materiei nu poti fi ‘ne logic’, daca vrei sa rezisti.
-Logice sunt arhitecturile corporale si functionale ale tuturor fiintelor, sunt formele si miscarile insectei, pasarii, animalului, omului, toate respecta legea, ele sunt o exprimare a legii naturale, numai astfel fiind constructiv posibile.
-Necesitatea cauzalitatii-logicii a inteles-o si filozoful antic simultan credincios si rationalist, un virtuos al discursului logic, care a introdus de milenii in natura cauzalitatea, conditia actiunii naturale legice, cu anume consecinte.
-Religiia este o cauzalitate universal creativa, descriptibila in limbaj, este o ipotetica logica a dinamicii realitatii pe baza unui factor prim, a unui creator sau mai multi.
-Religia, multimea religiilor, sunt teorii ale creatiei naturii, corespondente unui anume stadiu al practicii umane, al gandirii omului, al legii-logicii, al organizarii limbajului, al intelegerii simple dar si legic-logice, a ce face natura asupra naturii si ce rezulta, a ce face omul omul in natura si ce rezulta.
-In toate religiile e logica, e relatie logica, pe care o remarca cei ce citesc scrierile marilor oameni ai religiei.
-Socrate credea in zei, Platon credea in zei, Aristotel credea in zei, dar logica lor e fara cusur, mult peste puterea de imitare si intelegere a omului actual comun.
-Sa luam si scrierile sf Augustin, un mare religios crestin, un mare filozof, un logician de finete.
-Aproape necesara, ignoranta actuala, (cui ii mai pasa ce au acris altii cu milenii in urma) duce la convingeri false, sa nu spun mai rau.
-Au fost si sunt mai multe religii, nu le mai enumar, unele cu mai multi zei, altele cu unul, dar in toate exista o logica a creatiei, altfel nu se poate.
-Poate crestinismul e religia cea mai complexa, mai moderna, logica, el pune la baza creatiei, CUVANTUL, poate cea mai indrazneata si complexa ipoteza creativa .
-Odata cu inventia calculatorului omul a inteles ca limbajul e instrumentul creator universal,
-Prin limbaj, prin programare folosind un limbaj specializat, poti face computerul sa execute orice procedura, sa faca imagini, sunete, sa te cupleze la fb, la retele de filme, sa faca calcule laborioase in zecimi de secunda, multe altele.
-Daca e cineva ilogic, e omul standard, care traind intr-un ocean de logica, unde valurile asculta legea osciland legic, vede numai spuma de pe creasta valului care pare a se forma haotic, dar si aici greseste.
-Logica e legea pamantului, aceasta afirmatie cu multe sensuri e corecta in toate sensurile, numai ca e cel mai greu de localizat, insusit si aplicat logic-legic..
-Multe minti plutesc in haos!!
-Si te intrebi cum e posibil??..

JOCUL

JOCUL

-Contrar parerii indivizilor lenesi fizic si mental, omul e genetic facut creativ, facut sa descopere si rezolve probleme de toate felurile.
-Aceasta trasatura inventiva se pune in evidenta prin orientarea majoritatii daca nu a totalitatii oamenilor catre joc, catre diferite jocuri care prin reguli impun diferite strategii de joc dar permit si improvizatia, aduc surpriza, imprevizibilul, farmecul oricarui joc.
-De la prima copilarie pana la batranete, omul normal fizic si psihic joaca cumva, are o nevoie imperioasa de joc, de noutate, de imprevizibil, intr-o viata majoritar monotona.
-Prin joc omul sparge zidul rutinei zilnice, face ceva care il distreaza, ii aduce in viata un coeficient de extraordinar, de creativitate proprie, de libertate, de fortare a lumii sa fie cum vrea el, macar a lumii jocului.
Jocurile umane sunt de o mare diversitate, unele fizice si mentale, facand apel simultan la forta fizica si agilitatea jucatorului conduse se minte, altele sunt altetorii, fac loc intamplarii, iar cele mai tehnice sunt jocuri conceptual creativ combative, cum e jocul de sah.
-Dar omul a descoperit si practicat de milenii ceace am putea numi jocuri perfecte care cer maxima angajare, antrenament si talent creativ din partea jucatorului.
-Primul joc perfect jucat de milenii a fost in trecut jocul filozofic, continuat in prezent ca joc stintific, unde omul devine cumva aliatul si adversarul jocului naturii imprevizibile.
-Omul de stiinta vrea sa inteleaga natura cauzal, sa o faca predictibila, sa ii descopere legile de interactivitate-schimbare, sa anticipeze viitorul dinamicii naturale.
-Toti oamenii beneficiaza de victoria omului in acest joc stintific si tehnologic om-natura, dar natura e departe de a fi invinsa-anticipata, poate nu va fi niciodata.
– Al doilea joc perfect, de fapt primul ca mod de joc vechi de peste zece milenii, cu o mare varietate de reguli, actiuni creative si efecte spectacol, este jocul ‘arta’ de toate felurile.
-In jocul arta omul preistoric, antic, clasic, modern, a incercat si incearca mereu sa se confrunte inventiv cu natura dar nu stintific pentru a o explica si anticipa, ci pentru a o imita in toate compartimentele, a ii face copii, miliarde de copii, a o depasi chiar in varietate, noutate, frumusete, spectacol.
-Artistul se lupta cu natura si cand coopereaza cu ea, el vrea sa faca din arta natura perfecta, sa fie el autorul primei naturi, el vrea ca arta sa nasca natura, nu invers, sa arate naturii ca o poate imita in totul, o poate si depasii.
-Stiinta si arta sunt jocuri universale si infinite, ale caror reguli se schimba continuu, la fel cum se schimba si jucatorii si aspectul jocului.
Fiecare noua generatie de oameni angajati in jocul stintific sau al creatiei artistice, aduc in scena tot alte reguli de joc, din ce in ce mai complicate si ciudate, mai greu de inteles de cei care stau pe margine si admira jocul si jucatorii,.
-Oamenii nejucatori stintific, beneficiari ai stiintei si tehnologiei nu pot intra in teren nici ca arbitri, pentru ca nu inteleg regulile jocului stiinta, iar in cazul jocului arta. nu le pot aplica artistic creativ.
-In ambele jocuri sunt necesare performante intelective dar si emotive de exceptie, pentru a fi jucator acceptat-omologat prin creatie-inovare, prin aducerea noutatii in spatiul scenei.
-In jocurile perfecte nu incap amatorii, sau daca sunt si amatori, ei semana cu baietii de mingi care stau pe tusa si culeg mingile iesite din joc, cu care au voie sa se joace si ei, sa imite profesionistii…

