Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Lumea virtuala sau iluzorie?

Lumea virtuala sau iluzorie?

Odata cu cresterea performantelor sistemelor informationale a fost posibila sinteza imaginii dinamice, tridimensionale, aproape de calitatea formei si miscarii naturale.
Abilitatile unor programatori au folosit aceasta posibilitate inventand jocurile video, mai numite si jocuri virtuale, unde sunt construite o multime de scenarii interactive, personaje si conflicte ingenioase si plauzibile care fac deliciul utilizatorilor de toate varstele.
Pe masura ce evolueaza microprocesoarele creste si complexitatea jocurilor virtuale, din ce in ce mai interactive avand peisaje, evenimente, intrigi si conflicte asemanatoare celor reale.
Personajele din jocurile video au toate aspectele si comportamentele imaginabile, unele ne seamana la miscari si chiar la replici, dar toate inca sunt niste marionete vorbitoare,  entitati fara constienta, manipulate structural, gestual si lingvistic, incapabile sa vada si reprezinte cumva lumea lor, sa aiba legaturi cu ea, sa actioneze, vorbeasca si comunice, sa rationeze, sa aiba tot felul de sentimente, cerute de situatiile prin care trec, sau mai bine spus sunt facuti sa treaca.
Cu toata acuratetea comportamentelor eroilor din jocuri, este cunoscut ca acestia nu au inca nici o calitate proprie unui subiect uman, nu percep, nu isi desfasoara in imagini si sunete lumea in care sunt plasati, nu am memorie, nu sunt constienti de ceace sunt si cele ce li se intampla, nu au initiativa, nu poseda intentii de actiune, strategii proprii realizante si capacitati de consum a efectelor.
Este stiut ca unele din aceste calitati cum ar fi recunoasterea imaginilor sau sunetelor, sunt inca de acum realizabile pe calculator, numai ca programele capabile de asemenea performante sunt complicate, scumpe, nu foarte precise in unele situatii, dar mai sunt si inutile cat timp nu sunt insotite de performanta lingvistica adecvata, de capacitatea algoritmului de a isi descrie starile de recunoastere, de a le constientiza si folosi cumva.
Omul pe langa functiile sa le spunem elementare ale perceptiei, reprezentarii si implicarii gestuale in lumea sa, mai poseda o cateva caracteristici interactive superiorare, unele foarte greu de modelat. Subtilitatea mintii umane se pune in evidenta inca in faza reprezentarii realitatii, a alocarii de forma si miscare mesajelor primite prin simturi.
Omul dar si alte fiinte depasesc stadiul purei recunoasteri a formelor, ele modalizeaza formele, adica aloca o particularitatenu structurala si dinamica mesajelor video, sau de adt tip.
Exista diferiti algoritmi de recunoastere a imaginilor sau sunetelor, dar acestia paradoxal recunoasc o forma dar nu o si vad sau aud, nu reprezinta forma, nu ii dau modalitate, nu  construiesc ceva distinct si nici nu o pot face, nefiind constienti, neposedand proceduri de modalizare si constientizare a modalizarii.

Este indoilenic ca un algoritm de recunoastere video sa poata discrimina in vre-un fel ‘imagini’, pe parcursul sau la finalizarea procedurii identificante, prin senzorii si tehnicile operante de care dispune, iar in caz ca asa ceva se va intampla, va trebui sa le adaugam si functia lingvistica, pentru a ne comunica impresiile proprii.
Sa presupunem ca vom alcatui candva algoritmi identificanti-modalizanti si descriptivi, capabili sa vada sau sa auda, sa guste si miroase cumva, cele ce recunosc, dar si sa isi descrie reprezentarile, sa ne spuna ce fel de realitate ii inconjoara.
Sa mai presupunem ca putem modela in calculator constienta umana si o putem aloca, putem asambla informational un individ constient si relativ autonom, capabil sa vada si reprezinte ambientul, sa aiba intentii, sa isi defineasca prioritati autosituante si interactive, sa vorbeasca si sa comunice cele ce i se intampla. Subiectul nostru ar trebui sa si inteleaga, sa produca dar si sa interpreteze corect discursurile primite.
