Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Simbol

Simbolul este un obiect multi modal, care pe langa propria alcatuire-forma-miscare, mai comunica o modalitate diferita, celui care stie cum sa il interpreteze, cum sa ii aloce o particularitate determinata.

Simbolul se poate definii ca un marcaj purtator de informatie diferita de informatia care il individualizeaza structural, relational sau dinamic.

Practic reprezentarile extrase din fiecare mesaj senzorial devin simboluri cand le alocam capacitatea de a declansa in primitorul-interpretor, o stare mentala distincta.

Proprietatea generica a unui simbol de a extrage din memoria subiectului si actualiza-explicita un fragment de realitate, o actiune proprie, participarea la un eveniment, o numim semnificatie.

Un obiect care preia functia simbolica, care transporta semnificatie intr-un sistem interpretor este o componenta lingvistiva, o descriere de stare, un suport de comunicare.

Prin semnificarea unui simbol noi constientizam o anume stare modala, fie a ambientului, a semenilor, sau a propriei noastre subiectivitati, devenim o identitate distincta proiectata intr-o realitate distincta.

 

Omul a inventat sau descoperit cu milenii in urma functia simbolica a obiectelor, capacitatea lor de a prelua, transporta si proiecta in subiect stari ale realitatii sau stari proprii, dinamice, intelective sau afective, corelate cu starile realitatii. Simbolul este un activator cu adresa al memoriei individului, un separator de subiectizare, el localizeaza si activeaza o latura a personalitatii, el aduce individul intr-o manifestare de sine distincta.

Simbolul este singura cale a accesarii, constientizarii si combinarii in diferite feluri a tuturor starilor proprii disponibile subiectului, el extrage si trimite in constienta situatii la care individul a participat ca observator sau actor, si pe care mintea sa le-a inregistrat.

Simbolizarea este conditia generarii limbajului, este actiunea invizibila dar permanenta prin care putem modela informational orice forma, miscare sau interactiune in mintea noastra sau in alt sistem informational.

Calitativ simbolul poseda trei caracteristici operante, anume:

 

-Semnifica informatie, izoleaza un fragment de realitate prin corelare bidirectionala cu propria modalitate, in spatiul interpretant al individului.

 

-Comunica informatie celui care poseda procedura interpretanta, interpretarea fiind o alocare stabila de modalitate, la un vector purtator de modalitate diferita de propria alcatuire.

 

-Creaza informatie noua in utilizator. Datorita functiei semnificant-modalizante simbolul genereaza in subiect realitate statica sau dinamica, desemeni permite subiectului prin intermediul auto simbolizarii-personalizarii, sa aleaga selectiv situarea in diferite variante de realitate sau ipostaze de sine, disponibile.

Simbolul personalizeaza interpretorul, el comunica intentie de actiune, comunica actiune, comunica atitudine valorizanta asupra actiunii, el face posibila automodelarea subiectului in propria constienta, ofera mijloacele generarii unui duplicat intentional si interactiv de subiect in subiect si plasarea acestui duplicat polarizat optional, intr-o realitate construita deasemeni simbolic, unde duplicatul de subiect poate actiona similar subiectului real plasat in realitatea naturala.

 Spre exemplu daca noi simbolizam-modelam mental formele si proprietatile reale cu simboluri distincte, daca simbolizam distinct fiecare din propriile noastre componente corporale, miscari si intentii de actiune, daca alocam intentii simbolice subiectivitatii noastre modelate simbolic, plasate intr-o realitate construita simbolic, obtinem o individualitate simbolica cuplata activ cu o realitate construita simbolic, obtinem modelarea persoanei si actiunii persoanei noastre intr-o modelare de realitate.

Dar actiunea simbolica asupra realitatii asamblate simbolic trebuie sa respecte anumite reguli procedurale pentru a fi eficienta, pentru a genera aceiasi configuratie si in realitatea efectiva, daca actiunea simbolica este transpusa in actiune efectiva, aplicata realitatii externe, primita prin simturi si reprezentata.

Multimea regulilor ce trebuie respectate pentru a simula simbolic corect realitatea si a mai construi acea actiune simbolica corecta care transpusa in actiune efectiva produce un efect predeterminat, localizeaza ceace numim generic ‘cunoastere naturala simbolica’.

