Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Realitati ciudate

REALITATI  CIUDATE

Daca intrebi un om fara pretentii filozofice si fara pregatire stintifica specializata, ce intelege prin cuvantul ‘realitate’, el va spune ca tot ce vedem in jurul nostru, ce auzim, mirosim, gustam si diferentiem tactil, este realitate si nimc altceva. Iar intrebarea daca aceasta realitate exista si independent de individ, adica exista fara a fi observata si reprezentata I se va parea cu adevarat stupida. Bineinteles va replica omul nostru, lumea exista indiferent ca o vezi sau nu, mai mult ea exista asa cum o observam si exteriorizam si nici nu ar putea fi altfel decat o reprezentam.
Daca lumea externa si autonoma de noi ar fi altfel decat lumea noastra, ar insemna ca fiecare din noi isi inventeaza o realitate proprie prin puterea simturilor si mintii, dar face asta la modul inconstient, fapt evident imposibil.
Pe de alta parte o natura creata de mintea sbiectului ar trebui sa fie asa cum o vrea acesta, iar lumea noastra, diferita pentru fiecare din noi, sau unica pentru toti, este departe de a fi cum o vrem fiecare, de cele mai multe ori fiind neutra sau opusa asteptarilor sau sperantelor noastre.
 Asadar realitate pentru omul oarecare este felul in care particularizeaza si proiecteaza el in exterior multimea formelor, culorilor, miscarilor, sunetelor, starilor de gust ori miros, la care ar putea adauga si tot ce se observa prin instrumente amplificatoare de perceptie.

Filozoful va raspunde diferit la intrebare dependent de scoala filozofica de care apartine.

Materialistul antic sau modern va avea aproape acelasi punct de vedere ca omul obisnuit, admitand si el ca ceace percepe si reprezinta individul este realitatea autentica, iar aceasta are calitatea de a fi ‘obiectiva’, adica exista independent de perceptii si reprezentari.
Materialistul modern va adauga ca lumea personala a fiecaruia difera intr-o oarecare proportie de lumea obiectiva, diferenta fiind de grad al cuprinderii, in sensul ca lumea subiectiva, lumea reprezentata de fiecare chiar daca seamana modal cu lumea obiectiva, externa si autonoma, este doar o mica parte a acesteia.
Universul intreg tratat ca realitate obiectiva globala nu incape in totalitate in simturile si gandirea nici unui individ, oricat de performant perceptual si intelectiv.
Materialistul va adauga ca partea de lume obiectiva, accesibila la un moment dat unui subiect este aproape necesar sa fie identica sau foarte asemanatoare cu aceiasi parte de lume obiectiva, subiectivata in altul, asta rezultand din acordul lingvistic realizat intre oameni asupra observatiilor si din coerenta actiunilor pe care le indeplinesc in comun.

Filozoful de orientare kantiana va spune ca lumea reprezentata pe care el o numeste ‘lume fenomenala’, nu este si nici nu poate fi efectiv realitatea externa si obiectiva, dimpotriva lumea noastra este inevitabil o lume subiectiva si interioara, o lume individualizata, creata pe baza interpretarii de catre fiecare om a mesajelor comunicate lui de simturi.
Lumea fenomenala este o reprezentare unicat, un punct de vedere personal extras din observatie si experienta, dar care nu este si nu poate fi lume autonoma de toti indivizii. 

Dar filozoful kantian pentru a nu fi invinuit ca face din lumea fenomenala o pura inventie a mintii subiectului, riscand sa fie invinuit ca neaga existenta obiectiva a realitatii, transformand-o intr-o iluzie, admite ca exista o lume unicat independenta existential de toti observatorii efectivi, lume posibil alcatuita din pbiecte, calitati si evenimente proprii, pe care o numeste “lume in sine”. Dar aceasta ‘realitate in sine’, a metafizicianului este cu necesitate non-explorabila prin simturi, non reprezentabila si evident non cognoscibila, tot ce ii este la indemana omului fie el filozof sau nu, fiind lumea fenomnenala, lumea adusa mintii de simturi , explicitata de minte ca lume doar aparent externa.

Trebuie accentuat ca lumea fenomenala dupa Kant si kantieni este o stare a mintii subiectului,  o interioritate modala creata de simturi si intelect dupa reguli obiectualizante diferite sau posibil unice pentru toti subiectii, dar necunoscute si probabil de necunoscut.
Trebuie observat ca filozoful kantian introduce o prima contradictie in definirea realitatii fenomenale ca lume subiectiva dar derivabile din observatie, cand sustine in acelasi timp ca lumea in sine, apreciata ca singura realitate autonoma de subiect, este nonobservabila si non experimentabila.
Daca lumea fenomenala nu este o inventie a gandirii subiectului, daca ea provine din starile functionale ale simturilor, iar daca aceste

