Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Lumea personala

 

 

Toate fiintele au nevoie de resurse naturale si informationale pentru a supravietui dar omul a descoperit constient necesitatea posesiei si a ridicat inventarea diversitatii de posesii la cel mai inalt nivel, fiind specia cu cel mai amplu si mereu in expansiune interval de necesitati si moduri de satisfacere.

Fiecare om are si foloseste un minim de obiecte cu forme, calitati si utilitati distincte, iar unii oameni pot influenta sau controla si satisface sau interzice satisfacerea nevoilor de posesie ale semenilor.

Toti avem ceva numai al nostru, iar intre cele personale unele au pentru noi valoare deosebita, ne declanseaza stari de multumire intensa si ne leaga sufleteste, altele sunt obiecte sau servicii cotidiene, inevitabile dar fara prea multa incarcatura afectiva.

Prin eforturi ajungem in posesia unor obiecte, relatii si functii, dar sistematic ne dorim altele, mari , mici, comune sau rare, cu tot felul de alcatuiri si proprietati, facute din tot felul de materiale, avand caracter de obiecte estetice, rituale, de folosinta cotidiana sau ceremoniala, iar unele sunt obiecte sau servicii de lux, implinind cele mai exagerate orgolii si pretentii de posesie si mandrie personala.

Dar nici un om nu isi limiteaza posesia la obiecte, omul se doreste utilizatorul altor entitati si calitati. Poate cea mai pretinsa, disputata si pretuita este informatia in nelimitata ei diversitate, este posesia omului de catre om, este dispunerea de capacitatile celorlalti de a crea obiecte, servicii, cunoastere si a trezi sentimente.

Valoarea omului pentru om sta in aspectul fizic, in sensibilitatea sau senzualitatea sa, in puterea si abilitatea sa de a actiona asupra naturii, a siesi sau a altora, in imaginatia si inventivitatea sa culturala sau stintifica, in forta rationalitatii capabila sa identifice si inteleaga corelat starile fenomenale, sa descopere metode de a le folosi.

Orice om incearca sa primeasca ceva prin sine, inca mai multe de la semeni, dar lumea intreaga nu o vrea niciunul, o asemenea posesie depasind si dorintele cele mai excesive, iar practic de nerealizat….

Si totusi ar fi posibil ca fara sa stim, fiecare din noi odata cu nasterea sa intre in posesia unei lumi personale, unei realitati trimisa numai celui care suntem si dezvoltata progresiv pe masura ce ne parcurgem traiectoria vietii, intentionand mereu altceva si actionand din ce in ce mai eficient pentru a cuceri ce dorim.

Lumea poate fi numita a noastra, in sensul ca fiecare obiect si eveniment din aceasta lume ar putea fi proiectat si dimensionat structural si cauzal dupa individualitatea noastra momentana, asa cum se manifesta in fiecare etapa a existentei.

Dar primind in simturi, in gandire si in emotie o lume unicat, nu inseamna ca suntem proprietarii acelei lumi, ca putem face ce vream in ea sau o putem orienta cum vrem.

A fi situat intr-o lume personala inseamna doar a avea acces la o realitate unica structural, dinamic si chiar cauzal, fara a stii cum anume a fost facuta dar putand invata tot mai bine cum sa o exploram si intelegem fenomenal, sa ii valorificam toate ofertele.

 Daca schimbarea personalizarii determina schimbarea lumii, care ar putea fi factorii individualizanti cei mai mportanti care influenteaza cel mai mult forma si evolutia lumii noastre.

Ne individualizam prin:

 

-Perceptie si reprezentare,

-Acctiunea gestuala in reprezentare,

Actiunea lingvistica asupra noastra si a semenilor

-Rationalitate definind potentialul de a descoperi si valorifica maxim informatia caracterizanta de ambient sau descriind comportamentul semenilor.

-Afectivitate, atribuirea de valori realitatii si oamenilor si consumarea starilor placerii sau suferintei cu diferite intensitati.