LUCIFER

LUCIFER

-Se spune ca Lucifer a fost cel mai bine facut inger, atat de bine facut, de rational, de imaginativ, de INTELIGENT, dar si de orgolios prin inteligenta lui, incat a vrut sa ia locul Creatorului divin, sa devina el stapanul universului creat.
-Nu e prea clar cum poti deveni , in caz ca poti deveni, stapanul universului, dependent de cum intelegem creatia universului.
-Daca universul e conceput ca o creatie materiala, care odata finalizata este desprinsa de mintea divina, evolueaza autonom, atunci stapanirea lui se poate ipotetic realiza cand intelegi si iei sub control mecanismul legic creativ evolutiv divin.
-Lucifer se presupune ca era destul de inteligent sa intelaga varianta asta de creatie a universului.
-Daca universul e numai o stare a mintii divine, si multi cunoscatori prefera alternativa asta, atunci orice inger, orice creartie divina, e numai o micro parte a intregului, a intregii minti divine, ipostaza din care rational, nu poti controla ca mcro parte, intrega minte si putere creativa divina.
Pana la urma si Lucifer a inteles asta, dar a fost si pedepsit pentru nesabuita, orgolioasa, irationala sa incercare.
-Dumnezeu s-a gandit ce sa faca cu el, cum sa ii foloseasca calitatile si defectele si a creat un nou compartiment al universului in mintea sa, numit IAD, unde a pus sef pe Lucifer.
-Daca greseala angelica-diabolica a lui Lucifer a fost efectul unei lipse de ratiune suficienta, in iad ajung toti cei cu mintile inguste, irationali in diferite proportii, dar si orgoliosi, mandri de mintea lor.
-In iad ajung cei ale caror pacate sunt rationamente strambe, deductii haotice de concluzii, din premize la fel de incoerente, vagi, sau incorect intelese.
-Cei ale caror fapte decurg din irationalitatea lor, cu efecte majoritar negative, ajung tot in iad.
-Moralitatea umana contrar parerilor celor irationali, este cea mai rationala metoda-cale de actiune, de vietuire, dar cei incapabli sa inteleaga, actioneaza imoral cu efectele rele bine cunoscute.
-Rationand Iadul este o scoala unde ‘inaptul mental-rational’, invata sa gandeasca coerent-rational, dar pentru el asta e cea mai grea fapta.,
-Irationalul trece prin toate chinurile iadului pana invata sa isi controleze modul de gandire si este realmente super dificil sa iti schimbi constient mintea orgolios confuza, cu o minte de Om rational.

