Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Persoana virtuala

Cautandu-se noi aplicatii ale computerelor din ce in ce mai performante, a fost inventat un nou joc, jocul video virtual cu personaje si evenimente desenate de artist, traspuse in algoritmi de sinteza video-interactiva de programator, manipulabile de jucator, ca multime de obiecte, subiecti si situatii desfasurate pe ecranul unui monitor cuplat la calculator.

Jocurile video actuale sunt plauzibil corelate dinamic, noile placi grafice fiind capabile sa calculeze in timp real imagini optic si cinetic corecte, de inalta rezolutie, care respecta legile reflexieie si difuziei radiatiei luminoase pe suprafata obiectelor, deasemeni respecta uneori si legile miscarii corpurilor in camp gravitational. Acum depinde numai de desenator si de programator, cat de verosimili corporal si gestual si cat de surprinzatori si atractivi interactiv, vor fi eroii jocului.

In jocurile video recente se poate actiona mai divers si individualizat asupra personajelor,  acestea fiind dotate cu o micro personalizare, in care este inclusa o capabilitate cinetica si chiar lingvistica proprie, eroul virtual dand impresia ca se comporta spontan, prin porpriile resurse, cu toate ca miscarile si replicile lingvistice sunt predeterminate prin program.

Dar capacitatea sistemului informational actual de a calcula imaginile si a proiecta pe ecran fiinte si actiuni complicate, de a darui indivizilor virtuali morfologii si atitudini cat mai umane, este foarte mare, principalul factor al calitatii jocului fiind imaginatia si profesionalismul oamenilor care il creaza.

Deocamdata orice obiect sau individ creati virtual sunt alcatuite video superficial, numai suprafata tridimensionala care margineste corpul subiectului fiind realizata in sistem si accesibila manipularii, dar resursele de sinteza pot atribui corpurilor virtuale vii sau nevii, si o morfologie interna.

In prezent se pot diferentia anatomic diferite corpuri virtuale, in care sunt pozitionate corect toate organele interne, toate oasele si toti muschii, cu detalii structurale fine si corecte, calitatea morfologiilor interne ale corpurilor depinzand de cunostintele anatomice ale desenatorului si de abilitatea programatorului.

Sinteza anatomica permite reconstituirea plauzibila a diferitelor accidente aparute intr-un conflict virtual, spre exemplu daca intr-o lupta intre doi combatanti virtuali, proiectata pe monitor, unul este ranit, rana virtuala are o alcatuire anatomic corecta si sangereaza asemeni unei rani reale, singerarea provocata de legatura cu un vas de sange virtual, sectionat in confruntare.

Acum corpul uman sau al altor vietuitoare poate fi construit video, pseudo-morfologic si pseudo functional, cu acuratete macro si microscopica, iar amanuntele morfo-functionale pot fi atat de veridice incat permit operatii chirurgicale virtuale sau simulari functionale specifice, precum contractii musculare, circulatia sangelui prin vene si artere in toate organele, sau chiar o simulare a generarii si propagarii impulsurilor electrice prin nervi de la diferiti senzori catre creier si de aici catre muschi.

Evident inca nu se poate reconstitui virtual corect energo combinativ, reactiile chimice din care pot rezulta diferite impulsuri electrice aparute in organele reale, dupa cum e dificila si simularea procesarii impulsurilor neuronale in variante morfo functionale de creier virtual, astfel incat sa se derive comportamente gestuale sau lingvistice virtuale, din starile cerebrale virtuale.

Avand in vedere viteza cu care se aduna informatii despre corpul nostru si procesele interne care ii determina functiile dinamice si intelective, precum si capacitatea trasnspunerii acestor cunostiinte in modele virtuale de personalitate activa, e de asteptatat ca destul de curand vor fi realizabile morfologii si stari functionale virtuale, din care sa rezulte nemijlocit comportamente plauzibile, similare celor umane.

Atractivitatea jocurilor va depinde de capacitatea noastra de a personaliza cat mai divers si imprevizibil indivizii din joc si inca de acum acestia sunt bine simulati cinetic, astfel incat luptele virtuale sunt la fel de ingenioase, imprevizibile, violente si atractive, ca luptele intre experti umani, conflictele virtuale fiind la majoritatea jocurilor nucleul de interes, oferind un adevarat spectacol.

In prezent pe baza informatiilor stintifice despre om si realitate pot fi construite imagini  naturale unde se intampla legic aceleasi evenimente ca cele dintr-un mediu natural echivalent, fiind posibil sa controlam evolutiv interactii fenomenale virtuale asemanatoare celor reale.