  

Fiecare din aceste calitati umane separa o anume particularitate modala a naturii sau individului.

-Perceptia se face prin cinci canale senzoriale , ea culege informatii despre cele reale iar reprezentarea extrage din aceste informatii forma video, audio, de gust, miros si tactila a realitatii.. De calitatea perceptiei noastre, de acuitatea fiecarui simt depinde ce precizie si detaliere are fiecare mesaj asupra realitatii extras la un moment dat. Dotat cu toate simturile, fiecare in optima actiune, avem acces la toate detaliile structurale si cinetice relevante ale naturii sau spatiului societal.

O perceptie atenta si precisa este stimulanta pentru ratiune si pentru emotie, ea dezvaluie enorma si imprevizibila, ostila sau prietenoasa alcatuire a naturii si permite fiecaruia sa separe un fragment din ea si sa il metabolizeze interactiv sau afectiv.

Reprezentarea este una din cele mai putin intelese stari operante mentale, cu toate ca ne pare functia cea mai fireasca, mai simpla si mai necesara dintre toate.

Putem caracteriza reprezentarea ca procedeu informational de extragere a unei forme, calitati sau miscari specifice, unui mesaj senzorial. Prin reprezentare ne daruim continuu forma fenomenala a realitatii, compusa dintr-o multime de frontiere, sunete, miscari si alte proprietati separabile, dar toate conectate intre ele, toate legate in lanturi cauzale.

Relativ la reprezentare fiecare om crede ca ceace vede, aude sau diferentiaza cumva modal si proiecteaza “in afara sa”, este exact cum le distinge, asta insemand ca realitatea cu multimea ei de componente si schimbari este autonoma de subiect, cele vazute, auzite, gustate si mirosite, avand modalitate independent de toate corpurile, simturile si mintile umane.

Aceasta parere este falsa, reprezentarea exprima numai un punct de vedere configurant si cinetic asupra lumii, din nenumaratele posibile. Prin reprezentare noi separam intr-un anume mod o varianta a lumii noastre, am putea spune conventional si dependent de cel care suntem in acel moment, iar dupa un anume timp putem aloca alta forma, alta miscare sau alta dependenta cauzala aceluiasi mesaj de realitate, aceasta fluctuatie perceptuala, gestuala, intelectiva sau afectiva generand  o modificare structurala, interactiva, cauzala a lumii, presupusa unica si egala siesi.

Omul ca specie are o abilitate superioara oricarei alte speciii de fiinte cunoscute in diferentierea modala, schimbarea, intelegerea cauzala si valorizarea naturii, multimea directiilor de observare, reprezentare, interactiune dinamica si conceptuala cu ambientul, oferindu-ne cera mai ampla si compicata realitate din cele accesibile fiintelor pamantului.

Omul are nu doar o sensibilitate perceptuala si reprezentanta definita ci si potential interactiv si cognitiv foarte divers, iar rezultatele actiunii sale se finalizeaza in modele fenomenale predictibile evolutiv, din care el extrage informatii pentru constructia de unelte care ii amplifica sensibiliteta simturilor sau ii permit deplasarea si manipularea mai eficienta a formelor si energiilor naturale.

Dar nu numai actiunea si intelectivitatea dimensioneaza si schimba sistematic forma si comportamentul naturii, exista si un alt criteriul modalizant si transformant care participa la definirea realitatii, acesta fiind “valoarea”.

Valoarea este greu de caracterizat , ea este si miscare si repaos, si actiune si consecinta a actiunii, si parte a naturii si parte a individuui sau a societatii, este atat o nuantare emotivanta a lumii cat si o perspectiva evaluanta de criterii valorizante. Valoarea creaza lumea, tot ea o topeste in subiect, o echivaleaza cu individul, face lumea parte a omului.