TRINITATE

TRINITATE

-Simplificat in societatea moderna sunt trei tipuri de indivizi, anume:
-Cei care iau decizii,
-Executantii deciziilor,
-Inventatorii acelor obiective cu anume potential uman satisfiant, care sunt sau vor deveni subiecte ale deciziei executiei.
In statul modern decizia e si ea trinitara, sunt trei tipuri de vectori decizionali:
-Vectorul sau omul politic,
-Decizionarul economic,
-Financiarul, cel ce dispune de mari volume de mijloace banesti pe care le foloseste pentru a imprumuta omul economic sau politic, in realizarea conditiilor infaptuirii deciziilor luate,
-Intr-un stat de tip socialist, care a cam disparut de pe piata, toate tipurile de decizii sunt adunate in mana omului politic, de regula incompetent economic, fianciar, inventiv, cu efecte bine cunoscute, lipsa de performanta decizionala politica, economica si inventiva, nivelul scazut al calitatii medii a vietii indivizilor.
-In statul capitalist modern decizia e trinitara, adica exista indivizi specializati pe decizia politica, financiara, economica, ultima fiind decizia proiectarii, realizarii, vanzarii unei diversitati de unelte, functii, servicii.
-Executantul deciziilor, majoritar ca numar, invata sa se specializeze lucrativ, sa foloseasca competent o anume unealta din cele disponibile si prin intermediul ei participa la diviziunea muncii, la satisfacerea colectiva.
-Individul inventiv este si el trinitar, iar in fiecare varianta este inalt specilaizat, este inalt creativ.
-Identificam in trinitatea inventiva:
-Inventivitatea stintifica,
-Inventivitatea tehnologica,
-Inventivitatea sau creativitatea culturala.
Inventivitatea sau Creativitatea stintifica are drept scop separarea prin experiment, uneori si numai conceptual, a multimii legilor naturale, descrierea lor formala, aplicarea lor in explicarea fenomenelor, in predictia de fenomen, in descoperirea si descrierea cat mai precisa a unor tehnologii superioare, noi, de inalta capabilitate constructiva ori satisfianta, oferind mijloace de rezolvare a problemelor societale.
-Inventivitatea tehnologica proiecteaza si construieste totalitatea uneltelor si serviciilor, a tehnologiilor prin care sunt realizate toate produsele forma si functie, concepute de proiectantul tehnolog.
-Inventivitatea culturala asigura satisfacerea estetica, emotiva, ofera deconectarea, distrarea, relaxarea fizica dar mai ales spirituala a executantului, a omului de decizie, a inventivului de toate felurile, fiecare obosit, tensionat, uzat de efortul cotidian specific pe care il depune.
Cam atat

LIMBAJ

LIMBAJ

-Sa presupunem ca esti un animal, stai undeva intins la umbra, esti flamand si te poti satura numai mancand alte animale.
-Ce faci?
-In mintea cata ai, iti vine imaginea animalului preferat, consumat cu o saptamana in urma.
-Te scoli indispus si obosit, dar impins de burta si incepi sa cauti, si umbli si umbli pana cand providenta SI NASUL SENSIBIL, iti scoate prada in fata.
Cu putin noroc si multa alergatura, o prinzi si inghiti toata inca vie, apoi iar te culci, de data asta satul, dispus sa viseze ceva placut.
-Pare simplu dar e complicat in sensul ca numai actul corporal adica miscarea fizica, adica efortul energetic, iti rezolva problema, de fapt nu o rezolva ci o pune sistematic pe masura ce avansezi in miscare, in cautarea solutiei, pana cand te intalnesti imprevizibil cu rezolvarea, cu prada dorita.
Ce face omul in aceiasi situatie?
-Spre deosebite de animal, care nu prea stie, omul stie sa faca eforturi informationale foarte precise, stie sa vorbeasca.
Ce insemna a vorbi?
-Simplificat insemna a construi mental ambienturi si actiuni de orice fel, fara sa faci un pas, sa misti corpul, sa obosesti cautand solutii, fara sa iti fie clar cum.
-Omul flamand are cateva alternative de miscare -saturare, toate preconstruite, bine fixate in cap, pe care le activeaza intr-o anume ordine, dependent de situatie.
-Daca cea mai simpla solutie e sa culeaga fructe, omul stie bine unde sunt copacii cu fructele dorite, si construieste in cap un traseu lingvistic de deplasare pana acolo,
Cum?
-Activand mental cuvantul copac omul evoca scena imagine unde va merge, apoi detaliaza tot lingvistic actele pe care le va realiza acolo.
Prin cuvinte specifice se apuca pe sine mental si se urca in copac, apoi miscand mainile tot lingvistic, apuca fructul mental cu mana mintii, il culege mental si ..
Stabilind mental precis ce va face, individul trece la actiunea efectiva, dar cu maxima economie, pentru ca a repetat totul in gand-constient, astfel incat a ingustat pe cat posibil situatiile imprevizibile.
-Daca vrea sa vaneze, omul poseda mental si scenarii de vanatoare, bine fixate procedural.
Evident nu poti anticipa totul, dar poti anticipa si actiuni potrivite unor situatii imprevizibile, ingustand si mai mult actul rezolvabil de nevoie.
-Ca om daca vrei un adpost intai il faci mental, folosind sensurile obiectelor din care este compus, apoi evoci sensurile actelor de manipulare a obiectelor si progresiv faci cerebral-lingvistic adapostul.
-Odata finalizat mental, imiti corporal actele constructive simulate lingvistic si iti faci adapostul material.
-Fara limbaj am face o multime de eforturi inutile, dar am face eforturi majoritar haotice, pentru ca ca fiecare cuvant este un selector de mini actiune distincta prealabil fixata in cap,
-Ordinea de conectare a actiunilor este echivalenta ordinii de conectare a sensurilor corespondente.
-Limbajul natural este primul limbaj de programare a unui creier.
Prin limbajul natural ne ‘programam procedural’ sa facem intai mental tot ce putem face gestual, dar unele actiuni sa le spunem abstracte, le facem numai mental.
-In concluzie inventatorii limbajului au fost niste super genii, au fost primii programatori de comportament cerebral-mental din istorie.
-Creatorii antici ai limbajului au scos prin limbaj omul din animalitate, din intunericul confuziei si l-au pus pe drumul umanizarii, al gandirii controlate, al modelarii intai intelective, a tot ce va face individul in fiecare zi gestual, pentru a supravietui.
-Limbajul bine temperat ‘imaginant si rational’, alte inventii antice extreme, putin pretuite si exersate de omul cumsecade, iti ofera posibilitatea sa mergi mental oriunde, sa faci acolo orice, sa inventezi realitati noi, imaginare, obiecte noi, actiuni noi, calitati noi.
-Limbajul iti da resurse sa fi nelimitat creativ in mod optional mental, constient.
-Prin creativitatea constienta modelata lingvistic, de fapt singura posibila, devii om autentic, adica om care isi coordoneaza constient-intentional propria individuare activa, propria umanizare …