Candva se va face inca mai mult, subiectii virtuali vor fi dotati cu o personalitate perceptuala, gestuala si lingvistica proprie, vor avea o memorie, un procesor lingvistic descriptiv si un algoritm interpretant, fiind capabili sa aloce nume si sensuri partilor realitatii, iar aceste nume-sensuri vor fi astfel conectate incat sa rezulte propozitii si fraze corecte sintactic si semantic, propozitii comunicabile si interpretabile tot in spatiul lingvistic virtual.

Corpul virtual poate fi dotat cu senzori optici sensibili la radiatia luminoasa virtuala, poate avea si senzori audio care vor percepe sunetul virtual, iar alte extensii senzoriale vor detecta alti parametrii ambientali virtuali si le vor aloca o modalitate distincta. Fiecare interpretare de mesaj video sau audio virtual, va genera o reprezentare virtuala, similara celei pe care o primim cand procesam mental mesajele video sau audio si atribuim aspect fenomenal realitatii.

Evident si radiatia luminoasa si cea sonora virtuala ca si alti parametrii virtuali detectabili si traductibili in semnale senzoriale virtuale specifice vor fi modelate in spatiu-timpul virtual prin mesaje digitale specifice create de sistem, iar interpretarile mesajelor fenomenale virtuale si extragerea reprezentarilor virtuale, fie ele video sau audio, se va face conventional prin proceduri modalizante realizate de algoritmi generatori de modalitate, care urmeaza sa fie descoperiti.

Odata construite reprezentari virtuale va fi posibil sa pozitionam subiectii virtuali intr-un mediu real intern, care va avea aceiasi alcatuire si particularitate evolutiva ca ambientul resal in care ne situam observational si interactiv.

Daca vom stii sa modelam si mesaje purtatoare de impresie olfactiva, gustativa sau tactila si vom putea dezvolta si interpretari din care sa rezulte stari de gust, miros sau senzatie tactila virtuala, subiectul creat va avea cinci simturi ca si omul si va avea acces la o realitate cu cinci dimensiuni modale, asa cum este lumea reala, externa si obiectiva in care ne aflam.

Daca bine dotati senzorial-reprezentant virtualii vor avea si controlul unor algoritmi generatori de limbaje si interpretari de mesaje lingvistice, ei isi vor putea descrie si comunica uni altora propriile impresii, iar daca le vom atribui intentia de actiune proprie in ambientul virtual, eroii nostri vor poseda optiuni implicante si vor declansa si intretine diferite comportamente gestuale si lingvistice personalizante, similare celor umane.

Daca subiectii modelati vor primi si programe de inteligenta virtuala isi vor putea analiza structural si relational in limbaj, lumea si isi vor comunica unii altora observatiile, actele si rezultatele, realizand o socializare cooperant-cognitiva virtuala.

O lume virtuala reprezentabila cauzal, poate fi abordata din interior de o personalitate virtuala, ca realitate externa, in care sunt localizabile, descriptibile si realizabile diferite proiecte prin metode specifice de actiune, ducand la anume consecinte, rezultatul fiind o alternativa a lumii si persoanei noastre, creata si desfasurata intr-un sistem informational.

Mergand cu imagiatia mai departe putem aloca eroilor nostri cate o individualitate auto-subiectivanta, fiecare individ fiind capabil sa se identifice, califice si activeze intentional, sa isi fixeze optiuni procedurale in diferite domenii ale ‘exterioritatii virtuale’.

Toate aceste trasaturi perceptual reprezentante si comportamentale vor genera eurile virtuale, caracterizabile din punctul lor de vedere ca entitati auto implicante si auto activante, posedand optiuni si potentiale rezolvante, dar aceste euri vor emerge practic din niste superprograme care vor simula si realitatea si reprezentarea realitatii si intentia subiectivanta si actiunea configuranta specifica, prin care omul virtual isi va exprima individualitatea.

Virtuali subiectivizati vor avea o reprezentare modala locala dar si una extinsa, globala asupra lumii lor, o vor caracteriza geografic, populational si socio interactiv, vor declansa initiative cooperante sau conflictuale, vor crea legaturi intre ei asemanatoare celor umane, sau poate diferite.

Important este ca virtualii vor avea o imagine proprie asupra subiectivitatii lor, asupra individualitatii semenilor, asupra lumii lor, iar aceste perspective de a fi si a se schimba, le vor darui capacitatea de a actiona intentional, gestual si lingvistic, obtinand diferite rezultate, pe care le vor folosi pentru a isi satisface nevoile.

Cea mai importanta si ultima trasatura pe care o vom aloca virtualilor autosubiectivanti, pentru a genera euri virtuale verosimile, va fi constienta de sine.

Odata constientizati virtualii se vor diferentia corporal si evolutiv in limbaj, isi vor concepe si comunica constient scopurile, actiunile si efectele, vor fi capabili sa se diferentieze personalizant, sa isi ceara sau ofere reciproc diferite informatii.