Evident obtinerea unui asemenea subiect este visul oricarui programator, sau cel putin al celor care fac jocuri video, dar pina la nasterea lui mai este ceva timp, cu toate ca se fac progrese mai rapide decat ne asteptam.


Sa admitem ca eroii viitoarelor jocuri virtuale vor fi niste personaje cvasi umane, dotate cu perceptie, reprezentare, intentionalitate, rationalitate, afectivitate, toate aceste optimizate prin functia constientei, care ne caracterizeaza in toate ipostazele, dar despre care inca nu stim prea multe.
Daca conectam un personaj modelat, intentional implicabil si constient, cu un ambient de sinteza video si audio bine construit, ne asteptam ca acest erou informational sa isi defineasca explicit realitatea si sa aiba diferite rapoarte cu lumea sa, asemanatoare celor pe care le avem noi cu lumea noastra.
Trebuie sa observam ca ipoteticul nostru personaj, capabil de atatea fapte, este totusi o fiinta imponderabila, fara trup si fara suflet, pentru ca toti algoritmii cu care e inzestrat si din care isi extrage personalitatea nu ii atribuie corporalitate, morfologie, metabolism si miscare, dar nici nu are nevoie de asa ceva cat timp toate componentele operante ale individualitatii sale functioneaza corect si oportun.
Dar daca vrem sa realizam un individ virtual plauzibil, constient, activ, rational, senzual si afectiv, trebuie sa il corporalizam si spiritualizam, sa ii alocam sensibilitate si emotivitate polara, il facem capabil sa experimeteze intervalul placerii si durerii, iar asta cere o morfologie, un metabolism, un sistem valoric si un algoritm afectivant.
Metabolismul genereaza stari nevoi si energii interactive, iar functiile operante sa le spunem rationale folosesc potentialul dinamic al subiectului, pentru a descoperi procedurile satisfiante. Odata in posesia rezultatelor muncii sale, virtualul trebuie sa le aprecieze si foloseasca cumva, iar daca face asta, isi da seiesi si semenilor sai o utilitate, o necesitate si o valoare, pe care le va metaboliza afectiv, trecand prin diferite emotii.
Asa ceva nu se poate acum dar se va putea candva, poate mai repede decat ne asteptam.
Sa presupunem ca lumea virtuala creata de programator este corect fenomenalizata structural si evolutiv, este coerent cauzalizata, asta insemanad ca formele virtuale pe langa aspectul video si audio, au pseudo greutate, au insusiri fizice si chimice, sunt capabile sa se combine unele cu altele asemeneni corpurilor materiale, producand diversitatea efectelor din lumea reala.
Si asa ceva este principial posibil, in parte este efectiv realizabil, dat fiind ca se pot simula pe calculator o multime de forme, forte, reactii chimice si alte interactiuni naturale.
Sa observam cateva ciudatenii ale lumii informationale. Din punctul lui de vedere  individul virtual pe care l-am imaginat are corp, are morfologie si stari functionale de toate felurile, deasemeni prin reprezentare si constienta el se crede plasat intr-o lume adevarata, externa si autonoma, alcatuita din tot felul de corpuri fiecare cu miscarea si propriatatile sale.
Dar aceasta realitate ‘exista ‘ doar din perspectiva modalizanta a subiectului virtual, adica se desfasoara numai in algoritmii reprezentanti si constientizanti, iar in sistem si individul si aceasta realitate sunt doar fluxuri de date create si interpretate specializat.

-Sa analizam relatiile virtualului cu lumea lui.
Pentru a obtine o reprezentare algoritmul sau modalizant primeste si proceseaza semnale digitale codificand diferite imagini sau alte forme. Pentru a manipula un obiect distinct modalizat si pozitionat undeva in spatiul virtual, subiectul nostru se va deplasa prin membrele specializate, iar ajuns la limita de contact direct, el isi va utiliza bratele miscand dupa anume traiectorie forma. Daca lumea sa, corpul sau morfologic si metabolic, dar si restul de procese natural virtuale,
vor fi construite informational fenomenal corect, oricare din miscarile individului modelat va cere un pseudo efort fizic, iar acest efort va consuma resursele pseudo energetice ale virtualului.