ISTORIE

ISTORIE

 
Sa dam timpul inapoi cu trei milenii. Erau oamenii atunci? Evident erau si isi faceau de lucru in toate felurile. Prin munca isi asigurau cele necesare vietii, se distrau, se luptau, isi construiau unelte iar prin unele cele necesare. Se indragosteau cand erau tineri, se si detestau cu sau fara motiv catre maturitate, se intreceau pasnic in putere si abilitate, stiau sa se joace in cateva feluri, disputau si jocul necrutator al violentei care ucide, pentru o anume suprematie, unde cel invins era de multe ori cel mort. Pentru echilibru sufletesc credeau in zei, in super fiintele care faceau oamenii si le trageau sforile vietii si mortii, ca la marionete, animandu-i in diferite feluri placute sau cumplite. Dar cei vechi isi acceptau soarta cu resemnare, stiind ca nu te poti juca, nici lupta cu zeii, ce vor ei aia se intampla iar aici nu au loc proteste, revolte, greve.
Sa dam ceasul inainte cu un mileniu. Anul 1.
A aparut ceva deosebit? Nu chiar. Poate s-a schimbat centrul de putere politica pe ici pe colo, sau au aparut religii noi, cum ar fi crestinismul, dar viata de fiecare zi era cam la fel. Aceleasi iubiri si uri si admiratii si temerii si sperante si deceptii, ca oricand si peste tot.
Aceleasi unelte, arme, feluri de actiune, de distractie, de agresivitate sau cooperare, aceiasi oameni scufundati in alt timp nu prea diferit de timpul mileniului trecut.
Sa mai mergem doua milenii catre viitor, sa intram in prezent, sa ne situam in lumea noastra.
E vreo diferenta de mod de viata, de mod uman? Da vom raspunde toti, este o mare diferenta. Ce fel de diferenta?
Acum raspunsul la intrebare depinde de cel intrebat, de ce fel de om este el. Pentru orice om actual diferenta intre omul prezentului si cel de acum dou milenii poate fi distinsa prin accesul la istorie, la cele ce stim despre cei din timpurile trecute si stim cate ceva.
Stim ce unelte aveau, ce fel de adaposturi, de arme, chiar de imbracaminte si podoabe. Stim ce viata politica si sociala aveau, ce discutau intre ei, ce interese aveau, ce fel de unelte construiau , ce fel de opere de arta stiua sa faca. In politica nu se deosebeau foarte mult de noi, in viata sociala poate distingem diferente, in tehologie prin uneltele foarte simple actionate cu forta muschilor erau extrem de incapabili, de primitivi am putea spune.
Dar in arta cei din trecut erau maturi, erau la fel de maturi ca artistii actuali. Artisti de acum doua milenii inventasera toate genurile literare si le exersau cu virtuozitate, deasemeni erau maestri in teatru si aici excelau in toate genurile dramatice. Erau mari filozofi, mari poeti, mari muzicieni, mari pictori, sculptori, mari arhitecti.
Se pare ca in arta cu toata diversitatea de variante de expresie ale prezentului nu suntem suficient de evoluati incat sa ne uitam cu suficienta sau superioritate la cei dinainte noastra, dimpotriva.
Si totusi care este diferenta marcanta pe care o remarcam toti in raport cu omul trecutului?
Ea este data de tehnologie, de performanta uneltelor noastre care au facut un urias salt de capabilitate functionala, abia in ultimele doua secole. Ultimul secol a fost exploziv, a schimbat surprinzator si decisiv societatea si viata individului. Inventia sursei de energie autonoma, activarea uneltei printr-o sursa proprie de energie, a scapat omul de efortul fizic sistematic, intens si umilitor, de sclav al uneltei. Unealta actuala trebuie doar comandata, ea posda propria energie, iar cele mai moderne unelte, cele apartinand viitorului, se pot comada singure, se pot programa sa faca o multime de actiuni specifice, fara interventia omului. Inca de pe acum se cauta metode de a aloca uneltei potential decizional, a o face inteligenta, capabila sa actioneze singura, ca un om, sa isi orienteze potentialul interactiv dependent de mediu, de anumite pre conditii specificabile sau predictibile progresiv, sa actioneze ca un om competent si constient.