 Constientizarea virtuala de sine si a semenului implica calitativ capacitatea fiecarui virtual de a construi un model corporal, gestual si semantic propriu si un modal la fel de complet al fiecaruia din cei cu care are diferite legaturi practice, discursive si interpretante; iar diferentierile subiectivizate vor determina relatii distincte intre fiecare virtual si fiecare semen al sau pe care il poate constientiza si individualiza distinct.

Odata virtualii constientizati dinamic si lingvistic, noi ne vom putea cumva cupla la personalitatea lor activa sau discursiv-intelectiva, le vom putea observa si intelege din punctul lor de vedere actiunile, le vom auzi si interpreta afirmatiile, le vom putea chiar localiza si intelege gandurile.

Daca eroii nostri vor fi capabili sa comunice in limbajul uman, le vom trimite propriile noastre intentii, actiuni si cunostiinte, iar ei ne vor replica intr-un mod mai mult ori mai putin previzibil, oferind informatii despre ei si lumea lor.

Dialogul bilateral om real-om virtual, va duce la consecinte greu de anticipat, probabil ne va transmite uluitoarea impresie ca discutam cu fiinte autentice din alta lume, fiinte dotate cu individualitate, constiente de ele insele, de lumea lor, constiente cumva si de prezenta noastra, capabile sa vrea si sa actioneze prin ele insele, sa culeaga roadele actiunii, sa judece rational, concret sau abstract.

Scopul final va fi sa facem virtualii emotivi, capabili sa aiba tot felul de sentimente pozitive sau negative, sa actioneze in comun, conditionati afectiv. Prin afectivitate virtuali se vor aprecia si cauta sau detesta si ocoli, vor coopera sau conflictualiza, proiectand astfel toate laturile bune sau rele ale fiintei umane in fiinta virtuala.

 

Cateva cuvinte despre realitatea fenomenala virtuala.

 

Odata cu evolutia cunostintelor teoretice si experimentale privind structura si legitatea interactiva micro si macroscopica a lumii noastre, noi putem construi modele matematice ale obiectelor sau proceselor realitatii intr-un calculator, putem simula numeric diferiti parametrii de stare ai formelor si proprietatilor naturale. Este bine cunoscut la ce nivel inalt de coerenta formal despriptiva si predictibilitate evolutiva, a ajuns stiinta teoretica a naturii, cat de precis cauzalizante interactiv pot fi expresiile matematice care descriu insusirile fundamentale ale naturii.

 Acum este posibila simularea evolutiva in conditii date a unui grup de morfologii materiale, cuplate specific, grafivic, chimic, magnetic, electric sau electromagnetic, iar agregatul multi-obiectual rezultat poseda uneori si particularitati functionale, daca frontierele formelor si energiile care le pun in interactiune duc la procese ciclice, sau la miscari fizice sau informationale autoconditionabile, in sistem

Cum oricarei forme video virtuale ii corespunde ca stare obiectuala mesaj, un program generator de forma numerica, iar oricarui proces virtual un generator de fenomenalitate numerica, rezulta ca lumea virtuala poate fi o alternativa deosebit de fidela a realitatii legice naturale.

Complicatia provine din faptul ca lumea virtuala fara subiect, nu poseda modalitate, adica in ea nu intalnim, presupunand ca am putea patrunde cu simturile noastre, nici un obiect si nici un proces natural, efectiv, aici localizam doar transpusele matematice ale acestora. Pentru a apare forma si evenimentul in lumea virtuala avem nevoie de un subiect virtual, de acel program conventional reprezentant si modalizant de care aminteam, care este capabil sa detecteze mesajul numeric virtual si sa il converteasca intr-o modalitate, sa aloce ‘forma si miscare’ la ceva care nu este nici forma nici miscare, ci doar o simulare numerica foarte corecta a acestora.

 Asadar spre deosebire de lumea reala, presupusa autonoma existential de omul real, cea virtuala este o lume dependenta modal de subiectul virtual, o lume existenta ca forma si miscare numai in performanta reprezentanta si in constienta virtualului. Lumea virtuala este evident lipsita de substanta, asta insemanand ca formele virtuale asa cum sunt reprezentate, par dar nu sunt substantiale, este lipsita si de energie, lipsita de miscare efectiva, este lipsita de toate caracteristicile lumii noastre naturale, lume considerata ca independenta existential de subiectul uman.

Lipsita de substanta si interactivitate efectiva, dependente de subiect, lumea virtuala este vida de modalitate autonoma, este goala de substanta, radiatie si eveniment, este numai o impresie de realitate modalizata fenomenal numai in constienta individului virtual.

