Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

CALATORIA IN TIMP

CALATORIA IN TIMP

Calatoria in timp este una din cele mai vechi dorinte umane si probabil cel mai dificil, daca nu imposibil de indeplinit. Apartinem unui univers dinamic, nici nu se poate altfel, unde totul se schimba, permanent ceva nou intra in existenta-manifestare si dispare ceva care si-a finalizat traseul fenomenal sau subiectivant. Ca fiinta omul are la dispozitie pentru a isi exprima persoana un interval temporal mic in raport cu timpul de existenta-schimbare al formelor nevii care dureaza milenii. Dar omul prin morfologia sa stranie, extrem de neomogena si complicata, sursa a functiilor constientizant interactive, trece prin transformari fizice, chimice si informationale, perceptuale, lingvistice si afective, inaccesibile formelor nevii create natural. Degradabil fiind, orice om care si-a consumat cea mai mare parte din rezerva de intentie-actiune-recompensa, ar vrea sa incordeze inca odata, daca nu de mai multe ori, arcul ceasului care ii daruie prezenta temporala in lumea pe care in curand o va parasi, sa reinceapa aventura vietii, fie ea intr-o varianta noua, daca cea parcursa nu l-a satisfacut, sau sa isi repete viata pina la amanunt daca tot ce a trait a fost de calitate.
Lumea in care suntem este caracterizabila prin doi parametri spatiul si timpul, care numai impreuna genereaza o realitate creativa si distructiva, o lume care pare a avea o directie privilegiata de evolutie-involutie. Aceasta directie este data de vectorul temporal, de agentul responsabil de toate schimbarile realitatii. Spatiu poate fi sumar calificat drept suportul continator al formei-obiectului, sau ca receptacul-container preluant cu interval, al tuturor tipurilor de forme, de invariante modale.

Timpul este factorul creativ-distructiv, care sistematic modifica parametrii de stare ai obiectelor, generand procesele sau evenimentele naturale de orice fel. Intrebarile asupra posibilitatii existentei unui spatiu nelimitat dar gol, fara obiecte si a unui timp potential, desprins de spatiu, neaplicat multimii formelor, probabil sunt vechi de milenii, dar nu e inca clar daca sunt intrebari relevante sau fara continut si solutie. Mai convenabila este presupunerea ca un spatiu isi contrazice proprietatea de suport-receptacul al formei, se neaga pe sine, daca este golit de modalitatea invarianta, iar timpul isi neaga caracteristica transformant-creativa, daca nu actioneaza asupra unei multimi de forme distribuite in spatiu. Situand lumea in cele doua suporturi continatoare, spatiul care conserva si timpul care creaza-distruge, sa analizam sumar in ce conditii ar fi posibil sa ne deplasam in timp sau in spatiu-timp, sa ne situam si parcurgem de cate ori vrem acea realitate pe care o numim trecut, deja manifestata, presupusa cumva accesibila. Deasemeni in ce conditii am putea intra in viitor, in acea inca inexistenta dar necesar existentiabila si manifestabila realitate pe care timpul o va construi cu necesitate plecand de la orice prezent catre prezenturile ulterioare. Dispunand de memorie putem prelua si pastra o copie informationala care contine intr-o anume varianta modala un interval din multimea evenimentelor la care am participat.
Segmentul sau multimea de segmente distinct modale a carui sau a caror copie informational fenomenala sau specific subiectivanta o avem la dispozitie este conventional “trecut cunoscut”, iar ipotetica supra memorare cuprinzand ingregistarea tuturor formelor si schimbarilor acestora de la un ipotetic inceput al universului pina in prezentul sistemului inregistrant-memorant, acopera “trecutul efectiv”, trecutul global sau integral.

Multimea de evenimente care vor incepe sa intre in existenta din prezentul agentului observant-memorant cuprinde “viitorul”. Daca admitem ca spatiul continator de forme-relatii este unicat, ca exista numai un singur receptacul tridimensional nelimitat, populat cu obiecte, atunci exista numai unui singur specimen din fiecare forma-modalitate, iar timpul este si el doar un unic agent transformant. In acest caz lumea in care suntem exista efectiv numai ca micro interval temporal, tratabil ca prezent, iar trecutul cunoscut atat cat ne sta la dispozitie, este pastrat intr-o memorie accesibila citirii. Viitorul este un existent potential care va intra in manifestare efectiva pe masura ce timpul va actiona transformant, incepand din orice prezent catre directia fenomenalizanta unica care determina cauzal directia schimbarilor. Putem circula numai informational, ca spectator, in diferite compartimente ale trecutului memorat, dar daca universul este intr-o unica varianta materiala, atunci ceace am putea numi trecut efectiv, sau lant de evenimente fiecare situabil intr-un prezent distinct, deja parcurs, nu mai are prezenta de nici un fel, astfel incat nu putem accesa ceva care nu exista. In consecinta calatoria in trecutul efectiv continator al seriei tuturor starilor fenomenale create succesiv de agentul temporal, sau in viitorul inca neconstruit dar obligatoriu generabil de timp incepand din orice prezent asumat, este imposibila principial. Daca admitem ca exista o multime nelimitata de spatii identice ca potential preluant de forma-modalitate, fiecare spatiu continand o unica distributie de forme-relatii a unui anume prezent global continator al totalitatii modalitatilor universului dintr-un micro interval temporal, atunci exista un trecut efectiv, dar viitor efectiv nu exista in varianta universului unic si material.