Prin stiinta si tehnologie prin intermediul cunoasterii fomale, a uneltelor si instrumentelor realizabile cu aceasta oculta cunoastere stintifica, omul actual s-a instalat in cu totul alta realitate decat omul trecutului departat. Universul mileniilor trecute avea dimensiunea pamantului, stelele erau niste puncte luminoase, nste gauri in bolta prin care intra lumina divina, alte planete se invarteau numai in jurul pamantului, centru al universului.
Abia acum incepem sa ne dam seama ca masura umanitatii noastre este proportionala cu masura dimensiunii si complexitatii legic interactive a universului in care ne situam, dara ceasta constatare este inca prea tehnica, prea complicata pentru majoritatea oemanilor, care practic traiesc tot in universul mileniilor trecute, unde pamantul si soarele erau si inca sunt totul, restul sunt capricii ciudate si inutile ale omului de stiinta actual, excesiv de curios.
Ceace deosebeste prezentul de trecut este saltul enorm de calitate, viteza, confort si volum, al transportului modern, al comunicatiei, al capacitatii de procesare tehnologica a materiei. Uneltele actuale au o diversitate dar si complexitate structurala si functionala uluitoare, care ar bloca mintea celui mai mare filozof sau inginer antic, care blocheaza si mintea omuli cotidian daca il pui sa le inteleaga, dar cine il pune?
Stim sa ne folosim de telefonul actual, de calculator, de televizor, de tot felul de dispozitive complicate doar apasand pe niste butoane, sau activand intreupatoare, iar rezultatele ne distreaza sau ne servesc fara sa ne putem desueta intrebare CUM?
Poate nici odata in trecut nu a fost atat de mare distanta intre creator si utilizator ca in prezent. Evident si trecutul a avut geniile lui tehnice, stintifice, culturale, politice, dar geniul stintific si tehnologic actual este extrem de straniu, de departat de mintea omului oarecare. Stiinta actuala are la baza matematica actuala, iar despre matematica actuala nu poti spune ceva relevant fara formule, fara demonstratiile formale, iar formulele si demonstratiile matematice folosind limbajele formale nu spun nimic unei minti incapabile sa le intelaga si manipuleze demonstrativ.
Si ce e rau in asta? ar putea intreba ignorantul cunoscator orgolios, care isi poate cumpara de toate, poate folosi dezinvolt toate tenhnica moderna, fara sa stie, fara sa fie nevoie sa stie, cum actioneaza ea? -E rau in multe feluri, prin efecte, dar despre ele nici un cuvant.
Omul politic actual e si el un om standard care de regula nu intelege ce face omul de stiinta, ori tehnologul modern, nici nu il intereseaza, el vrea economie diversa, moderna, supra abundenta, vrea arme moderne cat mai distrugatoare, vrea performanta maxima in toate pentru a ramane la putere. Omul actual fara specializare superioara, fara sa isi dea semana, si-a schimbat statutul din sclav al uneltei pe care o actiona pana la epuizare prin corpul lui, in robot care doar comanda prin butoane tot felul de unelte roboti magice, fara sa stie cum functioneaza. Omul actual fara cunostiinte deosebite se afla tot in universul cu pamantul in centru si soarele dandu-I ocol, si asta nu pare a il deranja in nici un fel.
-Daca pot lucra undeva, daca primesc mijloace sa imi cumpar cele necesare, chiar si cele dorite, ce altceva mai e important, inteba el? Si are dreptate, ce altceva mai are importanta daca poti trai decent in lumea ta, daca poti iubi, merge la spectacole, in excursii, daca poti vedea spectacolul lumii tale si iti spui cu mandrie:
-Si eu fac parte din el!!!

