Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Universul fara dimensiuni

 Suntem plasati intr-o lume ale carei principale dimensiuni sunt spatialitatea si temporalitatea.

Spatiul este ceace poate contine si pastra orice forma, iar prin adaugarea parametrului temporal, obtinem ‘spatiu-timpul’, receptacul cu patru dimensiuni care poate prelua forma si orice miscare-schimbare a acesteia.

Timpul mi poate fi aproximat ca distanta intre doua sectiuni ale unei schimbari de orice fel.

Spatiul in care este distribuita diversitatea partilor realitatii este imens, masurabil in miliarde de ani lumina, iar intervalul de timp cuprins intre intrarea in existenta a primelor stari ale universului si starile actuale, este si el enorm, evaluat la cateva zeci de milarde de ani.

Omul care suntem se poate misca pe distante spatiale nesemnificative raportate la dimensiunea spatiului cosmic, iar durata medie de viata a omului, de cateva zeci de ani este foarte mica in raport cu milardele care au curs sau cu miliardele care vor mai curge.

Trebuie adaugat ca universul nostru se dilata, isi mareste continuu volumul generand spatiu, iar timpul nu are o masura unica, depinzand de tipul de loc si eveniment pe care il parametrizeaza.

Astfel intr-un sistem dinamic care se misca cu viteze apropriate de viteza luminii intervalele temporale masurate cu instrumentele sistemului local sunt mai mari in comparatie  cu aceleasi intervale temporale masurate in alt sistem ale carui parti au viteze mai mici.

Din punct de vedere stintific spatiul si timpul sunt parametrizari simultam subiective si obiective. Spatiul si timpul subiectiv localizeaza un punct de vedere individual, structural si evenimential asupra realitatii, dar spatiu-timpul masurabil numeric caracterizeaza efectiv, independent de obervator, formele, relatiile si procesele naturale.

Intrebarea este daca putem modifica perspectiva evaluanta a intervalelor spatiului si timpului fenomenal, obtinand alt model de realitate in care spatiul si timpul sunt create alt fel si au dimensiuni variabile, dependent de cel care le determina.

Din marturiile istorice stim ca omul a incercat cu mii de ani in urma sa inteleaga in ce lume se afla, sa ii determine originea sau inceputul, dimensiunile, alcatuirea si tendintele evolutive si sa ii prezica cel mai verosimil sfarsit.

Dealungul spatiu-timpului au fost propuse scenarii ingenioase de aparitie a cosmosului si de identificare a centrilor de influenta care il fac sa existe si sa se schimbe permanent.

Surprinzator cu milenii in urma au fost facute afirmatii asupra dependentei de observator a viziunii asupra modalitatii spatialitatii si temporalitatii lumii noastre.

In unele gnoze antice se afirma ca realitatea in totalitate este o constructie a mintii individului, iar spatiul si timpul sunt si ele o caracterizare subiectiva, personala, a realitatii subiective, existente numai in individ, care realitate se poate schimba radical atunci cand individul isi schimba parametrii perceptuali si conceptuali, urmand o anume metoda de modificare a perceptieie si rationamentuluii.

Nu comentam verosimilitatea acestor foarte vechi afirmatii asupra dependentei formei si evolutiei realitatii de subiect si a inexistentei unei realitati obiective, independente de subiect.

Constatam doar ca in toate epocile au fost indivizi atrasi de enigma spatiului si timpului, unii incercand sa ii dea o solutie definitiva.

O sursa de idei asupra posibilitatii unui alt fel de univers, in care spatiul si timpul sunt numai puncte de vedere ale observatorului, o ofera acel instrument informational modern, care este calculatorul.

Una din cele mai apreciate utilizari ale calculatorului este generarea de imagini virtuale, adica de forme si miscari sintetizabile algoritmic in sistem.

Toate jocurile video actuale contin peisaje extrem de complexe, familiare sau stranii, iar in aceste peisaje apar si se misca personaje umane sau fantastice, avand evolutii foarte precise si verosimile.

Pentru foarte multi oameni cuplajul si interactia cu lumile video virtuale a devenit principala pasiune, care le consuma propriul timp si resursele de imaginatie.

Capacitatea de a crea informational imagini de obiecte si de ale anima cum vrem, sugereaza ca lumea noastra ar putea fi ea insasi o constructie virtuala, iar noi am fi niste eroi similari celor din jocurile video, creati de un algoritm subiectivant, care ne aloca o personalitate cvasi corporala dotata cu perceptie, miscare, memorie, limbaj, potential intelectiv si afectiv, toate aplicate unei realitati construite informational si desfasurate intr-un mediu interpretant, in subiectul generator conventional de modalitate.

Nu discutam daca si cum se poate modela un individ virtual similar celui uman, dar e porobabil ca se poate, avand in vedere ca o parte din trasaturile noastre precum corporalitatea si capabilitate gestual interctiva cu un ambient virtual, sunt deja realizate.

Viitorului ii ramene sa descopere in ce fel individul virtual actual poate primi simturi, utiliza un limbaj, poseda ratiune si constienta de sine, trasaturi pa care candva omul algoritmic le va primi.

Ideia ca lumea noastra este virtuala adica este numai o simulare informationala iar noi insine suntem niste simulari de individ, plasati intr-o non realitate, adica intr-o realitate proiectata numai in mintile noastre, este veche de milenii, dar ea a inceput sa devina mai plauzibila si mai a argumentabila stintific odata cu inventarea metodelor de a construi matematic diverse forme, miscari si proprietati.

Presupunand ca putem asambla acel tip de individualitate care sa perceapa si reprezinte modal o realitate construita informational, aceasta realitate personala este similara realitatii autonome.

