Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Ratiunea

Ratiunea umana poate fi caracterizata drept comportament optim care cauta, identifica, cuantifica, interpreteaza si valorifica resursele de informatie disponibile, in vederea atingerii sau demonstrarii imposibilitatii atingerii unui scop precis definit.
A fi rational inseamna a gasi, propune, verifica, generaliza si utiliza calitati, relatii si dependente intre obiectele, energiile si procesele naturale, sau intre impresiile, intentiile, actiunile si starile intelective sau afective ale individului sau indivizilor socializati. Ratiunea este cel mai puternic instrument investigant-cognitiv, ea ofera mijloacele constructiei concrete sau formale a unei actiuni, a declansarii, desfasurarii, finalizarii, testarii si calificarii ei si a efectelor care satisfac o nevoie distincta. Toti oamenii sunt rationali, dar nu toti in acelasi interval operant rational, nu cu aceiasi precizie, profunzime, amplitudine si inventivitate.
Poti fi rational calitativ, cantitativ sau mixt, in spatiile naturale, estetice, tehnologice, stiintifice, politice, filozofie, religioaseā€¦, fiecare domeniu cerand sau poate impunand o anume ratiune calitativa sau cantitativa si o abilitate specifica de manipulare a ratiunii specializate operant, adecvata problemelor alese.
Spre exemplu un muzician sau pictor situat in spatiul creativ cultural, estetic, are o ratiune prioritar calitativa, aplicabila formelor modelabile de individ, tip culoare, contur, sunet si agregarilor acestora in structuri compozite. Ratiunea artistului implica comparatii sistematice care identifica similitudini, diferentieri, relatii, tipuri de schimbari, de conditionari, pe baza carora el stabileste ierarhizari personale de asemanari, deosebiri, dependente, potriviri, opozitii, continuitati si contraste, fiecare determinand criterii de actiune creativa, participiand la constructia operei unitare in sunet sau imagine. Pe artist il intereseaza unicatul, arhitectura modala individualizata, care ideal nu ar trebui sa semene cu nici o alta pentru a avea valoare, pentru a fi o noutate in domeniu, dar o noutate relevanta, posesoare de calitate autentica, independenta de critica conjuncturala favorabila sau ostila, o valoare capabila sa declanseze si intretina interesul si emotia consumatorului fie acesta amator sau profesionist.Un om de stiinta pune accentul mai putin pe forme-calitati particulare si mai mult pe proprietatile, relatiile si dependentele derivabile, generalizabile si unificabile. Omul de stiinta cauta relatii cantitative cat mai generale intre evenimente, si de regula le preia si foleste ca modele formale de fenomenalitate din spatiul matematicii. Numai matematica ofera mijloace de modelare cantitativa a proceselor investigate, modele unificant explicative, predictibile de aspect realitate. Proiectul formal explicant cautat de omul de stiinta, este de tip axiomatic, el poseda un set finit de obiecte-proprietati sau energii-interactii fundamentale si un set finit de proceduri combinative intre fundamente, din a caror aplicare ingeniosa el spera sa derive un model fenomenal global regularizant, aplicabil oricarui interval sau cat mai multor intervale de realitate observata, experimentata sau imaginata ca posibila.
-A fi rational sau a aplica rationalitatea formelor, calitatilor si schimbarilor naturii sau societatii, pare simplu si accesibil oricarui individ capabil sa identifice obiecte, miscari, calitati, sa propuna sau gaseasca relatii si corespondente intre diferite serii fenomenale, sau acte umane, singulare sau socializate, sa separe criterii conditionant interactive locale si sa le aplice inferential, deducand forme-calitati si actiuni-consecinte necunoscute, anterioare sau posterioare celor investigate si legiferate.
Cu toate ca pare imediata si accesibila fara preconditii rational operante pre-existente rationalitatea umana construibila, corectabila si testabila lingvistic, cere cateva niveluri de pre-rationalitate inconstienta, de rationalitate pre-stabilita, agregata si aplicata spontan, necesare pentru a crea rationalitatea constient semantica, bazata pe manipularea sensurilor. Sensurile genereaza familia celor mai complicati procedural dar mai eficient investigant-cognitiv operanzi, de care dispune omul.