Nu are importanta in ce fel va fi construit un corp pseudo fizic si metabolism informational pseudo energetic, presupunand ca se poate realiza, dar intr-o realitate echivalenta structural si cauzal interactiv universului nostru, el va functiona la fel ca un trup si un metabolism uman autentic, derivand acelesi efecte din aceleasi conditii, sau altfel formulat, generand aceleasi iesiri la aceleasi intrari de date, trecute prin aceleasi proceduri operant-modalizante.
Toate aceste functii creatore de personalitate, participare, valorizare si consecinte, vor apartine virtualului din viitor, dar intrebarea cum ar trebui sa le tratam, in ce fel sa caracterizam o asemenea entitate inchisa intr-o lume informationala.
Prin natura lor pur procesanta, daca putem spune asa ceva, subiectii virtuali sunt doar niste succesiuni de stari operante, din care rezulta numai din perspectiva lor, realitatea si multimea impresiilor acestora despre ea.
Lumea virtuala este exemplul ideal de lume duala, adica de lume care exista si nu exista, ‘ea exista’, pentru cel care o percepe, modalizeaza si experimenteaza dar paradoxal ‘nu exista’, adica nu exista la fel ca lumea materiala, tocmai pentru autorul ei, pentru programatorul al carui geniu a realizat-o.
Sa ne amintim ca virtualul discutat isi identifica un corp fizic, sensibil la placere si durere, capabil de miscare, de efort energo transformsant, dorat cu intelectivitate si emotivitate. Dar noi stim ca si lumea virtuala si corpul virtualului impreuna cu toate functiile personalizante, sunt doar proceduri creatoare de informatii purtatoare a unei anume modalitati, conectate prin proceduri interpretante.
Asta inseamna ca un semnal digital purtator de imagine se poate transforma in forma specifica, numai cand patrunde intr-un algoritm identificant video si modalizant, amintit anterior, acest lucru fiind valabil pentru orice fel de stare proprie a individului din calculator.
Multimea de detalii functionale ale virtualului pentru a fi plauzibile, cer o simulare de morfologie video atat de complicata structural si interactiv, de coerenta cauzal, incat sa derive din functionarea ei toate caracteristicile biologice necesare. O asemenea morfologie presupune o structura microscopica, compusa din atomi, molecule si reactii chimice virtuale, toate evident modelate.
In principu se poate asambla un corp viu informational, similar structural si functionl unui corp viu fizic, acest pseudo corp va avea toate calitatile corpului material, va poseda perceptie, miscare, metabolism, comportament, rationalitate si emotivitate.
Daca mai programam si un univers informational compatibil, care sa alimenteze cu ‘mesaje realitate coerente’ simturile si intelectul corpului virtual, vom obtine individul si lumea lui intr-o varianta informationala, vo proiecta o realitate intr-o constienta, dar si realitatea si constienta suport vor exista numai ca stari procesante intr-un sistem informational.
In lumea noastra constantele fundamentale sunt materia, energia, interactivitatea si multimea consecintelor, aceleasi vor fi si cele dintr-o realitate virtuala, diferenta fiind ca toate componetele universului real le presupunem ‘a exista independent de subiectul uman’, pe cand constantele fundamentale si evenimentele realitatii virtuale exista si capata fenomenalitate numai in constienta modalizanta, ea insasi simulata a subiectului virtual, neexistand fara acesta.
Acest caracter de lume existenta cand exista subiectul si inexistenta fara el da caracter dual lumii virtuale, spre deosebire de lumea naturala care exista independent de individ.
Trebuie sa remarcam ca pentru a se deplasa, sau pentru a misca un obiect virtual subiectul virtual declanseaza o intentie de deplasare in individualitatea sa conceptuala, aceasta pseudo intentie activeaza corpul fizic virtual, ai caror muschi virtuali actioneaza, punand partile corpului in acele miscari care duc la un anume rezultat in lumea virtuala.
Dar din punct de vedere uman a misca un obiect virtual implica existenta si activarea unui progrem de sinteza, acesta va crea obiectul pe un monitor si il va misca cum dorim, nefiind nevoie de nici o substanta, energie si intentie configuranta.