In lumea virtuala avem reprezentari dar nu avea formele naturale autonome de individ, care le determina, avem deasemeni orice fel de situatii, dar nu avea substratul structural, energetic si combinativ din lumea naturala, substrat care face ca situatiile sa apara , sa evolueze si sa se stinga, si in mintea si in afara mintii noastre.

Toti virtualii sub aspect corporal si functional vor fi duali, vor avea dupa impresia lor corp si subtantialitate efectiva, dar toate formele si functiile lor vor fi generate numai prin simulare informationala, vor proveni din niste alocari algoritmice de personalitate, de perceptie, reprezentare, gandire si constienta, toate concepute functional de programatorul uman.

Virtualii vor fi creati si animati evolutiv numai in memoria si dimensiunea procesanta a sistemului, vor fi diferentiati dinamic, lingvistic, intentional, cognitiv sau afectiv, numai prin ingeniozitatea programelor morfologic si psihologic personalizante.

Trebuie spus ca unor corpuri virtuale, nemateriale, le putem aloca o emisie radianta sau sonora virtuala, legic interactiva, dar mult mai dificil putem simula corect functional perceptia video virtuala, adica interactia intre un semnal radiant virtual si un senzor virtual. Inca mai complicat este sa modelam functia reprezentanta virtuala din care sa rezulte modalitatea distincta si stabila, proiectata in constienta virtuala.

Despre sinteza si atribuirea constientei auto-subiectivante virtuale, nu putem face nici o afirmatie relevanta, odata ce nu stim in ce fel am putea defini operant si reconstitui algoritmic aceasta proprietate umana.

In prezent se fac incercari de a recunoaste forme si miscari naturale si a le descrie lingvistic, deasemeni se fac incercari de a construi algoritmi configuranti autonomi, care poseda initiativa specific sau generic procedurala, care se pot auto activa si cupla constructiv cu un anume set de forme si relatii distribuite intr-un spatiu investigabil modal si reprezentabil.

Capacitatea de a desfasura spontan actiuni si ale descrie lingvistic, posibilitatea de a le constientiza, asuma, comunica si personaliza, este inca neinteleasa informational, iar fara o diferentiere procedurala explicit tranductibila intr-un algoritm modelant de subiectivitate constienta de sine, nu stim cum sa facem o fiinta virtuala verosimila care sa se conecteze perceptual, dinamic, lingvistic si afectiv la o realitate cauzal evolutiva.

Dar se fac cercetari si se spera ca si aceste calitati profund umane vor fi traductibile algoritmic si alocabile unor entitati virtuale.

In experimentul nostru imaginar indivizii virtuali vor simti, gandi si actiona constient, cand vom pune in functiune programele personalizante si vor inceta sa existe din punctul lor ca si din punctul nstru de vedere, cand vom inchide sistemul, dar vor continua sa existe ‘potential’, sa fie inchisi in sistem, sa fie niste ‘persoane latente’, animabile si individualizabile, de catre programele creatoare de subiectivitate, fixate in memoria sistemului.

Sa ne inchipuim ca mergem atat de departe cu reconstituirea corporala, metabolica si functionala mental virtual, incat indivizii nostri vor avea nevoie din punctul lor de vedere, de o anume hrana virtuala, o hrana virtual materiala, existenta numai in lumea lor. Aceasta hrana virtuala le va asigura energia termica, cinetica si intelectiva virtuala, prin care vor ‘supravietui’, prin care vor dori ceva, vor declansa actiuni si vor obtine ceva care le va intretine potentialul de manifestare subiectivanta.

Numai hraniti corect, din perspectiva lor virtualii vor fi activi fizic si intelectiv, vor putea sa isi miste coerent partile corpului si sa  manipuleze obiectele virtuale, modificandu-le pozitia, sau compozitia, obtinand forme si functii care vor satisface nevoi si vor asigura resursele supravietuirii virtuale.

Dar din punctul nostru de vedere hrana virtuala cu toate pseudo transformarile ei chimic-termice, electrice si informationale virtuale, fiecare determinand aparent un tip de comportament, nu are nici un rol in generarea, sustinerea, activarea si polarizarea comportamentala a individului virtual.

Toate trasaturile cinetice, intelective sau afective virtuale deriva din niste simulari de functii subiectivante, realizate prin programe personalizante virtuale, iar aceste caracteristici subiectivante sunt duale. Virtualul va fi facut astfel incat sa aiba toate motivele sa creada prin experienta sa, ca ambientul virtual ii sustine corpul si persoana spirituala, iar actele sale fizice sau mentale sunt conditii ale supravietuirii sale, dar noi stim ca virtualul se poate comporta oricum si poate avea orice pareri despre sine, numai asamblat si activat interpretant si modalizant, lingvistic si cognitiv de programele personalizante. Omul virtual nu are nevoie de lumea sa, nu are nevoie de corpul sau, nu are nevoie de functiile sale mentale sau afective doar aparente, adica existente din perspectiva sa, pentru a continua sa fie si sa faca indiferent ce, in indiferent ce ambient virtual.