Daca aceste reguli procedurale mai cuprind si mijloacele utilizarii eficiente a potantialului dinamic a corpului nostru cand manipulam obiectelor reale, noi posedam si cunoastere proprie gestuala, iar daca adaugam si regulile utilizarii optime a potentialului observational si procesant al mintii pentru a ne satisface diferite nevoi, posedam o cunoastere rationala, o utilizare cu randament superior a capacitatii reprezentante, semnificante, problematizante si rezolvante a mintii.

Pentru a a genera o actiune simbolica relevanta intr-o modelare de realitate coerenta cauzal, trebuie ca multimea criteriilor de simbolizare, interpretare si operare in realitatea simbolica, sa fie construite simbolic explicit, sa se specifice procedura simbolizanta, procedura interpretanta, procedura utilizanta de simbol, procedura analizanta de efect modelat simbolic, procedura simbolic corectanta, procedura evaluanta, realizand astfel toate conditiile actiunii creatoare de cunoastere, dar deplasate intr-o realitate modelata simbolic.

Actiunea configurant-cognitiva simbolica, fiind desfasurata mental, este superioara celei reale, ea nu consuma energie fizica, nu implica pericolele actiunii reale, nu iroseste materia prima, in schimb pretinde mai multa energie informationala, foloseste mai intens resursele imaginative si rationale ale individului, dezvolta inventivitate si logica operanta. Actiunea simbolica extinde si maturizeaza rationalitatea subiectului, ii ofera calitatea de a corela continuu starile proprii simbolizate cu starile reale simbolizate si analiza efectele, optimizand actiunea simbolica, marindu-i randamentul configurant.

 

Probabil primele simboluri folosite de om au fost obiecte reale care aveau intmplator asemanare cu acele forme care aveau o anume importanta in viata cotidiana. Formele importante sunt cele care satisfac o nevoie, amplifica sau permit o actiune protetectiva sau agresiva, produc o tensiune pozitiva sau negativa in subiect, ii creaza o stare placuta sau neplacuta.

 Foarte importante sunt acele forme, calitati sau evenimente care agreseaza cumva individul, fizic, mental sau afectiv, care ranesc corpul, intelectul sau emotivitatea, induc o repulsie si retinere, dezvolta teama, nesiguranta sau inhibare interactiva, produc suferinta.

Orice forma naturala similara unei forme-calitati importante poate fi un simbol, poate prelua o anume dimensiune modala reala, o poate comunica si inlocui conventional.

Dar identificarea dimensiunii modale, agresante sau cooperante a situatiei reale, si transpunerea ei in simbol, a fost pentru omul primitiv si sugestia unei obscure influente uni sau bidirectionale intre individ si lumea reala cumva caracterizata simbolic.

Odata admisa capacitatea individului de a comunica simbolic cu simbolizarea unei entitati reale, a fost inventat si actul ritual influentant, adica acel act simbolic interactiv care aplicat unei forme  sau unui personaj construit simbolic, se credea ca produce un anume efect asupra obiectului sau personajului real.

 Transferul uni sau bidirectional de putere influentanta, de la subiect catre un anume obiect sau proces real, sau catre un animal puternic si agresiv, prin intermediul manipularii entitatii simbolizate, a inceput sa fie folosita sistematic, actiunea rituala de control al realitatii avand un rol deosebit in primele colectivitati umane.

Exista desene ale unor scene de vanatoare, ale unor animale, sau ale unor ipostaze umane rituale, vechi de peste zece milenii, pastrate in diferite pesteri sau pe peretii unor stanci aflate in teritorii aride. Aceste desene demonstreaza deosebita acuitate observationala si abilitate grafica a omului timpuriu, dar indica si tipul de obiecte, relatii si inflente pe care le utiliza si valoriza, felul in care isi desfasura viata.

Simbolistica picturala a oamenilor trecutului departat ne daruie o viziune a dimensiunii cauzale a lumii sale si o perspectiva a supra aprecierii de sine, a celui care a inceput sa participe la formarea si conservarea istoriei sale, sale prin desen ritual.

Fixarea pe un suport prin pictura a vietii cotidiene a celor care au trait cu zeci de milenii in urma, ne ajuta sa intelegem in ce fel primii oameni au perceput, reprezentat, utilizat si calificat lumea lor, care au fost formele si actiunile cele mai importante pentru ei.