Asadar virtualul misca forma de sinteza la modul fenomenal, asa cum facem noi cu obiectele lumii noastre,  iar programatorul o manipuleaza informational, el construieste si controleaza generatorul de forma, pentru a obtine obiectul si miscarea dorite.
Dar dualitatea virtuala se intinde peste tot.
Daca privim organele corporale si starile metabolice virtuale, din perspectiva subiectului care crede ca le poseda, ele sunt autentice, la fel cum sunt pentru noi propriile morfologii si metabolisme. Dar evident functiile subiectului informational nu deriva din anatomia si preudo functiile sale, asa cum le percepe si intelege el, ci din acei algoritmi specializati care recunosc si reprezinta, care simuleaza reactii chimice, simuleaza degajari si utilizari de energii, simuleaza eforturi gestuale, eforturi intelective, simuleaza char starile senzuale si emotive.
Diferenta intre corpul real si virtual este ca primul rezulta din jocul formelor si fortelor fenomenale, pe cand celalalt este consecinta multor milenii de efort cognitiv uman, incoronat prin modelarea de sine intr-un mediu informational.
Orice eveniment virtual este dual, dintr-o perspectiva interna, apartinand locuitorilor de acolo, este o inlantuire de forme, energii si conexiuni cauzale situabile in spatiu si timp, dar din perspectiva programatorului, toate sunt efecte ale unor moduri procesante bine definite.
Un virtual poate umbla ore, zile, luni sau ani virtuali, prin peisajele lumii lui, si nu le poate epuiza, pentru ca de fapt aceste se creaza atunci cand se percep, si se pot schimba continuu prin generatorul de peisaje si evenimente, dar omul poate ajunge in orice lor sau eveniment virtual, fara sa parcurga traseul spatio temporal succesiv, pur si simplu comandand programelor de sinteza sa realizeze o anume secventa.
Virtualul este supus spatialitatii si temporalitatii virtuale, la fel cum omul real este fixat  in spatialitatea si temporalitatea universala, ambii fiind obligati sa treaca succesiv printr-o multime de poziti si o multime de intervale temporale ca sa ajunga undeva in lumea lor, dar pentru programator spatiul si timpul virtual sunt niste conventii usor de respectat dar si de incalcat.
Spatialitatea si temporalitatea virtuala sunt intangibile pentru subiectii care le experimenteaza din interior, ca si cele naturale pentru om, dar pozitiile si momentele virtuale pot fi scurtcircuitate sau amestecate oricum, de cel care creaza aceasta lume si ii stie regulile de geneza si animare.
O asemenea lume este la dispozita programatorului, care poate realiza in ea ce vrea din cele ce sunt posibile prin algoritmii de sinteza, diferenta fiind ca toate obiectele si proprietatile virtuale nu au acele utilitati pe care le au lucrurile reale echivalente.
Din cele spuse rezulta ca pentru subiectul virtual cauzalitatea lumii lui este obiectiva si incontrolabila, pe cand pentru omul competent orice este posibil in universul virtual.
Pentru virtual unele schimbari de stare in lumea lui sunt accesibile si considerate cauzale, altele sunt imposibile si necauzale, dar pentru programator orice stare virtuala informational procesabila este realizabila. Concluzia fireasca este ca programatorul poate face minuni din perspectiva virtuala, poate sa se miste in ambele directii ale timpului virtual, poate crea sau aneantiza forme, poate crea si distruge si indivizi, dar de fapt el nu face decat sa valorifice corect si complet, resursele procesante tot de el create.
Intrebarea este in ce fel am putea depasa un subiect informational atat de imponderabil, alcatuit doar din moduri operante, construit numai din impresii de realitate, in lumea reala si cu ce efecte.
Aceasta ipoteza a fost indelung abordata de scriitorii sf , fiecare venind cu o solutie mai mult ori mai putin ingenioasa, dar in majoritatea acest pseudo individ care avea suflet dar ii lipsea trupul, era cumva corporalizat pentru a se exprima plenar, pentru a simti si el placerile si suferintele lumii creatorilor sai.