Valoarea este o cuantificare si ierarhiza subtila a intregului univers, dupa criterii de prioritate personala a tuturor variantelor naturii sau subiectului.

Dar valoarea este cea mai dinamica dispozitie umana, cea mai flexibila trasatura a persoanei care se comunca si realitatii devenita la fel de fluida modal precum dimensiunea valorica.

In mod evident strategiile valorizante aplicate realitatii amplifica si particularizeaza intensiv unele forme si simplifica masiv altele, daruind diferite perspective reprezentante.

Valoarea genereaza o asimetrie modala si o asimetrie interactiva si functionala in orice spatiu obiectual si cinetic pe care il ordoneaza cumva, ea amplifica si individualizeaza excesiv, cele apreciate pozitiv, dar diminueaza si minimizeaza semnificant cele ce nu trezesc interes si nu declanseaza anume placeri.

Dar poate cel mai masiv vector transformant de realitatea este intelectivitatea si conceptualitatea, calitate care determina o retea de dependente intre toate partile realitatii.

Cunoasterea este parametrul modalizant si transformant de realitate cel mai intens, mai dinamic si mai complex, ea ofera acea forma a lumii care corespunde unui sumum momentan de criterii interactive si cauzale, dar tot ea modifica forma si procesul, cand subiectul descopera relatii si dependente noi in lumea externa, care ii permit alocarea altei cauzalitati realitatii, iar din noua cauzalitate gandirea extrage imediat noi criterii de trasarea a frontierei formei, miscarii sau conectivitatii partilor universului.

Dar indiferent de argumentele aduse ca alcatuirea reprezentarii momentane depinde strans de parametrii subiectivi prin care percepem, discriminam si organizam cauzal ambientul, pare inca nefiresc sa afirmam ca tot ce fenomenalizam si exteriorizam este numai o forma personala si temporara a lumii, o lume numai a noastra dar efemera, care peste un anume interval de timp este altfel construita, cauzalizata si valorizata.

Tratati impartial suntem niste mecanisme modalizante de realitate bazate functional pe seturi de criterii operante si valorizante mereu in schimbare, prin care asamblam si demontam continuu realitatea si punem alta in loc.

Personalizarea umana si factorii specific individualizanti din care rezulta caracteriticile reprezentate si evaluante de realitate ale fiecarui om, sunt procese greu de investigat, inca in studiu, dar din cate stim putem conclude ca modificarea continua a formei mentale si afective a subiectivitatii determina o sistematica reconstructie a formei realitatii, fiecare “eu momentan” daruindu-si o lume momentana distincta, vazuta prin multimea tiparelor modalizante, operante si evaluante active, proprii fiecarei individualizari.

 

Dar nu despre o asemenea lume unicat provenind dintr-un amestec unic de factori perceptuali, gestuali, lingvistici, cognitivi si valorici, bazata pe presupunea unei realitati comune care sta in spatele tuturor impresiilor noastre despre lume, vrem sa vorbim ci despre posibilitatea ca lumea fiecaruia om sa fie creata numai pentru el, in corelare cu amprenta personalizanta care determina felul in care percepe, reprezinta, intelege si gusta realul intr-un fel unic.

O sa discutam posibilitatea ca mesajele senzoriale purtatoare de forma a realitatii sa fie ele insile individualizate, sa nu existe efectiv acea ipotetica realitatea unica si autonoma, pe care o presupunem si din care fiecare preia o perspectiva modala distincta prin simturile active si prin pozitia fizica si intelectiva in spatiu si timp pe care o are.

Vom incerca sa aratam ca este posibil, cel putin principial, ca lumea externa, sa fie o constructie dedicata, trimisa fiecaruia din noi, dar in aceasta ipoteza, veche de milenii, cel care suntem sufera cele mai mari schimbari de modalitate, primind trasaturile corporalizante, metabolizante, perceptuale, dinamice , lingvistice, intelective si afective pe cu totul alta cale decat cea proprie omului material, emergent dintr-o lume substantiala si energetica care il creaza, intretine si distruge pentru a face loc urmasilor.