Din moment ce virtualii sunt asamblati morfologic, functional, gestual, intelectiv si afectiv numai de programele personalizante, tipul lor de individualitate este produs si mentinut activ numai informational prim mesaje si interpretari conventional subiectivante.

Un individ simulat, posedand o caracteristica existentiala duala, reala pentru el, informationala pentru noi, evident nu are nevoie de nici o hrana virtuala pentru a declansa in corpul sau numai pentru el material, o reactie chimica aparent reala, nu are nevoie de nici un metabolism energetic si de sistem neuronal, dependent de corpul sau, pentru a se comporta cumva.

Un corp si un comportamant virtual, oricat de precis si detaliat va fi construit si oricat de convingator va primi el miscare, intelectivitate si afectivitate din pespectiva sa, va fi numai un ansamblu de stari functionale informationale din care va rezulta intreaga anvelopa personalizanta.

Un corp, un metabolism si o individualizare construite informational, nu au nevoie de vre-un fel de morfologie distincta fie ea si virtuala, pentru a exista si a functiona.

Fiinta fizica si spirituala virtuala ne-existand obiectiv, adica ca o arhitectura substantiala generatoare de proprietati individualizante, asa cum se identifica ea, intreaga ei personalitate constienta derivand numai dintr-o inlantuire ingenioasa de actiuni simulante de forma, functie, cuvant, sens, limbaj, intentie, actiune, cunoastere, valoare si emotie toate proiectate intr-o impresie de constienta, deasemeni simulata informational de un program care el insusi nu ‘este constient’, dar care aloca ‘constienta’.

 

Ingeniozitatea noastra va fi sa construim aceste functii personalizante si sa proiectam intr-o constientizare de sine, deasemeni modelata, obtinand o subiectivitate informationala numai aparent autonoma, dar efectiv dependenta de algoritmii subiectivanti.

Daca vom reusi asa ceva vom obtine o pseudo individualitate care se pozitioneaza pe sine intr-o realitate externa, ‘autonoma’, o lume crezuta de virtual responsabila creativ de corporalitate si spiritualitate virtuala.

Dar ambientul si corporalitatea virtuala au numai rolul de a darui individului fixat in aceasta impresie de lume, un suport modal aparent autonom de el, de care sa se lege, prin care sa se legitimeze existential si prin care sa aiba impresia ca supravietuieste, cat timp nu are resurse intelective si experimentale pentru a isi deduce si valida rational alta alternativa personalizanta.

Toate resursele auto subiectivante virtuale sunt false, sunt de fapt numai niste pseudo cauze ale existentei individului,, care de fapt nu depinde efectiv subiectivant, de corpul sau virtual, de hrana virtuala, de actiunea virtuala, de gandirea si cunoasterea virtuala a lumii virtuale, pentru a fi si a intretine o iluzie de exterioritate si de individualitate.

 Personalitatea virtuala este duala, o varianta falsa definita ca subiectivare dependenta de contextul fenomenal intern, pseudo-real, ii este atribuita omului virtual, iar varianta corecta a emergentei virtualului si lumii visrtuale din starile functionale ale unui sistem informational ingenios programat, este accesibila omului real.

Evident acum nu stim cum sa realizam asemenea algoritmi constientizanti de personalitate, dar candva vom stii si atunci cele spuse acum vor avea o baza procedurala explicita, nu vor fi doar fictiuni.

 

Scopul nostru este sa conturam calitativ un subiect cvasi uman, creat informational, inexistent material, dar care sa fie si pentru el si sa ne para si noua prin comportament, substatial, activat energetic, capabil de ratiune si emotie, dar care spre deosebire de om, sa fie complet independent existential de corpul sau si de lumea pe care o percepe si reprezinta el. Individul virtual depinde rational si emotiv de corpul sau si de lumea sa, dupa parerea sa, dar depinde efectiv numai de programele fenomenalizante si individualizante.

Omul este creatorul si programatorul acelui mediu informational in care este simulata lumea si persoana virtuala.

Sa mai presupunem ca daca virtualii nostri vor fi facuti capabili sa isi cerceteze lumea lor si sa o descrie interactiv cauzal, asa cum o descriem si intelegem noi stintific pe a noastra, candva vor descoperi (ajutati de noi),  legi cantitative ale interactiei gravifice, electrice, magnetice si electromagnetice, iar din aceste legi formulate matematic vor deriva acea cunoastere tehnologica care le va permite sa stabileasca ce trebuie sa faca si prin ce anume pentru a obtine in lumea lor o satisfacere aparenta de nevoie.

