Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

A VREA SI A NU VREA

-Conform religiei crestine omul creat de Dumnezeu are ‘liber arbitru’, adica ‘face ce vrea’.
-Sa presupunem de dragul argumentului ca omul ‘face ce vrea’, are libertatea actiunii, dar omul nu are si ‘liberul arbitru al vointei’, al capabilitatii de ‘a vrea orice’, pentru ca orice ‘este posibil’ numai pentru divinitate.
-Omul nu poate ¬†formula acel ‘vreau’ pe care Dumnezeu ‘nu vrea ca omul sa ‘il vrea’.
-Omul ‘nu are libertatea actiunii, nici liberatea alegerii actiunii’, nu este ‘liber nici sa vrea orice’.
-Omul este ‘liber sa vrea’, dar uneori sa nu poata face, numai ce Dumnezeu ii permite sa vrea. Omul este liber sa faca numai ce i se permite sa faca, iar ce i se permite sa faca este un procent nesemnificativ din ce i se permite sa vrea.

-Pe de alta parte Divinitatea ‘este declarata atot puternica’, a toate creatoare, iar atot creatoare fiind, este ‘numai in acord cu sine’, fara ‘opozitie de sine’, in consecinta cel ‘atot puternic nu poseda ipostaza ‘nu vreau’ nu este si nu poate fii in situatia alegerii si respingerii unei stari proprii, a acceptarii sau refuzului de sine.
-Cel atotputernic este numai in ‘identitate creativa de sine’, asta inseamna ca ‘se are la dispozitie integral’, iar prin posesia atot-puterniciei creatoare, poseda si efectele atot puterniciei sale creative, face tot ce isi propune, fara ‘sa vrea’, sa ignore ceva din ce poate face pentru a face ceva deosebit, sa isi ofere ceva deosebit. Pentru divinitate nu este trecut, prezent, viitor, nu este actiune temporala compusa din parti, adica facuta, in curs de facere, in viitoare facere, actiune trecuta, prezenta, viitoare, inca inexistenta. Actiunea divina nu are inceput, mijloc si final. Daca actiunea divina are fi desfasurabila in timp, iar creatorul s-ar afla la inceputul actiunii, restul actiunii nu este in el, iar numai el fiind actiune, insemna ca restul actiunii nu este in el. In unicitatea creatorului, actiunea nu poate fi decat in creator, decat creatorul, admitand creatorul unic, de unde concluzia ca actiunea viitoare ‘nu exista’, iar ne existand nici nu poate apare, pentru ca creatorul nu se face pe sine, nu este si el ‘o parte de creator, in continuare o alta parte iar la un moment dat ‘creatorul integral’. In identitate de sine in creator nu exista stari preferentiale nici refuzuri.
In consecinta omul ‘nu are libertatea ‘sa vrea’, nici sa faca. Omul face ceva din necesitate, pentru ca i se atribuie o anume facere. Tot ‘ce face’ omul, orice om, exprima numai o micro-micro parte din atot puternicia creativa divina, super divizata si daruita operei OM, care ‘opera nici ca intreg’, ca multime a tuturor oamenilor, ¬†nu are libertatea alegerii vointei, nici libertatea implinirii vointei, el se afla continuu pe teritoriul ‘primirii vointei divine si mijloacelor de a o indeplini’.

Leave a Reply