Sensurile conectate partial constient in discursul rational, separa si agrega inconstient multimi de invarianti modali, relationali, cinetici, interactivi, conditionanti, naturali sau subiectivi, unificabili si manipulabili ca o singura super-entitate, de unde rezulta o economie, viteza, eficienta si coerenta agreganta sau dez-agreganta, imposibil de atins in spatiul gestului corporal, dinamic, aplicabil unui singur obiect.
Un sens poate fi caracterizat metaforic ca un fel de superactiune abstracta aplicata unei multimi de forme sau actiuni concrete, actiune care identifica un nucleu de similitudine pe baza caruia trateaza multimea modala ca o unica supermodalitate, conectabila, re-semnificbila sau conditionanata unitar.
Gestul sens manipuleaza modalizant, comparant, conectiv, explicativ nu obiecte ci multimi de obiecte, el localizeaza, califica, comunica dintr-o data segmente fenomenale sau comportamente, el controleaza unitar multimi de obiecte, calitati, dependente, fuzionate dupa unui criteriu de similitudine comuna. Dar ratiunea constienta nu depinde numai de semnificarea inconstienta, sau nu se bazeaza numai pe aceasta, ea mai cere pre-constructia si utilizarea inconstienta a altor capabilitati rationale mai subtile, mai dificil de constientizat procedural. Pentru a fi rational in spatiul realitatii omul trebuie sa o descompuna in componente sa le spunem obiectuale si interactive stabile, asupra carora sa aplice abilitatea sa rationala, corelanta, separanta, combinativa si transformanta.
Simturile si mintea ne ofera inconstient o varianta de realitate compusa dintr-o diversitate de culori, sunete, imagini, alte tipuri de perceptii distinct modalizate, diversitate calificata de majoritate ca lume naturala sau fenomenala, lume pe care o credem simultan subiectiva si obiectiva. Subiectivitatea fenomenalizanta acopera multimea reprezentarilor de obiect-proces natural, perceput senzorial si modalizat mental de subiect. Obiectivitatea fenomenala este acea ipotetica realitate distinct modala, autonoma modal de subiect, care difuzeaza diferite tipuri de mesaje fenomenale, pe care simturile le culeg, le recodeaza si trimit catre zonele specializate din creier unde sunt procesate si reprezentate ca stari modale subiective. Lumea subiectiva este numai in subiect, cea autonoma de individ, existenta ipotetic cumva, in afara tuturor subiectilor. Realitatea autonoma este considerata sursa a totalitatii mesajelor naturale culese de simturile specializate si procesata-reprezentata specializat.
Primind fara sa stim prin ce act modalizant, enorma diversitate reala in variantele subiective imagine, sunet si restul, credem ca ceace percepem si reprezentam ca lume aparent externa, exista efectiv extern, ca este in acelasi fel, in afara fiintei noastre corporale si spirituale, presupunere nu intru totul rationala. Fara dovezi, presupunem ca fiecare simt cumva copiaza exact sau cu abateri irelevante, forma reala, iar zona specializata procesant din minte extrage complet si corect sau aproape complet-corect, forma subiectiva, spre exemplu imaginea, din forma obiectiva, radianta, care excita ochiul.
Dar daca suntem rationali concludem ca lumea externa si modal autonoma, nu este alcatuita din forme, sau nu din acel tip de forme-calitati pe care le reprezentam-particularizam spontan si incorect le credem echivalente formelor natural obiective, nelegate de percepator si interpretor.
Tot ce observam si obiectivam spontan ca lume naturala, externa, nu exista ca aspect realitate pentru subiect, fara subiect, autonom de fiinta care poseda niste tehnici inca oculte, necunoscute functional, de procesare si reprezentare modala, a mesajelor purtatoare de realitate.
A fost nevoie de sute de mii de ani de cuplaj si regularizare progresiva a starilor senzoriale prin interactie initial gestuala, ulterior intelectiva, pentru a ajunge la stadiul actual de modalizare fenomenala, de alcatuire a realitatii din obiecte complexe si stabile cu forme, calitati si functii precise.