Exista doua mari puncte de vedere asupra alcatuirii lumii si omului si a relatiei intre subiect si realitate.

Dupa punctul de vedere “realist”, substantialist, lumea noastre este o unica totalitate materiala si energetica, spatio temporala, din care toti primim corporalitate, metabolism si spiritualitate, toate derivate din componentele si proprietatile combinative ale constituientilor fundamentali ai realitatii.

In ipoteza lumii autonome formele, proprietatile si miscarile exista cu sau fara alocarea de modalitate de catre subiect, toate sunt sunt pozitionate intr-un spatiu tridimensional si se schimba parametric in timp. Unele forme emit radiatii electromagnetice cu diferite frecvente, iar altele pot doar imprastia in spatiu aceste fluxuri radiante in care isi pun amprenta informational modala, vazul culege aceste mesaje si mintea le obiectualizeaza in forme video. Alte simturi culeg mesaje chimice, sonore, termice, electrice ale formelor si determina constructi altor reprezentari.

Lumea reala este anterioara oricarui fel de subiect si ipotetic va fi posterioara oricarei perceptii, constiente si cunoasteri, natura fiind creatoarea fiintelor si tot ea factorul distrugator.

-Dupa alte convingeri lumea este o consecinta a capabilitatii informational procesante proprii fiecarei fiinte, este o creatie individuala, dar aceasta ipoteza ascunde pericolul unor contradictii.

Spre exemplu daca fiecare din noi ne construim cumva mental propria lume, dar daca noi ca forma corporala purtatoare de personalitate, facem parte din lumea creata de mintea noastra, inseamna ca noi ne realizam mental propria personalitate, folosind o alta personalitate necorporala, existenta in prealabil. Pentru a ne face aparent material si functional ar trebui sa fim deja facuti, indiferent cum, rezultand de aici sau ca existam in doua variante diferite, odata sa spunem numai ca principiu spiritual creat cumva inainte de deveni creatorul propriei ipostaze substantial individualizante, si odata ca subiect material si informational, dar inteles numai ca proiectie de corporalitate si comportament, desfasurat numai in mintea eului spiritual.

Dar daca suntem simultan si individ creator si creat, cine creaza creatorul de subiecti, si cum anume actioneaza acesta?

Deasemeni ce fel de personalitate are eul pseudo material, gandeste el oare si are emotii proprii, sau este numai o fantoma individualizata, imaginata de eul pur, nelegat de substanta si starile ei?

 Care din cei doi suntem noi ca eu distinct, suntem oare subiectul numai spiritual existent sa spunem prin sine, sau prin alta sursa, dar autor al aparentei de subiect material, sau suntem numai subiectul pseudo material creat, cladit numai de mintea subiectului spiritual?

La aceste intrebari puse cu milenii in urma  nu au fost date si inca nu se pot oferi raspunsuri rezonabil clarificante, obligand mintile ingenioase sa inventeze creatorul divin, fiinta absoluta, atoate creativ.

Dar presupunerea unei minti absolute generatoare de persoana umana si de proiectie a realitatii in mintea persoanei create, nu ofera o directie si metoda explicit creativa, furnizoare de noi date asupra genezei lumii noastre, sau a celui care suntem.

Incapacitatea vreunui om de a concepe si descrie pas cu pas, complet coerent, testabil cumva, cum actioneaza creativ o minte absoluta atunci cand realizeaza omul si desfasoara lumea in om, a dus la concluzia ca este imposibil sa intelegem facerea “supraintelectiva”, supra perceptuala si supra conceptuala a lumii si persoanei, de catre “mintea divina”. Aceasta interdictie reprezentanta si cognitiva de subiect absolut in actiune creativa de realitatea si persoana, a fost motivata prin faptul ca mintea absoluta nu vrea sa daruie celor facuti acces la stiinta ei atot cuprinzatoare prea repede, datorita lipsei temporare de maturitate, a slabiciunii de caracter si vointa a mintii umane.