Lumea ‘natural virtuala’, fenomenalizata in sistem prin mijloace procesant reprezentante alocabile individului virtual, este oricat de intinsa spatial si temporal, din perspectiva subiectului plasat in decor, dar este evident fara dimensiune spatiala si are o cu totul alta extensie temporala, din punctul de vedere al programatorului uman care o creaza.

Intr-un spatiu virtual un personaj virtual, creat de sistem, poate circula in diferite directii parcurgand  un peisaj care pare ca nu se mai termina, care ar putea fi masurat in mii sau milioane de km virtuali.

Deasemeni durata subiectiva a proceselor virtuale, adica masura temporala interna a schimbarilor lumii virtuale se poate extinde oricat, individul care participa la actiunile lumii sale putand  parcurge dupa parerea lui ani de zile, masurati in unitatile temporale pe care le alege conventional, evident ajutat de stiinta celui care il creaza.

Ipotetic am putea construi informational sute de mii  de personalitati virtuale simultane si zeci de mii de generatii virtuale succesive, iar fiecare subiect simulat ar aprecia ca viata proprie se intinde pe zeci de mii de ani locali, fiecare viata cuprinzand mii sau zeci de mii de situatii mai mult ori mai putin importante pentru individul aparent.

Dar dependent de performantele procesante ale calculatorului, simularea unei desfasurari istorice de civilizatie virtuala care in interior, dupa evaluarea temporala a subiectilor virtuali, se intinde pe zeci de milenii, masurata in unitatile timpului real in care functioneaza calculatorul, dureaza de la cateva minute la cateva ore.

Spatiul sau mai bine spus reprezentarea de spatiu, poate fi construita in mai multe feluri, dar in fiecare varianta aceasta spatialitate este duala, este o spatialitate subiectiva, dependenta de cel care o dezvolta, dar mai este si o spatialitate comuna, masurabila in unitati de spatiu numerice, comune tuturor. Aceasta spatialitate abstracta, masurabila cu etaloane standardizate, poate fi privita ca spatialitate reala, efectiva, ca spatialitate autonoma de individ, asa cum credem ca este spatialitatea numerica caracterizand cantitativ lumea noastra.

Trebuie observat ca fiind dependenti in totalitate, structural si functional de formele si proprietatile lumii noastre, nu suntem capabili sa ne desprindem de aceasta realitate si sa o privim din exterior, ca si cum nu am face parte din ea.

Numai daca am putea sa ne exteriorizam structural si functional cauzal, in raport cu universul nostru, sa ne sustragem conditionarilor sale fenomenale, am fi probabil capabili sa stabilim ce fel de univers este, daca este real, sau informational.

Universul nostru ar fi calificabl ca ‘real’, daca formele si calitatile lui, remodalizate in noua noastra relatie autonom-observanta cu el, ca fiinte independente cauzal de acest univers, ar fi similare cu formele si procesele pe care le construiam din inerior, cand eram niste individualitati dependente existential de univers.

Daca noua noastra perspectiva reprezentanta asupra universului se schimba radical, cand ne situam in afara lui, daca toate formele si procesele naturale dispar si sunt inlocuite cu ceva deosebit, atunci universul nostru poate primi caracterizarea de informational, de lume creata numai in subiect.

Afirmam cele de mai sus bazati dualitatea modal evaluanta, a unei lumi virtiuale, vazuta din interior, de omul virtual si din exterior, de subiectul real.

Pentru un virtual cvasi uman plasat in interiorul lumii natural virtuale, aceasta lume este alcatuita din forme si miscari similare celor pe care le observam noi in lumea noastra.

Dar pentru creatorul uman al programelor generante de subiect si de real virtual, atat individul virtual cat si reprezentarile lui de forme si situatii, sunt numai niste metode algoritmice de procesare a informatiei, sunt niste forme-miscari matematic operante, cu totul deosebite de formele si miscarile naturale.

O biografie virtuala continand mii de actiuni si stari evaluante are un anume aspect si mod de desfasurare, dupa parerea celui care o parcurge din interior, definindu-se pe sine ca individualitate materiala, iar lumea lui ca realitate externa si autonoma, dar este cu totul diferita procesual,. daca o evalueaza progrmatorul uman.

Pentru creatorul lumii virtuale fiecare forma virtuala, cumva reprezentata de cel din interior, este de fapt o forma-functie matematica, este un mod de operare generant de informatii care pot fi procesabile si reprezentabile conventional ca forme reale.

Aceiasi forma matematica are care pentru programator produce unitati de informatie, pentru virtual creaza spatialitate,  geometrie, culoare si alte calitati aparent externe si autonome de individ.

 Universul individului virtual nu are limite, putand sa se extinda oricat, sa fie compus din orase, continente, planete, sisteme solare si galaxii, intinse pe miliarde de km virtuli, dar acelasi univers este fara modalitate si fara dimensiuni spatiale daca este evaluat de creratorul sau. Deasemeni intinderea temporala a lumii virtuale masurabila in milioane de ani virtuali, are o durata incomparabil mai mica, de secunde sau minute, in sistemul unde este plasat calculatorul care o modeleaza.

Ideia ca lumea noastra ar putea fi altfel decat o percepem, altfel de cum o gandim, este foarte veche si este mereu reconstruita si reargumentata folosind ultimele mijloace stintifice si tehnologice disponibile, dar inca nu putem demonstra formal si experimental, ca lumea in care suntem ca si individul care suntem, sunt numai efecte aparente, ale unei super-ingenioase actiuni simulante infrmationale.

Constantin Marghitoiu

Leave a Reply