SOCIETATE

SOCIETATE

-Cu toate ca o criticam si injuram in toate felurile, ne rafuim intre noi si mai ales cu reprezentantii de noi alesi, care ne conduc, sau asa pretind ei, SOCIETATEA este mai apropape de noi si are un rol mai important, decat familia, ea ne este si mama si tata si oricine sau orice altcineva.
-Societatea tot prin reprezentanti specializati, (totul fiind realizat in societate prin specializare operanta si decizionala) ne ajuta sa ne nastem, ne invata sa vorbim, sa folosim limbajul pentru a invata multe alte lucruri, ea ne ofera tot felul de informatii, ne invata sa actionam satisfiant si ne recompenseaza, sau condamna, cand suntem rai cetateni.

Societatea ne vindeca cand suntem bolnavi, ne pune la treaba cand suntem sanatosi, ne invata sa fim sentimentali si ne ofera un partener asupra caruia sa ne revarsam cu tandrete sau furie sentimentele.
-Prin iubire trecem toti, prin recunostiinta extrem de putini, ura e la fel de raspandita si temeinica ca si iubirea, cineva spunand ca este finalul ei nefericit.
-Fara societate omul modern nu mai poate.
-Au trecut milenii de cand a ‘homo sapiens’ s-a rupta de singuratatea atot suficienta a animalului si a fost conditionat rapid sa apeleze sistematic la altii pentru a il distra, hrani sau repara.
-Tot de milenii oamenii au creat spectacole divese, clasificabile mai tarziu in genurile : drama , comedia si tragedia, toate fiind variante ale vietii reale, dar punse in scena de profesionisti ai prefacatoriei.

-Societatea face de toate, ea face unelte, creaza o multime de meserii distinct utilizante ale uneltelor, ofera o enorma multime de servicii, ne transforma si pe noi oamenii, in niste super unelte si servicii constient specializate si ne pune la treaba si daca nu vrem.
-Tot societatea ne inchide pe fiecare intr-o colivie personalizanta unde ne simtim bine, foarte bine, atunci cand credem ca nu mai e nimeni ca noi.
-Dar din pacate suntem doar o copie, suntem un exemplar scos din matrita individuanta societala, reprodus in milioane de exemplare necesar asemanatoare.
Avand chip diferit, varste diferite, conditii si rezolvari intelective sau afective personale, ne credem un unicat, ignoram asemanarile si punem pret pe deosebiri, cauza principala a aliantelor si conflictelor de toate felurile.

-Va veni oare candava timpul cand vom sparge lacatul temitei social individuante, vom invata sa ne transformam in ‘OMUL UNIVERSAL’, cel care stie totul, poate totul, omul suficient siesi, omul cunoscator de sine, vizat ca ideal de filozofia orientala, sau lanturile individuant societale sunt vesnice, ele tin pana la sfarsitul universului, cand se topesc toate, pentru a fi iar turnate in alta matrita univers, alta matrita societate, alta multime de matrite personalitate, dependente societal!!.

RELATIV

RELATIV

Cuvantul-sensul ‘relativ’, este absolut, are o aplicabilitate universala. Insasi libertatea, starea ganditab absoluta, total deconditionanta, este relativa, este inevitabil conditionata, dar in multe si diferite feluri.

-Sa o luam de jos in sus.

-Un copil se simte liber cand are jucariile preferate, se joaca cu jucariile preferate, cand vrea, cat timp vrea, cu prietenii sai, cu partenerii de joaca preferati.

-Un adolescent introduce in dimensiunea libertatii sale, pe langa libertatea actiunii si libertatea afectiva, adica posibilitatea de admira, place, iubi, pe cine vrea, a fi prieten cu cine vrea. Dar in libertatea afectiva intra ‘relativitatea’, manifestata prin imprevizibil, prin conditie. Daca cel pe care il vrei prieten, sau il iubesti si te simti liber cand il iubesti, nu raspunde la fel, efectul e demolant, el inlatura orice fel de senzatie sau conceptie de libertate, inchide individul in temnita suferintei, din care nu poate iesi, chiar daca nimeni nu il tine acolo. In temnira-suferinta te inchizi singur, dar nu poti sa iesi fara acordul altuia, care paradoxal nu te-a bagat acolo, doar a vrut sa fie si el liber, iar oferta prieteniei tale, sau dragostea ta, era pentru el-ea o intemnitare, o limitare a libertatii sale.