simturi specific functionale, primesc de undeva informatie potential fenomenalizanta, dar nu primesc aceasta informatie de la ‘lumea in sine”, caractertizata ca non perceptibila, inseamna ca simturile umane contacteaza cu necesitate o alta realitate decat cea in sine, realitate de la care preiau informatia structurala si dinamica, tradusa de mintea noastra in lume fenomenala.
In presupunerea ca fenomenalitatea la care avem acces provine de la o anume realitate autentica, pe care simturile o detecteaza si preiau prin mesaje specifice, dar ‘lumea in sine’, este declarata intangibila perceptiei, reprezentarii si experimentarii, suntem obligati sa presupunem ca mai exista o varianta de lume, exista o ‘a treia realitate”, diferita si de lumea in sine si de cea fenomenala, in caz contrar cadem in inevitabila alternativa (respinsa de filozof), a lipsei de fundament a lumii fenomenale, devenita pura creatie a subiectului.
Dar filozoful kantian nu ne spune nimic despre o realitate oculta, perceptibila si fenomenalizabila, distincta de intangibila sa lume in sine, el declarand ca lumea fenomenala, aparent externa, este un produs al simturilor si mintii, dar refuzand sa o derive din  ‘lumea in sine’, aceasta neputand fi sursa lumii fenomenale, nefiind principial explorabila cu perceptia si cognoscibila cu ratiunea.
In consecinta a afirma ca exista o ‘lume in sine’, unica, independenta de toti indivizii, dar a mai pretinde ca aceasta ‘lume in sine’ este nonreprezentabila si non investigabila de subiect, implica fie presupunerea ca mai exista a treia realitate, diferita si de fenomenalitate si de lumea in sine, sau lumea fenomenala este o pura inventie a subiectului, concluzie pe care acest tip de filozof o respinge cu hotarare.-Cel mai transant raspuns asupra caracterului personal al realitatii il da filozoful idealist, el nu se complica cu nuante de realitate fenomenala si lume in sine, nu accepta lumea observatiei, accesibila omului si o ipotetica lume in sine, in afara simturilor si cunoasterii acestuia.
Pentru idealist realitatea este numai o constructie a subiectului, realizata distinct de fiecare individ. Doar asupra provenientei mijoacelor prin care fiecare om isi creaza si exteriorizeaza propria lume, idealistul are unele incertitudini.
Daca filozoful idealist admite ca simturile au si ele oarecare contributie la forma lumii personale, comunicand mintii fiecaruia ceva din care ea va putea extrage o varietate proprie de realitate, atunci rezulta ca sunt atatea realitati distincte cati subiecti exista si le modalizeaza simultan.
Fiind atatea lumi cari indivizi distincti idealistul va fi obligat sa admita ca exista una sau mai multe surse de realitate, contactabile perceptual, sau sa declare ca simturile umane sunt doar decorative, ele nepercepand ceva, mintea fiind unicul si ascunsul autor al tuturor celor ce ni se par a fi.
Dar atunci cand esti originea realitatii, asa cum afirma idealistul, iti esti inevitabil autorul propriului corp si propriului spirit, asadar emergi printr-un act auto-creativ, din tine insusti.
Dar pentru a te face prin forta spiritului, ar trebui sa existi ca spirit creativ, inainte de a fi facut de spiritul creativ, in varianta corp si spirit creat, de subiect dotat cu corporalitate, sensibilitate, actiune si intelectivitate.  Dar pentru a te face in orice ipostza ar trebui sa iti premergi existential tie insusti, sa fi intr-o supervarianta numai spirit, inainte de a intra in variata de corp si spirit creat, fapt contradictoriu.
 Idealistul nu admite nici o participare a simturilor la geneza formei lumii, lasand subiectivitatii intrega abilitate dar si intrega responsabitate a acestei imense geneze atat de diversa si complicata cauzal, punand astfel mintii o imensa provocarea intelectiva, invitand-o sa isi explice resursele, sa arate prin ce procese interne, necunoscute de ea insasi, poate mintea sa isi daruie aceasta lume iluzorie, intrebare ramasa pina in prezent fara raspuns.
Dar idealistul autentic si responsabil nu a lasat aceasta problema fara o incercare de rezolvare.
Una din solutiile furnizate de filozoful idealist genezei conceptuale a realitatii, solutie care incearca sa ocoleasca contradictiile facerii de individ prin sine, este declararea existentei unui ‘creator absolut’, acesta fiind singura fiinta-realitate, autonoma de subiect.
Creatorul absolut este cauza tuturor mintilor umane sau neumane si a tuturor reflectarilor de realitate constientizate de acestea, dar “El-creatorul” este la fel de incognoscibil pentru orice om, pe cat era de interzisa cunoasterii ‘lumea in sine’ a filozofului kantian.
Si astfel idealistul arunca un voal de ignoranta perpetua peste mecanismele genezei lumii prin creator, voal pe care mintea umana nu il va putea niciodata ridica, fara acordul creatorului, acord inca neprimit.