Cand subiectul virtual va poseda aceste trasaturi, acum inca la nivel de fictiune, el se va comporta cvasi uman in toate domeniile, ajungand candva sa descrie si inteleaga (dar numai asistati de programenele cognitive alcate), toate legile lumii sale si toate resursele ei creative.

Virtualii vor crede ca numai hrana din lumea lor le intretine viata si ofera resursele energetice, intelective si afective, deasemeni vor crede ca numai prin uneltele lor si prin energiile naturale disponibile, produc obiectele si serviciile care le satisfac nevoile, si a caror lipsa ii condamna la o inevitabila moarte.

Dar pentru noi ‘viata si moartea virtuala’ sunt efecte create de algoritmii de subiectivare si inhibare a subiectivarii.

Cat timp un pachet algoritmic personalizant si unul fenomenalizant sunt activate si puse in conexiune, ipotetic rezulta un individ virtual plasat intr-un ambient virtual, individ care se constientizeza pe sine structural si dinamic, lingvistic, intelectiv si emotiv.

Virtualul poate dezvolta actiuni in lumea lui pentru a isi satisface cumva nevoile, dar el poate exista si se poate misca oricum il lumea sa si fara presupusa sursa energetica, rezultata din hrana metabolizata, sursa fiintei si actelor sale fiind starea subiectivanta generata in lumea informationala, lume interzisa simturilor si mintii virtuale, lume prea diferita de cea fenomenala pentru a fi daruita unui subiect atat de ignorant asupra felului cum se poate crea realitatea si persoana.

Noi ca oameni substantiali si spirituali suntem efectiv, pina la proba contrarie, un produs al corpului nostru fizic, care corp este si el un produs al enormei capabilitati combinativ creative a naturii reale, externe si autonome, dar nu aceleasi dependente functioneaza intre realitatea virtuala si corpul virtual, sau intre corpul virtual si fiinta spirituala virtuala.

Din perspectiva reprezentanta si conceptuala, virtualul depinde total si permanent de lumea sa, din perspectiva programatorului creator, individul informational depinde numai de capacitatea sa de a crea si atribui informational diferite proprietati subiectivizante, a le conecta cu o realitate simulata si a proiecta in individul virtual o lume aparent externa, aparent fenomenala.

Hrana, adapostul, toate uneltele virtuale impreuna cu actele si efectele satisfiante, sunt numai un décor, real si  autentic, pentru virtual, decor iluzoriu, proiectat numnai in constienta virtuala, pentru omul cunoscator.

Decorul corporal si natural virtual sunt necesare subiectului pentru a isi legitima din perspectiva lui lumea, fiinta, nevoile si traseele rezolvante disponibile.

Efectiv toate formele, energiile si actiunile configurante virtuale, realizate si valorizate de un subiect virtual, sunt produse prin algoritmii creatori si interpretori de realitate si individualitate virtuala, aceasta lume exista in si prin subiect, asa cum subiectul activ depinde de alt subiect, potential, cum am putea numi pachetul de programe modelante de individualitate.

Realul virtual este pentru noi o reconstructie informationala de realitate, iar individul virtual numai o simulare ingenioasa de individualitate, o fiinta care nu isi extrage subiectivitatea din discriminarea si definirea functionala de sine.

In aceasta situatie personalitatea corporala, dinamica , conceptuala si afectiva a virtualului sunt dependente de algoritmii subiectivanti, iar acestia sunt la randul lor dependenti procedural de abilitatea omului care ii gandeste, transpune intr-un limbaj si implementeaza intr-un sistem informational.

 

Acum sa presupunem de dragul jocului, ca noi oamenii reali, suntem de fapt niste personaje virtuale, ca traim intr-o lume virtuala, lume care nu exista modal decat in mintile noastre, iar mintile noastre nu sunt create si intretinute operant de corpurile noastre fizice, corpuri care sunt numai niste carcase aparente, goale de substanta, facute numai sa ne dea impresia ca depindem de ceva distinct si permanent, pentru a fi cumva si stabili un fundament extern si distinct de noi, al subiectivitatii.

Ciudat este ca aceasta ipoteza a personalizarii si lumii fictive, existente numai mental, care inca ne pare aberanta, a fost propusa cu cateva milenii in urma, iar cei care au propus-o pretind ca au si demonstrat valabiltatea ei, iar acesta demonstratie este disponibila oricui are capacitatea sa isi insuseasca si aplice tehnica de verificare.

Conform unor gnoze foarte vechi corpul nostru are doar rolul de a ne permite sa ne cercetam si intelegem conventional, sa ne legam fiinta si actiunile de ceva specificabil, calificabil si valorificabil, investigabil, transformabil si cognoscibil, dar de fapt fiinta noastra autentica este doar un ansamblu de super-ganduri individualizante, cuplate cu alte super-ganduri, aparent fenomenalizante, rezultatul fiind persoana noastra, aparent fizica si lumea noastra, aparent externa si autonoma, dar nici noi nici lumea nu avem mai multa realitate si exterioritate, decat gandurile noastre despre lume, pe care le recunoastem doar ca stari ale mintii noastre.

