Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

INTER UMANITATE

INTER UMANITATE
Relatiile umane sunt prioritar cooperante, ele se bazeaza pe reciprocitate, pe schimbul de obiecte si servicii, pe schimbul de valori reciproc apreciate, dupa regula: ‘imi dai asta -iti dau asta’, fiecare daruind si primind ceva considerat echivalent valoric.
Cauza si Efectul schimburilor inter umane, este satisfactia, este rezolvarea unei nevoi exprimata in tensiunea satisfianta, senzuala sau emotiva, pe care o asteapta si primeste fiecare om ca recompensa fireasca, necesara, pentru munca sa, pentru propriul potential satisfiant daruit altora.
Exista indivizi care se ofera pe ei ca surse ale satiasfactiei, in schimbul primirii potentialului satiafiant intermediat, prin obiecte si servicii al semenilor. Aceasta oferta de sine nemijlocit satisfianta, senzuala sau emotivanta este spectacolul in variantele sportive, artistice, etc.
Omul spectacol sau actorul, in diferitele feluri ale daruirii de sine, declanseaza emotii in semenul receptor de spactacol. Aceasta calitate rara a activarii directe a starilor emotive in primitorul numit ‚spectator’, le permite actorilor sa intre direct, (nemediat prin obiecte si servicii) in mintile si sufletele spectatorilor, sa le controleze intre anume limite personalitatea prin arta lor, sa transforme spectatorul intr-un ‚devot’ care in schimbul emotiei primite, se daruie ca personalitate plastica-disponibila actorului, il trateaza pe acesta ca model exemplar, accepta sa il primeasca in fiinta lui, sa faca din el o identitate scop, sa il considere criteriul momentan sau poate de lunga durata, al legitimarii fiintei sale, al vietii sale, sa se vrea imaginar, uneori sa reuseasca efectiv, sa devina asemanator acestuia.
Aceasta calitate de declansa direct emotii in altii o au toti oamenii dar selectiv in sensul ca pot declansa direct stari senzuale sau emotii in anumiti semeni, in acele relatii speciale pe care le numim ‘atractivitate sexuala, dragoste, prietenie’.
Pentru a declasa numai atractia sexuala sau dragostea, amestec subtil de senzualitate si afectivitate, nu este necesara o actiune speciala, autorul emotiei nu trebuie sa se exprime ca actor sau nu ca actor profesionist. Corpul fizic tanar, sanatos, dezinvolt activ, armonios construit, plenar senzual, al individului indiferent de sex, activeaza in alt corp cu aceleasi trasaturi sau o parte din ele, o reactie atractiva, numai senzula, sau o reactie speciala mixta, senzuala si afectiva, de regula foarte intensa, acaparanta de personalitate, numita ‘dragoste’. De ce se indragostesc oamenii este relativ explicabil, dar cum functioneaza creierul cand aloca afectivitate, dragoste in mod special, este inca necunoscut, inexplicabil. Rolul dragostei in stabilirea unor relatii sociale bazate pe egalitatea partenerilor este decisiv.
Prin intensitatea ei dragostea creaza in cel indragostit valoare suprema, valoarea maxima pe care paradoxal nu o are el , o primeste de la el celalalt, care il domina valoric, capata pentru el o importanta mai mare decat propria fiinta.
Dragostea este un sacrificiu de sine valoric, este surprinzatoarea constatare si acceptare ca semenul te depaseste valoric, iti aduce mai multe satisfactii decat iti poti oferi pe orice alta cale, te alimenteaza cu propria lui personalitate intensiv emotivanta, se daruie tie ca sursa de emotii de cea mai inalta intensitate si calitate.
Dar cel ce declanseaza atractia senzuala sau afectiva in mod fals se crede cumva autorul prin merite proprii al tensiunii afective declansate, se crede un autentic actor profesionist care poseda arta activarii emotiei, si ca actor merita un tratament deosebit, trebuie apreciat permanent, cere o daruite totala din partea celui in care a stimulat un raspuns senzual sau sentimental.