Necunoscand tehnologia creatiei rezulta ca cei care am fost si chiar cei care suntem, ne dovedim inca incapabili sa intelegem cauzal corect lumea noastra fenomenala si inca mai incapabili sa intelegem in ce fel functiona, cum se nasc in noi toate insusirile individualizante.

Fara o pre-cunoastere primita progresiv in mai multe zeci sau sute de milenii de catre miliarde de subiecti, urcand treptele istoriei, nu am fi capabili sa preluam, intelegem si folosim corect o informatie primita prea repede in dar, care sa contina mecanismele genezei realitatii sau persoanei, dar vom avea aces la aceste informatii intr-un viitor nedeterminat.

Acest tip de raspunsuri subliniind ignoranta si cauzele ingnorantei noastre cu privire la actul creativ divin, nu conving toti indivizii, mereu sunt unii mai curiosi decat media, mai capabili sa propuna raspunsuri alternative, mai rebeli in acceptarea vechilor mituri sau teorii metafizice asupra creatiei divine.

 

Paradoxal pe masura ce mintile ingenioase creaza noi perspective fenomenal cauzale si extrag din ele noi tipuri de unelte cu alcatuiri si moduri functionale din ce in ce mai stranii, mai apropiate de starile intelective umane, ipoteza generarii unui individ sa spunem numai spiritual, creat nu neaparat intr-o superminte absoluta, cerand doar intr-un mediu informational si un programator capabil, incepe sa revina iar in discutie.

In prezent se pot realiza programe de sinteza care sa ofere imagini pe un monitor, fara a avea vreo legatura cu imaginile reale, sau sa produca sunete digitate, sunete sintetizate informational. Cresterea performantei de sinteza video si audio, ne daruie posibilitatea sa interactionam cu acesti algoritmi creativi de forme si miscari, putand modifica continutul sau dimensiunea imaginilor, orienta in diferite directii miscarile, uneori introducndu-ne si pe noi in peisajul creat algoritmic.

O asemenea realitate obiectual dinamica si sonora procesata in calculator a fost numita “lume virtuala’, cu aceasta lume simulata numeric se distreaza in prezent zeci de milioane de oameni, fie prin jocurile video, fie dezvoltand programe stintifice, generatoare de procese naturale, reconstituind pe aceste modele configuratii, proprietati fizice sau chimice ori stari functionale ale ale formelor reale.

Dar aceasta lume din ce in ce mai atractiva pe care o construim algoritmic si cu care interactionam atat de divers, este numai pe jumatate virtuala, cat timp nu realizam in spatiul ei sa spunem pseudo fenomenal, un subiect virtual, un individ facut din lanturi de stari informational operante, corporalizat prin sinteza video, constientizat si intelectivizat print programe, avand o morfologie si un metabolism virtual, simturi si perceptie, capabilitate lingvistica, discursivitate, logica operanta, rationalitate si chiar creativitate n spatiul lui de existenta.

Un subiect virtual dupa cum ii este numele, nu este material, nu are corp substantial, nu are metabolism chimic-energetic, nu are nici o functie biologica asemeni celor umane, nu interactioneaza direct cu forme si evenimente simulate informational, nu este plasat intr-o realitate materiala si radianta, dar toate partile corpului, toate starile metabolice, dinamice si conceptuale i se pot aloca prin simulare.

Nu este exclus ca acest om virtual al viitorului sa fie senzual si emotiv, sa aiba chiar toate calitatile celui care l-a creat, sa fie la fel de uman sau neuman, precum autorul sau.