Asa cum gandurile descriind intelectiv realitatea nu au existenta autonoma de cel care le concepe, nici lumea reala nu este externa, nu este autonoma, este doar o superimpresie subtila de realitate externa, creata undeva in dimensiuni subtil operante ale mintii noastre, minte care poate construi informational eu si realitatea externa.

Necesitatea unei pseudo realitati externe si independent de subiect, subiectul fiind eul nostru pe care il constientizam corporal si intelectiv, este evidenta si cumva justificabila.

Pentru un individ primitiv, o lume informationala, derivabila din niste super actiuni sa le spunem super mentale, generante de obiect si subiect, era imposibil de gandit si de acceptata, fara sa mai spunem ca este si imposibil de controlat cotidian, avand in vedere ce cunostiinte si ce actiuni putea inventa, folosii si justifica cauzal acesta.

Ce sa mai spunem despre posibilitatea unui primitiv, sau unui om oarecare actual, de a se gandi pe sine ca efect al unei minti super subiectivante, proiectate in alta realitate, nemateriala si nefenomenala.

Astfel calea catre eul nostru autentic, eul profund, trebuie sa treaca initial prin aceasta impresie-iluzie de fiintare corporala, plasata intr-o lume dupa ea reala si externa, autonoma de fiinta noastra, lume care ne face ea pe noi, nu noi pe ea, cum se intampla de fapt, dar cum nu se poate prea usor intelege si admite.

Dar cand devenim suficient de abili rational pentru a construi si noi un simulacru informational de realitate si mai tarziu unul de individualitate virtuala, incepem sa devenim capabili sa ne redescoperim, intelegem si acceptam originea, iar de aici deriva si puterea de a ne schimba toate convingerile, obiceiurile, valorile si credintele. Numai schimband radical si ireversibil toate convingerile si valorile ne putem alinia corect si complet la noua lume si noua persoana in care intram, lume si persoana in care am fost de fapt tot timpul, dar nu am putut imagina sau admite, ca asa ceva este posibil.

Odata patrunsi in varianta de lume informationala si capabili sa ne instalam in ea, sa modificam totii parametrii personalitatii si realitatii, pentru a le pune in noua concordanta cu noul real si noul sine, ni se dechid aceleasi perspective existentiale deosebite care sunt la indemana viitorilor nostri virtuali, cand afla cum sunt facuti ci ce pot ei insisi sa faca in lumea lor.

Cand vom stii sa facem virtualii capabili sa identifice, inteleaga functional si controleze cum vor, algoritmii creatori de realitate si de subiectivitate, pentru ei lumea si persoana lor va deveni nelimitat transformabile.

Algoritmii fenomenalizanti virtuali functioneaza cauzal, adica genereaza acele variante de obiect, proprietate, miscare sau interactiune, care deriva dintr-o lege interactiva cantitativa, stabila, exprimabila matematic, iar capacitatea de a descrie si exploata operant creativ, legea cauzal fenomenala virtuala, vor determina toate cunostintele practice si teoretice si toate actiunile individului virtual.

Felul in care descoperim noi mental forma, proprietatea sau relatia in lumea noastra, cum le generalizam si transformam in lege naturala formala si universala, nu ne este cunoscut, dar indiferent cum o facem, acest proces de cunoastere practiva si teoretica, de actiune configurata sau de formalizare matematica a naturii, ne este conditia fundamentala a existentei si devenirii.

 Poate daca am stii in ce fel gandim, cand descoperim o expresie matematica simulanta cantitativ de realitate, am fi capabili sa controlam in noi insine procedeul cognitiv si sa descoperim fara tot felul de erori, toate felurile de modele legic formale ale tuturor aspectelor realitatii, modele care ar indica ce fel de energii pot fi eliberate, ce unelte pot fi proiectate si realizate si ce efecte ne stau la dispozitie din aceasta cunoastere.

Dar daca lumea noastra este numai informationala, mai exista o alta cunoastere a acesteia,  diferita de cea directa, fenomenala, o cunoastere sa ii spunem superioara, numai semantic configuranta, care ar permite principial sa controlam lingvistic, toate procesele naturale sau starile functionale ale corpului nostru, asa cum controleaza programatorul prin limbajele de programare starile realitatii si ale personalitatii virtuale.

  Ajunsi aici vom atinge ideala putere de a ne face noi lumea preferata si de a ne instala in ea pentru totdeauna, de a produce si folosi numai omul si lumea care ce ne place, de a le savura pe ambele, permanent si cu emotii maxime.