-Omul matur este posesorul unei idei de libertate mai diversa, mai complexa, mai spectaculoasa, dar si mai greu de realizat. Adultul standard stie sa faca ceva, a invatat in adolescenta ceva si vrea sa aplice cunoasterea sa, sa primeasca ce crede el ca merita, sa fie liber prin primirea recompensei la efortul lui.
-In lumea moderna exista sute de calficari-profesii diferite, de actiuni diferite fiecare cu efectul si recompensa ei.
-Un om de stiinta competent se considera liber daca cerceteaza ce tema vrea, daca I se ofera mijloacele materiale si informationale ajutatoare, dar mai ales daca ii vin idei, daca ideile se finalizeaza, sunt transformate in explicatii stintifice ale subiectului cercetat, chiar in teorii stintifice noi si corecte, teorii care probabil trezesc adimiratia, sigur provoaca invidia confratilor.
-Dar mai putin admiratia, mai mult invidia celor din acelasi club cu tine, te fac sa te simti liber, foarte liber.
Daca ipotetic acest OM foarte inteligent, competent, inventiv, acest om de stiinta este obligat sa faca o munca de functionar, o munca de rutina, toate libertatea lui s-a transformat in praf si pulbere.
-Dar un om cu pregatire de functionar si cu minte proportional creativa se simte liber cand isi valorifica competenta de functionar.
-Functionarul, omul actiunii de rutina se simte si mai liber daca este platit bine, se simte foarte liber, daca in timpul liber are resursele de a isi face diferite placeri, oricare ar fi ele, a se simti si activ si emotiv liber.
-Libertatea este accesul la preferintele proprii, fie ele, actiuni si recompense, exprimate ca senzatii, emotii, sentimente apreciate, dorite.
-Libertatea este accesul la un mod de viata, la acea societate-lume, pe care o intelegi, unde este nevoie si de tine, unde poti intra, poti actiona, unde esti apreciat si rasplatit pentru actele tale, unde esti recunoscut ca OM, cu dreptul recunoscut la propria libertate, gandita si cucerita prin eforturi proprii, prin capacitatea de a te manifesta ca individ distinct competent, care isi poate nu doar gandi dar si cuceri propria libertate.
-Libertatea este o colivie unde te simti bine, unde vrei sa stai, unde vrei si poti sa si faci ce iti place, poti simti emotia, sentimentul preferat.
-Lipsa libertatii este alta colivie care chiar cu gratii de aur si toate amenajarea interioara imaginabila, tie ti se pare odioasa, cand tu vrei altceva, te vrei alt undeva, in alta colivie mult mai modesta, unde toate sunt cum le vrei, unde nimic nu este impotriva ta, chiar daca noua ta colivie-libertate, pare altuia, cu alte performante, cea mai ingrozitoare pedeapsa.

CELE PATRU VARSTE

VARSTE

-Ca orice fiinta omul parcurge patru etape, patru varste, copilaria adolescenta, maturitatea, batranetea.
-In copilarie doar primesti: corpul, controlul corpului, senzatiile, limbajul, emotiile, sentimentele.
-In adolescenta incepi sa dai, sa treci teste prin care confirmi ca esti capabil de ceva, sa dai ceva, esti capabil sa te vrei capabil sa oferi cat mai mult, sa asumi efort fizic si mental intens si sustinut in vedera unui scop, unei primiri proportionale.
-In maturitate incepi sa dai si primesti sistematic, daruirea si recompensa sunt modul tau de viata.
De regula primesti proportional cu cat dai, dar sunt si exceptii.
-Batranerea e si ea un examen greu, poate cel mai greu, in care iti darui fiinta, darui puterile ei, adica pierzi progresiv parti din tine, din performantele tale corporale si mentale, pierderi care te pregatesc pentru ‘ultima daruire’.
Sunt doua daruiri si doua primiri, o daruire catre semeni, catre societate si o primire de la ei, o primire a mijloacelor de sustinere, de satisfacere a nevoilor,
-O daruire catre tine si o primire de la tine.
-Daruirea catre tine pretinde sa faci efort sa iti atingi limitele personalizarii creative, sa faci atat cat poti cu tine ca unealta, obtinand ceva de la tine, pentru tine si pentru altii.
-Primirea de la tine e cel mai de pret dar, este primirea performantei corporale sau mentale superioare, la alegere, a capabilitatii de a intelege bine si controla ceva din lumea unde te afli, a folosi acest dar-cunoastere-control, pentru a produce valori necesare tuturor.
-Aproape orice om isi inseala intr-o anume proportie varstele, mai ales cele de mijloc, ne invatand sa invete, sa se daruie in adolescenta, ca efect ne daruind prea mult la maturitate, iar rezultatele sunt intristatoare, sunt siruri de dezamagiri si asteptari mai ales de la altii, asteptati ne implinite, inevitabile.
-Totusi fiecare om este suficient de capabil sa daruie pentru a primi atat cat sa fie multumit, pe diferite intervale de timp.
Uneori primeste suficient de la semeni mai ales, pentru a fi chiar fericit, sau ce putin asa declata el si poate are dreptate.
Primirile de la tine nu aduc ‘fericirea’ in sensul ei comun de emotie intensa.
Darul tau catre tine este omul surpriza, ‘ omul creativ capabil’, ascuns in tine si pe care prin daruire catre tine, l-ai eliberat…