Presupunem prin automatism rational ca obiectele si schimbarile naturale asa cum le reprezentam, exista la fel sau foarte asemanator in afara noastra, ca exista modal-evolutiv independent de individ.
Dar aceasta presupunere care la majoritate devine convingere, ca realitatea autonoma este identica realitatii subiective, sau ca nu exista decat o singura realitate si pe ceea o reprezentam noi poiazte fi inlaturata prin rationamente accesibile oricui.
Relatiile cu semenii nostri cu diferite varste, grade de maturitate intelectiva si competenta specifica ne ajuta sa intelegem ca aspectul realitatii naturale este chiar subiectiv, personal, legat de agentul percepator. Constructia formelor, dar mai ales a proprietatilor, miscarilor, relatiilor si functiilor depinde de experienta practica ,de performanta interactiva, de cunostintele particulare, teoretice si concrete, de activitatea pe care o desfasoara cotidian fiecare individ.
Fiecare om, de fapt fiecare fiinta capabila de reprezentari si semnificari, construieste modal realitatea asistata de cantitatea si calitatea cunoasterii gestuale si lingvistice, de care dispune, iar oamenii sunt diferiti in posesia, exersarea si aplicarea acestor capabilitati.
-Cu toate ca nu pare, ratiunea eficienta, supla si creativa cere imaginatie, cere o inepuizabila inventivitate re-rationalizanta, care poate fi stranie, irationala, atunci cand pretinde stabilirea in premiera de criterii coerent operante noi, eficiente intr-o lume noua cu care nu ne-am mai intalnit.
In viata fiecaruia apar situatii cand cele ce stie par irationale si inutile, si il obliga sa conceapa metode investigante noi, noi feluri de a gandi si actiona intern si extern, pentru a reusi sa schimbe ceva cum vrea, acolo unde actiunea sau ratiunea comuna, nu au nici o putere transformanta, ordonanta sau explicanta.
Simplificat esenta rationalitatii sta in relatia semantica generica:
Daca A atunci B, insemand ca atunci cand exista evenimentul A, cu necesitate va apare si evenimentul B.
Aceasta corelare necesara intre doua variante modale apartinand oricarui spatiu de forme, relati si interactiuni, se poate propaga din aproape in aproape, dezvoltand lanturi foarte lungi de inferente care duc la conditionari finale necesar corecte, daca fiecare derivare de inferenta de stare intermediara a fost corecta.
Cu toate ca pare fara acoperire, afirmatia ca lumea in care suntem este rationalizabila, adica separabila in lanturi de conditionari necesare, conform schemei de mai sus, este corecta. Dificultatea este sa gasim dependentele corecte, sa identificam criteriile de izolare a conditionarilor de regula ascunse dar prezente in orice interval fenomenal, sau in orice functie pe care o observam si analizam.
Practic orice sir de actiuni reale sau mentale care duc la un efect determinat, poate fi calificat ca rational, derivat din folosirea ingenioasa schemei rationale de baza: daca A atunci B. Daca in universul nostru nu orice A produce un anume B, nu orice sir de schimbari duc la o anume stare sa spunem finala, atunci universul poate fi calificat ca intrinsec rational, principial separabil in dependente cauzale, de tipul: daca actiunea sau sirul de actiuni A, atunci starea sau efectul B. Lumea in care suntem este rationala dar este efectiv multi rationalizabila, adica exista serii diferite de actiuni care genereaza acelasi efect, de unde accesibilitatea separarii unei dependente rationale particulare daca A atunci B, dar extrema dificulate de a le localiza explicit pe toate, de a identifica multimea ipotetic finita de cauze-actiuni distincte care duc la acelasi efect.
Problema este sa identificam noi rationalitatea in orice lant de evenimente real sau social cu care ne confruntam, sa localizam acel A necunoscut din care rezulta cunoscutul B, sau sa stabilim acel sir de necunscuti A, din care va rezulta cu necesitate sau cu mare probabilitate acel B, posesor de caracteristici modal-functionale dorite.

Leave a Reply