Dar cel mai performant si mai complicat set de simboluri este limbajul natural uman, a carui vechime e greu de apreciat dar care probabil are mai mult de doua zeci de milenii.

Cum au construit oamenii simbolistica limbajului vorbit e imposibil de aflat, dar din ce cauza au ales sunetul ca suport al formei simbolului preluant de semnificatie, este mai usor de explicat.

Pentru a crea un simbol cu maxima economie de resurse, avem nevoie de acea materie prima pe care o putem produce noi insine imediat, in orice cantitati si careia ii putem aloca orice forma fara intampinarea unei rezistente din partea acesteia.

Sunetul este substanta ideala pentru a simboliza si comunica un simbol. Sunetul poate fi generat de individ, nu ocupa spatiu, nu persista dupa emitere, nu lasa nici un fel de reziduuri fizice sau energetice nici in ambient, nici in emitator sau primitor-interpretor, nu cere un efort fizic deosebit pentru a fi emis si modulat in diferite feluri.

Datorita enomei diversitati modale geometrice, cromatice, cinetice si relationale a partilor realitatii incluzand si omul, este nevoie de o mare variatate de forme sonore simbolice  pentru a prelua –echivala si comunica diferite feluri de realitate, actiune in realitate sau actiune simbolica construita simbolic.

Alegerea aspectului sonor al fiecarui simbolul purtator de forma, calitate sau miscare naturala sau subiectiva simbolizata, cere imaginatie, iar conexiunea corecta intre simboluri pentru a surprinde tablouri naturale sau comportamente, cere rationalitate.

Cea mai delicata parte a constructieie unui sistem simbolizant capabil sa absoarba si comunice intreaga realitate, este interpretarea , este procedura reconstructiei corecte a partii de realitate sau de subiect, comunicata de fiecare simbol sau sir de simboluri.

Probabil actul pronuntarii precise si spontane a numelor sensuri insotit de actul semnificarii rapide a diferitelor siruri de simboluri s-a intins pe mii sau zeci de mii de ani de antrenament lingvistic, dar putem aprecia ca inventarea limbajului a a fost cea mai mare realizare a omului, a fost creatia uneltei care asigura controlul umanizarii si transferul nelimitat al umanizarii personale intre indivizi.

Dar pe masura ce simbolizarea se diversifica, in spatiul simbolizant patrund diferite componente, astfel orice forma sau proces natural, orice fel de senzatie umana, orice stare mentala pe care o putem activa si inhiba intentional, daca o putem comunica, poate fi un simbol.

Constatand prezenta sistematica si rolul de neinlocuit al simbolului lingvistic in viata noastra, ne putem intreba daca exista si obiecte naturale sau create de om, care sa fie nesimbolice, sa nu mai daruie mintii ceva deosebit de propria alcatuire.

La prima vedere raspunsul pare pozitiv, majoritatea daca nu totalitatea formelor naturale ne par ‘pure’, non simbolice, par entitati care se comunica numai pe ele, fara nici un adaos de modalitate.

Un peisaj natural pare modalitate nesimbolica, o piatra, un copac, un munte, un curs de apa, ni se daruie cumva nemijlocit si complet, dar nu par a mai comunica ceva ocult, ceva deosebit de ceace par, celui care stie cum sa le observe si inteleaga.

Dar aceasta ipoteza a unei realitati non simbolice este falsa, iar falsitatea este usor de argumentat.

Vorbeam de cunoastere ca insusire a omului de a separa criteriile utilizarii unui spatiu simbolic pentru a crea efecte predeterminate in realitate, aceasta cunoastere este mereu prezenta cand ne plasam in orice realitate, cand o discernem senzorial si reprezentam.

 

Dar orice cunoastere necesara unui minim control al realitatii, implica posibilitatea de a o anticipa evolutiv simbolic, de a discerne ce relatii sunt intre cele observate si cum vor evolua toate observate sau nu.

Capacitatea simbolic predictiva a starilor urmatoare ale realitatii, avand la dispozitie o observare initiala, cere o abilitate simbolizant interpretanta deosebita, care a fost propusa si mereu imbunatatita, in multe milenii de efort socializat.

Rolul limbajului in constructia si cauzalizarea structural interactiva a naturii este fundamental, recunoscut si demonstrat experimental.

