Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Inteligenta

Exista multe definitii ale inteligentei, unele mai precise, altele mai sugestive, mai usor de inteles, dar toate o leaga de posesia unei sau a mai multor abilitati, concrete sau abstracte. Poate cea mai comprehensiva desi ambigua caracterizare a inteligentei este ‘capacitatea de a identifica stari problema si a le gasii solutia’. Calificand inteligenta drept capacitatea de a identifica si rezolva conditionari, introducem conceptul ‘problema’, care se cere clarificat. Cuvantul problema este folosit in atat de multe situatii diferite incat pare a fi imposibil de cuprins intr-o arie semnificanta unitara. In limbaj cotidian cuvantul problema semnaleaza un obstacol aparut in desfasurarea unei anume actiuni, o dificultatea fizica sau mentala cu care te confrunti, iar afirmatia: ‘nu sunt probleme’,  indica lipsa unor impotriviri interne sau externe, care interzic ori conditioneaza sever o anume intentie sau actiune. Tehnic conceptul problema acopera un set de conditionari, iar rezolvarea cuprinde lantul de actiuni care satisface fiecare conditionare. -A formula si solutiona probleme inseamna a identifica-descrie precis grupuri de conditionari specifice si a descoperi mijloacele si metodele satisfacerii lor. Putem identifica problema calitative si cantitative, primele cerand stabilirea unor conexiuni aproximative intre diferite feluri de forme , relatii sau miscari, iar celelalte  cerand determinarea numerica, a acestora. La majoritatea problemelor cantitative sunt necesare cunostiinte specializate, pentru a interpreta corect cererile, a le localiza specificitatea functionala si a descoperii campul de informatii care ofera datele necesare identificarii caracteristicilor problemei. Dar rezolvarea cere pe langa posesia informatiilor utile si capabilitatea valorificarii lor, abilitatea de a le corela in asa fel incat sa ne apropiem progresiv de solutie. Insa numai testarea solutiei, verificarea faptului ca  indeplineste corect si complet conditiile cerute, ii confirma corectitudinea. Uneori se cere o inteligenta deosebita si pentru intelegerea conditiilor problememei, deasemeni se cere inteligenta flexibila in valorificarea optima a consecintelor rezolvarii ei. Este inutil sa spunem cat de diversa este lumea  problemelor si cata ingeniozitate umana a fost, este si va mai fi necesara in gtasirea altor probleme si solutii, fiecare oferind ceva util si poate si ceva negativ, agresiv. Cu trecerea timpului actiunea problematizant-rezolvanta s-a rafinat si ierarhizat, separandu-se treptat spatii de probleme concrete sau abstracte si tipuri de strategii rezolutive, fiecare generand o varietate de ‘cunoastere’. A ‘cunoaste’ ar putea insemna  abilitatea de a inventa probleme de calitate,  de a descopri noi campuri de conditionari corelabile, dar in principal, inseamna  a le rezolva, a satisface corect si complet conditionarile cerute. Dupa zeci de milenii de problematizare-rezolvare-valorizare, omenirea este in posesia unui tezaur enorm de retete procedurale teoretice si practice, extrase din milioanele sau poate miliardele de intrebari probleme care au primit raspunsuri-solutii corecte. Conventional putem separa:

-Probleme matematice, formal-conceptuale,

-Probleme stintifice, formale si experimentale,

-Probleme tehnologice, calitative si cantitative, static si dinamic  configurante,

-Probleme socio-interactive calitative si cantitative, in care includem structuri si relatii economice, culturale, juridice, religioase sau filozofice, fiecare cerand un limbaj potrivit si strategii rezolutive distincte.

Notam cateva aptitudini ale individului inteligent:

-Identificarea precisa a structurii fine a partilor realitatii fie acestea forme, proprietati, relatii sau miscari. Omul percepe realitatea prin cinci simturi si din fiecare mesaj senzorial mintea ii extrage cate o anvelopa de modalitati, fie acestea forme video, audio, etc. Formele reprezentate au o structura grosiera si una sa ii zicem fina. Ambele sunt explorabile prin observare sau experiment, dar separarea detaliului relevant in fiecare forma sau proces natural cere o multime de cunostiinte si de abilitati in folosirea lor .

Omul inteligent rezolva mai rapid si corect alcatuirea de detaliu, dependentele statice si dinamice, precum si alte proprietati ale componentelor realitatii, deasemeni el este  un analist mai veridic, mai coerent al evenimentelor sociale.

-Semnificarea realitatii. Prin inteligenta omul a  atribuit cu zeci de milenii in urma nume formelor si schimbarilor naturale, dar nu oricum ci alergand  si punand impreuna sub fiecare nume sens, cate un grup unitar de entitati forma- proces, care au ceva comun, o anume invarianta modala. Multimea sensurilor distincte dezvolta un vocabular, iar adaugarea unui  pachet de reguli sintactice  conective de sensuri si unul de reguli semantice, interpretante de sens sau sir de sensuri cuplate sintactic, genereaza un limbaj. Limbajul este instrumentul care permite amplificarea performantelor observant-reprezentante, conditionante si configurante proprii subiectului inteligent.

Inteligentul identifica si ierarhizeaza conditionari, el stabileste diferite dependente si relatii intre dependente, creaza lanturi interactive,  stabileste prin rationament care sunt dependentele primare si care sunt cele derivate,  din structura corelanta a lantului.

Construirea  sensurilor din limbajul natural sau din cele specializate implica stabilirea de conditionari primare, secundare, tertiare, etc,  si determinarea relatiilor intre acestea.