Realitatea fenomenala virtuala este creata de programe de asamblare a imaginilor. Coerenta dinamica si divers combinativa a partilor lumii virtuale se obtine alocand corpurilor virtuale evolutie cauzala, obtinuta prin modelare de greutate, interactivitate chimica, emisie si absorbtie radianta, iar aceste calitati fenomenalizante se pot realiza inca de pe acum utilizand legile fizicii formulate matematic.

Perecptia virtuala si reprezentarea ar rezulta din constructia unui algoritm de primire a mesajelor video si de extragere din acestea a formelor imagini. Se pot construi algoritmi de recunoastere a imaginilor sau sunetelor, dar nu si de modalizare a acestora in algoritmul de recunoastere, care paradoxal identifica ceva dar nu reprezinta ceace recunoaste. Sau poate recunoasterea algoritmica a formelor implica si o modalizare a acestora din perspectiva algoritmului identificant, la care nu avem acces.

Presupunand ca programatorii vor fi cat mai curand capabili sa realizeze sau detecteze o reprezentare in procedurile algoritmice de recunoastere a formelor, una din cele mai complicate functi umane ar alocabila informational si astfel am putea obtine o realitate efectiva intr-un subiect virtual.

Functia lingvistica pare mai usor de reconstituit virtual.

Inca de acum se incearca construirea semnificarii cuvintelor din limbajul natural in calculator si comunicarea om sistem prin limbaje naturale.

Evident comunicarea in sens uman cu un subiect virtual presupune ca virtualul sa fie foarte natural intentional, intelectiv si lingvistic, sa aiba un “ eu”, iar prin acest “eu” sa vrea sa vorbeasca, sa inteleaga cumva cele ce spune, sau cele ce i se spun, sa aiba intentii comportamentale, dinamice si lingvistice. Virtualul trebuie sa aiba initiativa discursivitatii, sa ceara sau propuna informatii in limbaj natural, sa le interpreteze si sa urmareasca cum le interpreteaza interlocutorii.

Dar cel mai important este sa daruim virtualului constienta, sa il facem capabil sa se raporteze la lumea sa si la sine in sens uman, adica “constient”.

Constienta este starea noastra am spune fireasca, naturala, dar asta nu inseamna ca stim ceva despre aceasta stare, despre felul in care este creata sau introdusa in mintea noastra.

Prin constienta ne scindam mereu in peisaj si oglinda reflectanta de peisaj, iar oglinda refectanta se scindeaza si ea in oglinda reflectanta de sine si oglinda reflectanta de altceva. Oglinda reflectanta de sine este “eul nostru primar” , acesta la randul lui se scindeaza in oglinda reflectanta de subiectualizare minimala si super oglinda reflectata de variante ale eului, simuland subiectul constient de constientizarile sale.

Sa admitem ca se va realiza prin program si constienta, deasemeni se va modela algoritmic si starea umana intentionala, din care rezulta capacitatea eului virtual de a avea initiative si alegeri de stari interactive cu mediul sau cu alti subiecti, iar atunci vom obtine un autentic individ virtual, similar prin comportament individului din lumea materiala si energetica unde ne aflam sau presupunem ca ne aflam noi.

Intre lumea virtuala si cea reala sunt multe asemanari daca comparam starile ei prin reprezentarile ei descrise si comunicate lingvistic, de catre cei doi subiecti, cel virtual si cel real pusi in dialog. In posesia unui virtual autentic facut numai din lanturi operante, ne intrebam ce ar trebui sa facem pentru a il aduce perceptual, reprezentant, dinamic, lingvistic si intelectiv in lumea noastra si pune in relatie observanta, interactiva, cognitiva si valorizanta cu formele si evenimentele lumii noastre. Ne mai putem intreba ce ar trebui sa facem pentru a intra noi insine in totalitate in lumea virtuala si a ne raporta la ea ca la o lume reala, naturala, la fel de materiale, procesuala si cauzala ca lumea autentica.