Dar faptul ca prin limbaj realizam cele mai subtile, mai complicate si valoroase strategii generic cognitive sau creatoare de cunoasteri specifice, nu inseamna ca noi stim cum anume cunoastem, ca stim ce se intampla in mintea noastra cand simbolizam-semnificam si combinam sensurile, obtinand descrieri de realitate si de actiuni care ne ajuta sa ne satisfacem toate nevoile.

Nu posedam inca o ipoteza confirmabila experimental, de mecanism semnificant simbolizant in limbaj natural, dar presupunem ca pentru a numi-echivala-semnifica si transfera relatia biunivoca simbol –obiect real, intre subiecti, este nevoie de o pre-procedura interpretanta a mesajului natural, de o metoda de a construi reprezentarea realitatii in variantele, video, audio, tactila, de gust sau miros. Numai dupa intrarea intr-o lume externa, minimal diferentiata structural si cinetic, poate intra in actiune intentia si constienta simbolizanta, poate apare limbajul si efectele lui spectaculoase.

 

Nu stim ce se intampla in mintea noastra cand reprezentam, cand construim mental o anume imagine explicitand o forma, o miscare, dar corelarea unei stari modale cu un marcaj simbolizant si comunicarea ei lingvistica intre doua sisteme informationale, ne este mai accesibila.

Constructia sistemelor procesante de informatie care pot primi, memora si prelucra in diferite feluri diferite date, ne permite sa construim si proceduri simbolizante si strategii interpretante.

Simbolizarea are un rol important in toate domeniile actiunii umane, algoritmizand si controland procesele tehnologice, economice, de transport, de comunicare, invadand si spatiul cultural, al generarii de obiecte estetice care activeaza in primitor o dimensiune afectiva, comunica o participare senzuala, sau o emotie, celui care percepe si estetizeaza simbolul.

Artistul fie el pictor, muzician sau specialist in arta dansului isi bazeaza metoda creativa pe o subtila simbolizare calitativa, emotivanta, a fiintei umane, aceasta emotivare se obtine prin alocarea de energie estetica partilor realitatii reconstruite de subiect.

O pictura, o inlanuire de sunete melodioase, sau de o anumita miscare ritmica a corpului sunt si acte simbolice si acte rituale, ele comunica primitorului forta influentant emotivanta a realitatii, inversand relatia manipulanta om -realitate, intens utilizata si valorificata in ritualurile primitive unde se credea ca individul schimba simbolic realitatea sau alte fiinte.

In actul estetic natura sau diferite fiinte capata rolul de agent influentant, deasemeni subiectul se influenteaza pe sine prin actul estetic-ritual, act care avea rolul sa declanseze emotia. Toti stim ca emotia este principalul canal prin care omul poate fi manipulat de ambient, de sine, sau de semenii sai.

Dar si pentru a avea acces ca spectator la toata inventivitatea estetica, picturala, melodica sau dinamic corporala, distribuita intr-o opera de valoare, sunt necesari anii de frecventare a spectacolului si de exersare a discernerii tehnicilor prin care artistul culege din inspiratie un impuls estetic si il particularizeaza in asa fel incat acesta sa declanseze o emotie, sa trimita spectatorul intr-o lume am spune virtuala, construita simbolic, unde I se ofera experiente si trairi afective deosebite.

Daca pentru a crea esteticul la nivel superior este nevoie de talent si munca asidua, si pentru a recepta esteticul, pentru a fi un specator de calitate, capabil sa discearna si emotiveze intreaga ingeniozitate creativa topita si cristalizata in creuzetul operei, trebuie devotament, trebuie si talent, dar mai ales un antrenament indelungat.

Aceasta capacitate de a evalua si prelua emotivant la nivel optim orice fel de creatie estetica, se castiga in ani de participare la spectacol, dar se optimizeaza prin sfaturile receptant estetizante, ale unui ‘maestru spectator’, capabil sa intre cat mai autentic, mai intens dar si specific estetizant, in mina, mintea, corpul si sufletul artistului, sa il simuleze pe acesta cand isi concepe, exprima-prezinta opera.

De talent si antrenament este nevoie pentru a intelege orice fel de creatie umana, fie ea artistica, stintifica, tehnologica sau apartinand altui teritoriu al cunoasterii.

Puterm spune fara sa gresim ca tot ce e este natural sau uman este simbolizabil, iar simbolizabilul reglementat descriptiv si interpretant este conceptualizabil.