-In aceasta discutie ar avea ceva de spus si omul de stiinta modern ale carui pareri fluctueaza, situandu-se undeva intre materialist si kantian, sau uneori intre kantian si idealistul declarat.
Omul de stiinta nu neaga obiectivitatea lumii adica existenta ei independenta de subiect, dar are dubii asupra a ce anume ar fi cel mai bine sa definesca drept ‘realitate autonoma standard’, din numeroasele alternative posibile.
Pentru fizicianul modern lumea fenomenala are o structura macroscopica si una microcorpusculara, orice forma fiind compusa din atomi, si acestia fiind decompozabili in particule elementare, care particule sunt carcterizabile printr-un camp gravific, un camp nuclear de interactie la distante mici, unele particule posedand si camp electric.
Pentru perceptia video obisnuita, corpurile apar solide si compacte, par pline, adica reprezentarea noastra ne sugereaza ca in alcatuirea lor predomina ceva material, ceva dur, posedand volum, masa si diferite proprietati.
Dar observatii si experimente la nivel microscopic precum si teoriile explicante ale organizarii microstructurilor atomice si nucleare, ne spun ca toate particulele constituente ale unei macro forme solide au impreuna un ‘volum neglijabil’ in raport cu volumul sa spunem fenomenal, volumul observabil prin simturi, ocupat de corpul macroscopic, asa cum il definim noi.
Astfel stfel pentru fizician o forma materiala este mai mult goala de materie decat plina, contrar punctului de vedere al omului oarecare, pentru care o forma fenomenala este mai mult plina de substasnta decat goala.
Fizicianul mai argumenteaza ca numai campurile amintite si interactiile intre campuri, sunt responsabile in totalitate de macrostructura si aspectul calitativ al realitatii, extras prin simturi.
Spre exemplu simtul vazului percepe semnalul electromagnetic produs de salturile elecronilor din atom pe diferite niveluri de energie, si ne comunica prin intermediul unei radiatii cu frecventa data, o anume varianta de forma macroscopica a realitatii. Dar adauga fizicianul, daca am avea un organ senzorial capabil sa discrimineze realitatea prin intermediul unor radiatii cu frecventa mult mai inalta, precum sunt razele gama dure, sau razele cosmice, am reprezenta realitatea cu totul diferit.
O lume ipotetic investigata cu ajutorul unor radiatii cu frecvente ultra inalte arata complet diferit, punandu-si in evidenta efectiva rarefiere substantiala, adica faptul ca orice macro obiect aparent compact  este o frontiera aproape goala, posedand foarte putin din ceace conventional numim materie.

Asadar aparenta de densitate structurala si plenitudine a formelor naturale, asa cum o separa simturile si reprezinta mintea noastra, este falsa si  este data dupa fizician, de proprietati complet nemateriale, de incaracterizabilele modal, campuri gravifiv,  nuclear, electric. Deplasarea unui camp electric genereaza un nou camp, cel magnetic, iar oscilatiile rapide ale acestor doua campuri produc campul electromagnetic, vectorul purtator de informatie continatoare de realitate externa si presupusa obiectiva.

La aceste pareri asupra realitatii mai putem adauga si punctul de vedere al filozofului oriental, sau mai bine spus, al cunoscatorului oriental, care declara ca efectiv nu exista nimic, nici macro nici micro forme, nici macro sau micro campuri, nici materie nici energie, independent de subiect.
Dupa cunoscatorul oriental intreaga lume macro si microscopica este o iluzie a mintii ignorante, este un vid aparent modalizabil, prin proprietatile subtile ale mintii subiectului obisnuit. O minte normala este calificata ca incapabila sa patrunda in adevarata cauza a aparentei realitatii si sa inteleaga cum se naste ea in mintea noastra, dar prin antrenament se afirma ca oricine poate inlatura valul iluziei realitatii externe si intra in adevarata realitate, non-materiala, non energetica, non-preocesuala.

Cunoscatorul oriental face o afrimatie si mai uluitoare spunand ca de fapt nici subiectul uman asa cum se trateaza el insusi si substantializeaza nu exista, subiectul comun fiind un efect al unei superminti universale, sau al unei supersubiectivitati capabile sa se cunoasca pe sine si sa isi identifice adevarata origine.

Iata sumar prezentate cateva perspective istoric semnificative asupra provenientei si specificitatii realitatii, ipoteze care incep cu afirmarea existentei unei lumi prezenta si in subiect si in afara sa ca lume autonoma, independente de subiect. Lumea autonoma a materialistului are particularitate modala, adica contine obiecte, miscari si evenimente, fie ca este sau nu observata. Lumea materialistului a fost rafinata si diversificata prin introducerea lumii in sine, dar a fost si complet negata de catre idealist.
Filozoful de orientare idealista respinge existenta oricarei realitati diferite de cea concepute de noi insine sau introdusa cumva de un ‘creator absolut’, in mintea noastra.
Intrebarea la care nu stim sa raspundem, este care din aceste puncte de vedere asupra realitatii este mai aproape de adevar, care o caracterizeaza mai deplin si corect, sau toate ipotezele sunt false si e posibila alta viziune asupra universului, care urmeaza sa fie descoperita sau inventata.

f

Leave a Reply