De milenii oamenii stiu ca relatia senzuala sau afectiva, afara de rare cazuri, nu dureaza prea mult, ca se dilueaza si dispare, uni sau bilateral, din cauaza multimii de oferte similare care prin noutate par mai promitatoare, mai intens senzuale sau emotivante ca relatia in desfasurare.
Daca unul din parteneri este inca intens atras de celalalt, iar acesta pierde interesul senzual sau afectiv pentru cel indragostit, incepe drama, se dclanseaza un conflict unilateral care se poate transforma in conflict bilateral, Cel respins reproseaza celuilalt lipsa de fidelitate ca si cum acesta din urma ar fi obligat sa il aprecieze ‘fara conditii’, sa devina un ‚devot’ al acestuia.
Prins in plasa tensiunii intens si dominant satisfianate, legat senzual sau emotiv de un partener care incepe sa ii ignore sau chiar sa ii displaca senzualitatea sau afectivitatea, individul refuzat pierde luciditatea, pierde rationalitatea coerent evaluanta de relatie senzuala sau emotiva liber reciproc initiata, liber-reciproc continuata, liber dar nu si reciproc finalizabila, devine un mic dar iritant tiran senzual sau afectiv, vrea sa domine neconditionat partenerul, sa il lege cumva de sine, sa il transforme din identitate echilibrata afectiv care primeste si daruie satisfactii, intr-un sclav senzul ori afectiv, obligat sa satisfaca, ignorand dreptul lui de a cere si primi in schimb satisfactii echivalente. O mare parte din arta lumii, poate cea mai importanta parte a ei, cu cel mai intens potential profesional satisfiant, este alcatuita din acele scenarii senzuale sau afective dramatice, uneori tragice, unde una din parti pierde interesul celeilate, pierde accesul spontan la farmecul ei satisfiant si se declanseaza emotivitatea conglictuala-negativa a pierderii celui dorit, ca si cum acesta ar fi o proprietate si ar trebui sa se daruie fara conditii celuilalt.
Daca dragostea este principalul liant societal, este conditia evaluarii reciproce maxime a indivizilor socializati, este conditia atribuirii unei valori semenului, superioare propriei valori momentane, este cauza umanizarii maximale a celuilat, pierderea dragostea accesului la senzualitatea sau afectivitatea partenerului declanseaza starea opusa a dez umanizarii intensive a acestuia, a devalorizarii lui egoite, cand nu te mai vrea ca partener de satisfactii. Pierderea reciprocitatii satisfiante senzuale sau emotive, duce la devalorizarea fulgeratoare a celui care te refuza, privit ca ‘maxima non valoare’, ca individ ingrat, incapabil sa te aprecieze dupa cate placeri a primit de la tine, ca si cum el nu ar ti-ar fi daruit placeri echivalente, pentru care, cand nu te mai vrea, nu pretinde nimic in schimb.
Poate satisfactia si non satisfactia, iubirea si ura, nu sunt stari polare asa cum credem la o prima evaluare, mai ales daca am trecut prin dezamagirea pierderii unui partener apreciat, poate ‘numai impreuna umanizeaza autentic’, in sensul ca ‚acela care continua sa aloce valoare maxima si partenerului care il refuza’, sa ii atribuie umanitate maxima, sa umanizeze ireversibil toti semenii, independent de relatiile cu ei, si-a castigat statutul de om autentic, pentru care umanitatea celorlalti nu depinde de ce ii ofera, sau ce ii refuza. Umanitatea oricarui om trebuie fundamentata pe potentalul fiecarui om de a avea nevoie de semen, de a oferi ceva unui semen, a intra intr-o relatie satisfinat bilaterala cu acesta, dar neconditionata, lasand partenerului libertatea sa paraseasca relatia atunci cand ea nu il mai satisface, dimpotriva ii provoaca insatisfactii.

Leave a Reply