Conceptualizarea este constructia intentionala a unui spatiu de simboluri impreuna cu specificarea unei strategii discursive si interpretante bazate pe reguli codante simbolic si decodante semnificante, precis formulate.

Conceptualizarea este metoda generarii unui set de simboluri carora li se defineste aria semnificanta precum si regulile sintactic conective, care permit inlantuirea de simboluri si descrierea unei realitati multi obiectuale si divers interactive.

Omul conceptual a ales conventional sa imparta simbolurile-sensuri in doua mari clase,

una continand simboluri comunicante de modalitate concreta, celalalta clasa preluand dimensiunea modala abstracta.

Simplificat un simbol-cuvant este concret cand este cuplat cu o modalitate naturala sau subiectiva observabila si reprezentabila, delimitabila univoc si stabil.

Astel o forma video este un exemplu sugestiv de entitate concreta, distinct particularizabila in subiect.

Dar pe langa formele, calitatile si miscarile concrete,  mintea noastra sprijinita pe simbol, poate construi forme sintetice, forme nereprezentabile, care separa conventional acele trasaturi comune, pe baza carora putem asambla o familie de forme sau proprietati naturale unificata printr-un criteriu de invarianta modala.

Exista o diversitate de modalizari abstracte, specificante prin simboluri lingvistice, spre exemplu simbolurile lingvistice definind specimenele: linie, suprafata, volum, sau calificativele: mare, mic, rapid, intins, plat, curb, etc, izoleaza entitati abstracte non reprezentabile video sau in alt fel.

Capacitatea de a adstractiza este echivalenta cu calitatea de a descompune o modalitate concreta in ‘factorii constituenti structurali, relationali si cinetici primi’, si a folosi acesti factori constituenti primari, ca obiecte de baza, pentru compunerea altor entitati, am zice pure, care sa preia o proprietate comuna mai multor concreti, apartenenta comuna facad proprietatea nereprezentabila explicit.

Caracteristica abstracta fie ea geometrica, relationala sau cinetica, este ceva care apartine prin conventie unei familii de forme sau procese naturale, ceva care deriva din izolarea unui nucleu de similitudine modala, filtrat progresiv de experienta interactiva a subiectului.

Spre exemplu cuvantul ‘forma’ preia o modalitate abstracta, nonobservabila si reprezentabila, forma este numele generic acoperind multimea tuturor tipurilor de invariante modale fie ele video sau audio, statice sau dinamice.

Animalele vad si ele forme, suprafete, volume, deasemeni au si ele capacitatea de a compara si evalua cantitativ diferite reprezentari, au experienta interactiva, dar cat timp ele nu construiesc simboluri lingvistice abstracte, separante ale unor trasaturi comune, conventional alocabile unor familii de reprezentari, unificate prin nuclee de similitudine, ele nu poseda nivelul abstract al numirii, semnificarii si intelegerii.

Alt simbol abstract este conceptul ‘numar’, care aloca o masura cantitativa generica, aplicabila unei diversitati de modalitati statice sau dinamice.

Odata stabilita regula cuantificarii numerice a partilor realitatii, putem descrie numeric orice forma, relatie sau schimbare, daca suntem destul de ingeniosi in identificarea unor criterii de corespondenta obiect sau eveniment concret-obiect-masura-numar.

Cand reusim sa cuantificam numeric entiatile abstracte de tip linie, suprafata, volum, sau modalitatea abstracta ‘miscare’, obtinem un nivel superior de abstractizare, o abstractizare a abstractizarii, intrand in spatiul simbolizarii matematice.

Astfel daca admitem ca aspectele abstracte geometric calificante ale realitatii, precum ‘linia, suprafata si volumul’, sunt abstractii de ordinul unu, caracterizarea lor numerica poate fi privita ca aplicarea unei abstractizari altei abstractizari, obtinand o abstractie de ordinul doi.

Daca corelam abstractizari numerice de abstractizari geometrice sau cinetice, dupa o regula data, obtinem abstractizari de tip functional, de ordine superioara.

Matematica este acel limbaj al abstractizarilor modale naturale care propune proprietati si ierarhii de proprietati abstracte, incepand de nivelul unu al abstractizarii geometrice sau numerice, si continuand prin configuratiile relationale intre formele geometrice sau numerice, care generaza abstractizarile functionale.