Intrebari de acest fel au pus de mult sciitorii de literatura sf, care au si raspuns in diferite feluri la ele. Intr-o varianta de raspuns aducerea subiectului virtual in lumea noastra, ar fi posibila prin constructia genetica a unui corp uman, dar nedotat cu calitatile umane, adica incapabil prin functiile primite la nastere sa perceapa, sa invete sa reprezinte, sa invete sa se miste, sa vorbeasca si actioneze asupra formelor, asa cum o face progresiv omul.

Daca am duce pina la capat excursia noastra imaginara in sinteza de subiect, omul virtual va fi la fel de constient ca si cel real, va fi capabil sa isi discearna personalitatea, sa isi controleze intentional traseul existential individualizant, sa prefere ceva si sa respinga ceva, sa aleaga ce crede ca I se potriveste si sa respinga restul.

-Pentru a duce omul real in lumea virtuala si a il face sa se simta in ea ca acasa, se pare ca este mai simplu, ba chiar ca sa ceva a si inceput sa se intample, din moment ce exista simulari video si audio de lumi virtuale in care oameni maturi au inceput sa intre, sa actioneze si sa se distreze ore intregi uitand de lumea lor, care lume uneori le pare mai searbada, mai distantata, mai ostila si inaccesibila, mai putin permisiva si recompensanta decat lumea impresie, unde pot face ce vor.

Intre cele doua lumi cea reala si cea virtuala sunt multe asemenari, daca nu identitate, din perspectiva celui care le experimenteaza si descrie, dar sunt si diferente adanci si de neinlaturat.

Lumea reala este alcatuita din materie, are o enorma intindere spatiala masurabila in miliarde de ani lumina, are o durata temprala evaluata in miliarde de ani, are potential autointeractiv si creativ, adica poate genera variante noi de fenomenalitate prin intermediul energiei radiante emise de stele. In lumea reala sunt miliarde de galaxii, fiecare avand miliarde de stele, unele stele avand planete, iar pe unele planete ar fi fost create forme de viata care se vor fi dezoltat pina la stadiul uman actual, inferior sau mult superior acestuia.

Lumea reala exista si se dezvolta continuu independent dse subiectii umani sau neumani, dovada autonomiei universului de subiecti, aducand-o oamenii de stiinta care au determinat varsta sistemului nostru planetar la cateva miliarde de ani, iar primele forme de viata au aparut cu maxim un milard de ani in urma, procesele umanizarii intinzandu-se pe un interval de cateva zeci de milioane de ani.

Lumea virtuala ia nastere in subiectul virtual prin primirea mesajelor digitale purtatoare de imagini de sinteza, dar odata reprezentata si modalizata structural si dinamic, ea devine identica lumii naturale pentru subiectul care o primeste, adica capata fenomenalitate caracterizata prin spatialitate si temporalitate. Dar lumea virtuala este inerta autointeractiv, ea nu declaseaza nici un fel de transformari de sine spontane, nu creaza forme si functii noi, ne programate in prealabil, sau poate o putea primi aceasta calitate daca vom descoperi cum sa o realiza, evident tot algoritmic.

 

-Trebuie retinut ca lumea virtala independent de subiectul virtual nu exista, sau exista ca multime de stari procesante din punctul de vedere al programatoruluoi, o asemenea lume apare si dispare odata cu subiectul care o modalizeaza, exploreaza, descrie, comunica si eventual cunoaste cauzal.

Lumea informationala nu este si nu poate fi un agregat multiobiectual si interactiv unic, independent de indivizii care o aduc in manifestare, iar daca dorim sa o populam cu mai multi subiecti, trebuie sa o multiplicam subiectivand-o, sa construim cate o varianta distincta de realitate compatibila cu perspectiva perceptuala, reprezentanta si cognitiva care o poate primi si fenomenaliza.

Cati subiecti virtuali atatea lumi virtuale deosebite, diferentiate prin perspectiva observanta si modalizanta, particularizate prin tipul si numarul, marimea, miscarile, calitatile si distantele aparente pina la obiectele perceptibile, accesibile sau nu cuplajului gestual si manipularii.