A FI LIBER

A FI LIBER

-Oricat ar parea de curios IDEEA DE LIBERTATE, STAREA LIBERTATE, sunt intelese gresit.
-Numai neliber fiind, adica cumva negativ dependent, (pentru ca exista si dependente pozitive, cum ar fi dependenta de bautura sau de alt drog, care iti dau impresia ca esti liber), vrei sa fi liber, sa inlaturi dependenta, sa intri intr-o anume stare preferata, satisfianta.
Cat timp posezi starea satisfactie, cat timp consumi combustibilul care o ofera, esti liber, nu mai vrei altceva, apoi o iei de la inceput, cauti alta initiativa, iar te vrei liber
– Libertatea este premiul primit la rezolvarea unei nevoi-conditionari autentice sau false, dar numai pe termen limitat.
Foamea, setea, nevoia de deplasare, de adapost, actiune, comunicare, spectacol, sau creatie, sunt conditionari metabolice sau mentale, sunt pretexte ale libertatii si devin libertati efective, cand sunt implinite.
In aceasta perspectiva stramba a simti foame, sete, nevoie de dialog, de actiune, de afectiune, sunt constrangeri, sunt lipsiri de libertate, iar accesul la hrana, deplasare, dialog, actiunea sau afectiunea dorita-primita, sunt intrari in libertate, manifestari de libertati.
Omul standard este un complex de obiceiuri, de dependente si moduri satisfiante, de automatisme corporale, senzoriale, senzuale, intelective, emotive, intr-un cuvant de asa numita ‘mentalitate’, sau ‘ecuatie individuanta’.
-Acestea particularitati activ personante sunt izvoarele nelibertatii si libertatii, ele impulsioneaza individul sa le satisfaca, sa se elibereze de presiunea prezentei lor, dar intr-un mod neliber, adica sa se desprinda de o stare proprie nedorita, conflictuala si sa intre intr-o alta stare proprie dar prietenoasa, placuta, apreciata, sa largeasca o legatura care se va strange iar, nu sa o inlature definitiv.
-Nici un om normal nu vrea sa fie cu totul altfel, sa nu mai aiba corp, nevoie de hrana, de diferite obiecte si servicii, de dialog, de actiune, de comuniune cu semenii sai, cu lumea sa, sa fie doar o super constienta goala de continut, suspendata in vid.
-Fara caracteristicile individuante, metabolice, conceptuale, afective, fara sumumul de trasaturi care ne definesc, am fi o fiinta complet autonoma, independenta, o fiinta auto suficienta siesi, dar in nici un caz libera, pentru o asemenea fiinta nu vrea sa fie altfel decat este, ea fiind in ‘identitate de sine’, cum spune filozoful.
-Nelibertatea si Libertatea sunt moduri active polare, ele implica stresul unei tensiuni negative si invingerea lui prin act specific, pentru un interval de timp.
-Nevoia de liberate indica prezenta constrangerii, iar libertatea este actul inlaturarii ei, este situarea celui eliberat, intr-o stare satisfianta preferata, maxim preferata la un moment dat.
-Nu poti sa te vrei simultan liber in doua alternative preferante diferite, fara a crea un conflict intre libertati, conflict poate fi mai frustrant decat presiunea unei nelibertati specifice.
Paradoxal orice libertate este situarea numai in interiorul unei alte ‘nelibertati-dependente’, dar acceptate, dorite, pozitive.
-Spre exemplu vrei sa spui sau faci ceva interzis, iata o ingradire a libertatii, iar a spune-face ce vrei, chiar riscand alta libertate, indica cucerirea unei libertati.
Dar oare te-ai intrebat daca libertatea ta, adica satisfactiile tale, sunt libertati-satisfactii si pentru altul.
Daca ai o mintre mediocra, daca nu iti place sa iti pui si rezolvi probleme tehnice, artistice, sociale, politice, religioase, etc, daca nu iti place sa gandesti interogant si rezolutiv, atunci libertatea ta insemna de regula o anume actiune rutiniera preferata sau o distractie preferata, insemna sa fi cumva emotivat pozitiv, evident de altul, adica pe sema impunerii unei constrangeri celui care te distreaza.
-Dar o minte puternica, activa, inventiva ar considera odioasa, insuportabila, libetatea ta banala, monotona, repetitiva ar considea ca este cea mai cumplita pedeapsa si ar face tot ce ii sta in puteri, sa nu fie obligat sa o experimenteze.
-In consecinta cand te consideri tu liber, altul se considera profund neliber, agresiv neliber, chiar injositor neliber, si ar incerca orice sa inlature cat mai rapid acea contrangere-suferinta, care pe tine te incanta, te relaxeaza, iti da senzatia libertatii…
-Paradoxal esti liber cand esti neliber, adica esti implicat-ocupat intr-un mod placut, si invers, esti neliber cand esti liber sa faci ceva ce nu iti place, nu vrei sa faci…

Page 1 of 812345...Last »