 

Dar cel mai important efect al preluarii controlului lumii informational subiectivante, ar fi posibilitatea de a ne controla numai mental geneza personalitatii, de a ne aloca ce puteri si ce stari cognitive si emotivante dorim, de a ne fie noua insine adevarata sursa auto-personalizanta si autosatisfianta.

Putand fi subiectiv cum vrem, putem decide intre mai multe tipuri de subiectivari, fiecare captand si valorificand un aspect al puterii ratiunii, emotiei si placerii.

Putem alege o asemenea fiinta care sa aiba control fenomenal total in lumea pe care o vrea, care sa faca acolo ce vrea si sa se bucure cum vrea, care sa isi construiasca singura ambientul, faptele si emotiile si sa le intretina cat vrea.

O asemenea optiune de libertate aparent totala, determinata de posibilitatea de a ne crea noi lumea si fiinta dorita, de a actiona in noi si in afara noastra cum vrem , a realiza ce vrem si a ne bucura la maxim de rezultate, este practic limitanta, pentru ca de fapt puterea  de a fi unde vrem si a simti ce vrem, cat vrem, ne leaga ireversibil de o anume individualitate si de lumea in care aceasta isi este suficienta siesi.

Nu discutam aspectele filozofice si morale ale capacitatii controlului realitatii sau persoanei, ne marginim doar sa sublinim ca orice decizie de a fi cumva care produce satisfactii, este o decizie de partializare subiectivanta, de inchidere intr-un sine, o decizie de a fi oricum, dar mereu cumva, iar acel eu momentan, oricum ar fi, exclude potentialitatea infinita de a fi oricum altul.

Posibilitatea efectiva de a fi mereu in schimbare de sine, include si capacitatea de a face pe altul cum il vrei, de a il plasa in lumea pe care o crezi compatibila cu dimensiunea cognitiva si emotiva a celui creat. Dar cel creat va trebui sa evolueze el insusi din punctul lui de vedere, pentru a avea si el resursele descoperirii sau constructieie altui sine in sine, iar mai tarziu resursele intelegerii si controlarii procesului autosubiectivant.

Asemenea putere nelimitata de a face cum vrei pe altul, cere evident mult mai multa imagintie, responsabilitate si moralitate creativa, decat suntem in prezent capabili, dar aceste insusiri ne vor fi candva atribute firesti ale gandirii, creativitatii si moralei, vor fi trasaturile noastre nelimitat umanizante, intr-un ipotetic viitor.

Toate cele spuse sunt fictiuni, dar ar putea fi niste fictiuni realizabile.

Constantin Marghitoiu

2 comments to Persoana virtuala

  • Octavian Negrea

    Foarte bun articolul. Intr-adevar, prezentati foarte clar cam cum s-ar face o societate virtuala, mai intai persoane virtuale, o intreaga lume cu toate relatiile dintre componentele ei.
    Reiese clar, cred eu, statutul persoanei in lumea ei, oricare persoana am vrea sa consideram, cea facuta sau cea care face.
    L-am citit mai demult. Acum scriu din amintiri.
    E importanta desprinderea de limitarea de a fi cumva, o persoana anume, o exprimare egotica chiar daca posibilitatile de manipulare si acces la puterile lumii sunt mari. Consider ca precizarea de pe final e binevenita.
    Revenind la ceva mai vechi: cum vine chestia cu mintea care e doar stare functionala. Cand zici stare care functioneaza presupui ca e un ceva care face ceva, un lucru care se misca intr-un fel.
    Din articol as putea intelege ca mintea e un fel de rezultanta a unor programe de creare de proceduri de interpretare, dar… e totusi ceva chiar informational.
    Oricum, repet foarte clar articolul. Aici ati fost foarte bun.

  • Mintea poate fi si un mod functional intr-un calculator si suportul pentru un mod functional care este persoana constienta si starile ei. Dar pentru a trata mintea nu ca un efect ci ca o cauza a subiectivitatii si in subectivitate a starilor realitatii, trebuie sa raspundem la multe intrebari foarte grele, spre exemplu sa demonstram ca mai exista ceva deosebit si de substanta si de nergie, ceva ale carei stari sunt substanta si energia, ambele tratate ca stari sa spunem informational functionale, ale acestui ceva subtil pe care il putem numi conventional ‘constienta universala’. O asemenea posibilitate este veche de milenii si a fost sustinuta in orientul departat de catre unele filozofii ale neantului inradacinate in gnoza Budhista sau in si mai vechile Upanisade. Dar si in orietul apropiat au aparut ipoteze foarte vechi ale unei realitati si persoane numai mentale, care au si in prezent sustinatori in scolile yoga sau similare.

Leave a Reply