Daca construim mai multi virtuali si le alocam lumi fenomenale personalizate, cel mai complicat este sa punem subiectii informationali sa “coexiste reprezentant, gestual, lingvistic si mai ales intelectiv”, sa se comporte socio activ, sa se reprezinte si sa actioneze impreuna, propunand scopuri comune si rezolvandu-le in comun.

Daca subiectii virtuali observa si descriu ce observa, comunicand ce vad sau aud, trebuie sa corelam sinteza alcatuirii mesajelor lumilor virtuale si sa coordonam reprezentarile. Daca subiecti actioneaza gestual trebuie sa realizam reciprocitatea operanta si continuitatea actiunilor alcatuite din mai multe interventii operante subiectiv distincte, astfel incat ce vede unul ca face el sau ceilalti, trebuie sa sa vada toti la fel, sau cel putin sa aloce aceleasi sensuri la celeasi forme si miscari reprezentate, respectand perspectiva observanta, corelarea gesturilor, unicitatea consedcintelor.

Inca mai dificil este sa se realizeze interactivitatea intelectiva, care presupune curiozitati si cunostiinte similare sau deosebite, dar descriptibile, comunicabile si comparabile de catre toti indivizii. Intelectivitatea socializata mai presupune sincronicitatea sau decalarea intentional implicanta, investiganta si cognitiva, din care poate rezulta aparitia aceleiasi idei-actiuni, in mai multe minti virtuale, sau aparitia unei probleme si solutii numai intr-o siungura minte virtuala, de unde sa fie preluanata, analizata, evaluata, apreciata sau respinsa diferentiat, functie de performanta cognitiva si de caractaerul subiectilor.

Cand un subiect produce si comunica un mesaj lingvistic, acesta trebuie trimis catre toti indivizii din toate lumile virtuale cuplate interactiv si interpretat-inteles, in atatea variante semnificant modalizante distincte, cati interpretori virtuali sunt plasati in acelasi spatiu socio-comunicant.

Descrierea detaliata a similitudinilor sau diferentelor intre realitate si virtualitate este plictisitoare si pe deasupra risca sa fie fantezista, sa fie falsa, odata ce inca nu stim cum sa o construim si cum sa o trimitem unor fiinte virtuale prin geneza dar complet reale prin caracteristicile personalizante.

 Trebuie sa mai retinem ca lumea virtuala nu apare singura, nu are substrat, energii, criterii cauzale si stari evolutive, prin sine, cum are lumea noastra, in ea nu se intampla nimic fara sa fie programat pina la detaliu cum si cand sa se intample si cu ce consecinte.

Rationalitatea virtuala pentru a fi asemeni celei umane, ar trebui sa distinga frontiere, relatii, calitati, raporturi si dependente intre toate, dar ea va proveni din alte surse decat proprietatile microstructurale si interactive ale substantei si energiei.

Pentru a exista un subiect si o lume virtuala trebuie sa existe un alt subiect si o alta lume, iar daca si acest subiect, adica omul este presupus virtual impreuna cu lumea lui, pare necesar sa mai existe undeva un alt subiect so o alta lume, care pentru a nu cere mereu alta, este necesar sa se sustina cumva prin sine. Pentru a apare orice lume si individ virtual trebuie sa existe la capatul lantului creativ un subiect care sa isi fie siesi sursa, capabil si sa creeze acea lume care I se pare cea mai potrivita proiectelor sale creative, sau sa existe o ultima lumea autonoma, ata de subtil creativa incat sa produca canva prin transformarile ei de stare un subiect capabil sa creeze si el la modul intelectiv, virtual, o lume si o persoana.

Realizarea efectiva de fenomenalitate, comportament interactiv si intelectiv virtuale, este cu adevart o problema extrem de grea si o provocare pentru progrmatorii viitorului.

 

 

Leave a Reply