Un virtual educat si bine informat adus in lumea naturala, mai poate intelege, daca creatorii lui ii ingaduie, in ce fel de lume a fost el construit, pe ce baza, prin ce mijloace are personalitate, dar si cum isi poate transcende lumea, cum o poate trata ca pe o fictiune, asa cum o fac creatorii sai.

Lasand la o parte lumea si subiectul virtual cu care se joaca omul modern, sa discutam sumar despre acele ipotetice lumi iluzorii, prezente de milenii in gnoza orientala.
Se spune de foarte mult timp, ca lumea noastra este inexistenta efectiv, in natura ei intima, realul este numai o impresie a simturilor, neavand o manifestare obiectiva si autonoma, fiind doar o creatie a mintii umane ignorante.
Dar se mai spune ca mintea noastra poate atinge cunoasterea adevarata, daca urmeaza un antrenament foarte bine descris, dar si foarte greu de parcurs si finalizat.
Cand mintea umana in urma dobandirii cunoasterii corecte constata ca lumea reala este doar o impresie foarte plauzibila, dar lipsita de ralitate autonoma, atunci se afirma ca omul devine altceva decat un individ obisnuit, el nu mai este conditionat morfologic si functional de ambient, se transforma intr-un supermen, care poate face ce vrea in lumea devenita ‘iluzie’, unde numai lui ii sunt accesibile actiuni si efecte imposibile pentru omul obisnuit.
Se afirma ca individul care a realizat lipsa de consistenta, de realitate autonoma, a lumii fenomenale, se poate misca cum vrea prin lumea, poate atinge direct trecutul si viitorul, o poate schimba aparent necauzal, asemanator felului in care actioneaza programatorul in lumea virtuala, unde pentru el nu exista obstacole, nu exista interdictii la orice fel de deplasare in spatiu si timp.
Intrebarea este  daca putem admite ca traim intr-o superlume virtuala, ca suntem noi insine in esenta noastra, un corp si spirit alcatuiti informational, si ca primim de fapt numai mesaje de realitate pe care le intrerpretam in mod incorect ca realitate externa si independenta de noi, cand de fapt toate cele ce par in afara noastra, sunt numai in interiorul nostru, sunt o creatie a simturilor subtile si a mintii subtile, inaccesibile omului obisnuit, dar devenite parti ale personalitatii celui evadat din realitate prin intelegerea ei corecta.
Evident aceasta intrebare este si ea veche de milenii, si a primit tot felul de raspunsuri, pro sau contra, dar acum tratarea realitatii si personalitatii fenomenale ca lume si persoana iluzorie, ca lume si individualitate sa spunem conceptuale, este inca o fictiune, o ipoteza nedemonstrabila, sau o demonstrare de ipoteza, inaccesibila majoritatii.
Suntem oare in adancurile fiintei noastre un programator de geniu, capabil sa identifice si inteleaga mecanismul generativ pur informational, al universului si al subiectului pozitionat in univers, sau sunte si vom ramane in orice viiror omul dependent, care oricate va afla si va face  in lumea sa, va ramnane legat de aceasta, prin corpul si nevoile sale care va avea oricand nevoie de o substanta la fel de solida, autentica si autonoma de subiect, pe cat o credem in prezent
Pe de alta parte trebuie sa subliniem ca daca virtualul creat de om este materializat si deplasat din lumea lui in lumea creatorilor sai, el va capata toate puterile asupra lumii sale de origine, dar va primi si toate interdictiile interactive in raport cu lumea reala, care se va substitui lumii virtuale intretinand acelesi conditionari, pe care le avea lumea virtuala pentru virtualul netransformat.
In acelasi fel am putea judeca ca daca printr-o anume cunoastere dobandim posibilitatea de a face ce vrea in lumea noastra, (dar ne stapanim de a face din ratiuni superioare), intrand in alta realitate, sa ii spunem supra-umana, sa nu intalnim alte interdictii, partial familiare, partial noi, dar unde sa fim la fel de precis si divers conditionati, adica capabili sa facem dar si sa nu facem cele ce ne dorim, precum suntem acum, cand ni se daruie dar ni se si refuza lumea fenomenala.

Leave a Reply