Daca descoperim in ce fel putem patrunde succesiv, in ordinea generarii, in multimea spatiilor, fiecare preluant-continator al unei unice distributii de modalitati, atunci calatoria in trecutul efectiv este posibila, dar cu o restrictie. Data fiind fixarea distributiilor modale in containerul spatiu, accesul la trecut este numai in varianta de spectator, similara situatiei in care asistam la proiectarea pe un ecran a unui spectacol pastrat pe o memorie.
Putem circula ca spectator in trecut si in viitor numai daca admitem, eventual demonstram ca universul nu este un enorm agragat material asupra cruia actioneaza continuu o uriasa diversitate de energii interne, mereu modificante de stare momentana. Daca lumea in care ne situam este numai un imens scenariu-spectacol care s-a desfasurat de la inceput pana la sfarsit, iar cineva din afara scenei a inregistat pe o memorie destul de cuprinzatoare intreg lantul de micro si macro evenimente din diferite unghiuri si cu diferite acuitati observante si preluante de detaliu, atunci in principiu am putea parcurge ca specator tot scenariul univers, cu conditia sa avem noi insine la dispozitie un timp suficient de lung de existenta proprie, pentru a viziona intervale oricat de mari sau intregul spectacol univers. Daca dispunem de un potential observant reprezentant atat de amplu incat puteam prelua dintr-odata intr-o supra reprezentare intregul lant de evenimente cuprinzand evolutia universului de la un ipotetic inceput pina la un ipotetic final, atunci universul nu mai este un super proces ci devine un super tablou, pe care evident nu il putem caracteriza in nici un fel, din ipostaza micro modal reprezentanta pe care o avem la dispozitie. De fapt universul nostru tratat informational nu este un singur mega spectacol independent de toti observatorii capabili sa ii aloce modalitate-schimbare, este de fapt o ierarhie de micro spectacole individualizant modale, multiplu interconditionate. Universul privit din perspectiva uman fenomenalizanta, este alcatuit din miliarde de roluri principale, fiecare rol cuprinzand biografia unui individ si interactiile acestuia cu alte roluri indivizi, sau cu mini intervale de realitate.
In aceasta varianta de spectacol deja terminat si inregistrat, putem viziona trecutul sau viitorul, dar nu putem interactiona cu eroii, la fel cum nu putem avea relatii efective, bilaterale, cu personajele unui film.

Mai exista o varianta de univers veche de milenii, in care putem circula temporal ca actor, putem schimba continutul scenariului si dinamica rolurilor. Sa presupunem ca exista o minte supra imaginanta capabila sa inventeze si sustina pina la micro detaliu nu numai un spectacol univers individualizat ci oricat de multe, iar aceasta minte poate proiecta in asa fel rolurile indivizilor, incat acestia pot primi simultan mai multe roluri individualizari si pot trece din orice rol-persoana in oricare altul intentional si constient. In aceasta viziune care pare fantezista, putem prelua orice dimensiune personalizanta situabila in orice interval de trecut sau viitor, fara a ne afecta cumva individualitatea sa spunem integrala, care de fapt nu mai este o unica entitate, este o pluri subiectivitate care poate avea o asemenea extensie multi personalizanta si multi fenomenalizanta, incat poate prelua-parcurge-constientiza toate rolurile imaginate de supermintea creatoare.
Daca aceasta ultima ipoteza, formulata cu milenii in urma este corecta, trebuie sa descoperim in ce fel a fost creat mental spectacolul informational univers, cum au fost proiectate si activate succesiv toate ipostazele de personaj, inclusiv cel care ne contine. Aceasta ideie pare fantezista, improbabila dau nu imposibila, dar pe masura ce vom stii tot mai mult despre cum poate fi simulat in calculator nu numai un interval de realitate fenomenala, dar si un individ constient reflectant de sine si de realitate, o vom accepta si poate candva o vom putea si experimenta prin accesul efectiv la orice rol om-lume, din multimea care impreuna genereaza un univers multi subiectivabil.

4 comments to CALATORIA IN TIMP

  • tereza

    In universul informational o minte supra imaginanta genereaza un univers multi subiectivabil. Exista mereu o diferenta intre cel care imagineaza si sustine roluri si cel care preia-parcurge-constientizeaza toate rolurile imaginate. Este diferenta intre creator si creat. La limita se vor contopi.

  • Cel care imagineaza realitatea poate comunica realitate, cel care recepteaza mesajul primeste realitatea ca lume externa si se situeaza in ea ca fiind independenta de el, ca realitate autonoma de subiect. Cel care imagineaza are acces la viitor, cel care traieste in continutul imaginat acceseaza trecutul prin memorie, prezentul prin perceptie-reprezentare de mesaj si actiune. Primitorul de mesaj realitate acceseaza in parte si viitorul prin predictie, prin cunoasterea si aplicarea legilor de constructie a mesajului produs de imaginant.

  • tereza

    Daca am dispune de capacitatea de supra reprezentare am putea “vedea” un lant de evenimente (trecut, prezent, viitor) deodata. Este ca si cum ai vedea continutul unui film instantaneu, fara sa se deruleze secventele peliculei.
    Cred ca cel care ne comunica realitatea ne comunica in aceasta forma concentrata, noi cu capacitati de perceptie-reprezentare si semnificare o desfasuram in patru dimensiuni( trei ale spatiului si inca unul care este timpul).

  • Ai dreptate dar cum am putea noi sa privim dintr-o data filmul realitate, sa vedem simultan trecutul si viitorul, sa stim anticipat ce ne astepata. Asta e intrebarea la care nu stim daca putem raspunde, sau in ce fel favorabil sau nu, putem raspunde.

Leave a Reply