Ingeniozitatea de a aloca masura numerica si contrui corelarea functionala intre formele sau schimbarile abstracte, alocabile la familii de invarianta modala,  deosebeste net omul de alte fiinte, ii aloca performanta modelant-cognitiva, capacitatea sa de a construi lingvistic modele structrale si dinamice abstracte ale realitatii, modele asamblate formal, numeric si functional.

Spre exemplu in limbaj matematic se pot construi modele cantitativ descriptive corecte ale diferitelor tipuri reactii chimice pe baza carora se pot determina precisv prin simulare, fara masurare directa, concentratiile anumitor substante intr-un recipient, la diferite momente de timp, ulterioare unui moment initial, cand aceste valori erau cunoascute cu o anume limita de eroare.

Deasemeni se pot modela matematic comportamentele structurale, cinetice si interactive supuse la diferite tipuri de eforturi statice sau dinamice. Modelarea matematica a formelor carora li se aloca anumite geometrii si calitati mecanice, supuse la diferite eforturi se realizeaza in prezent in calculatoare puternice care pot furniza si numeric si grafic si in imagine efectiva, transformarile de stare suferite de o anume geometrie sau conexiune de geometrii, scufundata intr-un spatiu interactiv cauzal.

Dar daca privim atent nu exista cu adevarat nici un simbol lingvistic din limbajul natural cu adevarat concret, localizand o unica modalitate, fiecare nume sens din limbajul natural se aplica unei multimi de entiati usor diferite, unificabile printr-un nucelu ales conventional de similitudine.

Deasemeni exista si sensuri abstracte calitative, in limbajul natural, carora nu stim daca si cum le putem loca o caracterizare formala, matematica.

Discursul filozofic se bazeaza pe sensurile abstracte calitative, prin intermediul carora specificam relatii generice calitative sau emitem judecati valabile pentru colectii de obiecte sau evenimente.

Cuvantul ‘exista’ este un concept abstract calitativ, el defineste prezenta nespecifica a unei modalitati de orice fel intr-un spatiu preluant de orice modalitate.

Oriecarei forme reale sau abstracte I se poate aloca sau refuza ‘existenta’, iar acceptarea existentei este insotita de alocarea de modalitate concreta sau abstracta, calitativa sau formala, matematica.

Aceasta existentiere si particularizare sau inexistentiere specifica ori generica, a diferitelor componente modale concrete sau abstracte, apartinand diferitelor realitati, a fost si inca este spatiul lingvistic unde isi pune in valoare calitatile filozoful, creatorul de sisteme explicante calitative, cel care crede ca folosind doar sensuri concrete sau abstracte neformale, calitative, poate suprinde intrega realitate si toata cauzalitatea naturala transformanta de realitate.

Extinzand demersul filozofic al simbolizarii calitative a fundamentelor realitatii, putem merge inca mai departe facand ipoteza ca intregul univers este un discurs simbolic, este efectul unui super act discrursiv simbolizant si al unui super act interpretant, care aloca simbolurilor modalitate numai in agentul interpretor.

Din punct de vedere cotidian dar si stintific noi ne credem plasati intr-o realitate obiectiva, adica considerata ‘existenta si specific modala’ independent de prezenta noastra si de potentialul nostru reprezentant obiectualizant si simbolizant al acestei realitatii.

Daca tratam universul ca efect al receptarii si procesarii unui ansamblu de simbouri subtile, ca rezultat al primirii si interpretarii unui limbaj ocult, care nu are el insusi modalitate dar ne comunica intreaga modalitate fenomenala.

Tratand lumea simbolic, numai ca un mesaj care patrunde in corp prin simturi, ajunge la minte, iar minta ii aloca modalitate, lumea este modalitate numai in si pentru subiect, disparand imediat ca modalitate, cand inceteaz perceptia si prelucrarea-reprezentarea mesajului purtator.

Aceasta ipoteza a realitatii descrise lingvistic si personalizate interpretant, a unei lumi comunicabile ultra simbolic in fiecarui individ si manifestabile modal distinct, numai in acesta, este si ea veche de milenii, dar inca nu stim daca este plauzibila, daca este efectiva, sau este numai o fictiune geniala.

 

Constantin Marghitoiu

Leave a Reply