Agregarea semantica a dependentelor si verificarea acestora permite transferul procedurilor localizante modal si interactiv, din spatiul real in spatiul lingvistic, care se dovedeste un simulator extrem de eficient,  corect, rapid si uneori  complet al structurii si dinamicii realitatii.

Aplicand deductia si inductia in spatiul lingvistic individul transfera relatii si proprietati intre componete similare, sau generalizeaza proprietati, initial atruibuibile unui colectiv restrans de posesori ai acestora.

Prin deductie se poate anticipa evolutia viitoare a evenimentelui natural ori social, observat sau extras dintr-un experiment. Prin inductie si deductie  subiectul competent identifica diferite feluri de erori de descriere sau interpretare.

Inteligentul este creativ, el descopera obiecte si functii noi folosind procedurile inductiv-deductive carora le aduaga imaginatia, insusire stranie care propune noi tipuri de existente, lasand ratiunii si experimentului sarcina demonstarii posibilitatii sau imposibilitatii realizarii lor. Imaginativul inteligent combina in asa fel trasaturile fenomenale la dispozitie, incat obtine configuratii noi, cu un surprinzator potential satisfiant.

-Inteligentul atribuie valori conventionale partilor realitatii sau evenimentelor sociale,  stabileste grade de prioritate situanta, interactiva si utilizanta, generalizeaza diferite retele de conditionari, compara probleme, propune famili sau clase de probleme similare.

Prin alocare de valoare  se stabilesc criterii de circulare si orientare rapida in spatiul actiunilor, se definesc prioritati momentane sau de lunga durata.

-Inteligentul atribuie o  masura valorica performantelor operante proprii, sau ale semenilor, fiind capabil sa le activeze sau blocheze dupa anume criterii evaluante.

-Inteligentul se constientizeza constientizand lumea sau fiinta proprie in multipele dependente sociale, se foloseste de sine ca de un super agent, cu rang operant-apreciant maximal, prin care poate stabili situarea si orientarea interactiva optima in natura sau societate.

Pentru a cunatifica inteligenta si a stabili variante de ingeniozitate-inteligenta, cercetatorii inteligentei au construit teste care sa indice gradul in care un anume individ are acces la un anume grup de proceduri problematizante si rezolvante. Testele de inteligenta au confirmat ceace se stia de mult timp, anume ca oamenii au capabilitati procedurale diferite, determinate de gradul de interes in exersarea diferitelor tipuri de abilitati, de antrenament si de dotarea naturala care asigura o acceleratie superioara in invatare, in aplicarea celor invatate, in calitatea initiativele specific creative. Ca nu suntem la fel de inteligenti, ca unii ating niveluri superioare de performanta in diferite domenii, este acceptat de majoritate si nu mai provoaca discutii contradictorii, revolte si contestari in cazul omului rational, dar cel incapabil de rationament depreciaza tot ce nu intelege,  tot ce nu intra in sfera inteligentei proprii. Orice individ capabil de analize lucide, de comparatii corecte intre actiunile proprii si ale semenilor isi constata posibilitatile si neputintele momentane, cea ma buna atitudine fiind sa isi sporeasca pe cat se poate propriile capabilitati. Interesant este ca majoritatea nu ne cunoastem limitele rezolutive potentiale , cuprinzand ceace am putea face in asa numitele situatii de criza, cand suntem confruntati cu decizii care pot determina existenta sau calitatea existentei viitoare. Am putea clasifica conventional inteligentele in doua mari familii si anume : -Inteligentele  competente, -Inteligentele creative. Inteligentele competente pot invata, intelege in profunzine conditionarile prestabilite de creativi in diferite spatii fenomenale, pot folosi rapid si ingenios cele cunoscute, acoperind rezolutiv mai multe arii cauzal interactive, pot face analize corecte si complete, pot simplifica si organiza retele de interdependente, pot aplica rational diferite criterii valorizante, pot localiza cele mai bune decizii  in situatii date, pot construi proceduri si manipula eficient efectele aplicarii lor. -Inteligentul creativ este o individualitate mult mai putin explorata si intelesa procedural,  capabil sa schimbe masiv dimensiunea cauzala a diferitelor realitati la care avem aces, sau sa descopere si exploreze cauzal lumi noi, sa modeleze intuitiv sau formal realitati inaccesibile simturilor si mintii omului comun. Este necesar sa subliniem ca inteligentul competent este si creativ, in sensul ca  valorifica ingenios resursele disponibile, deasemeni creativul este si competent, el poseda de regula multe cunostiinte specializate, el ierarhizeaza conditionant optim informatiile disponibile, el stie sa se intrebe cu maxima acuitate si relevanta , el raspunde cu imprevizibila  ingeniozitate. In familia existentelor creative intra si acele tipuri de inteligenta pe care testele nu o pot identifica si cuantifica precis. Exista oameni  care nu par foarte dotati mental daca ii supunem unor analize standard, dar care primesc acest atribuit prin rezultatele din viata, prin reusita personala, prin calitatea efectelor realizate. Unii indivizi au o capacitate deosebita de a organiza  si gestiona interactiv optim vaste spatii problematizante, folosind cu uimitoare eficienta competentele si resursele creative ale semenilor, pe care le identifica cu finete in stadii incipiente, descoperind in altii energii si competente pe care acestia nu stiu ca poseda,  pot imbunatati si combina in asa fel insusirile celorlalti incat efectele contrzic toate incertitudinile sau criticile initiale. O intrebare -problema veche si dificila este daca inteligenta, competenta sau creativa poate fi folosita ca o masura a calitatii globale a individului, daca deosebirile de indemanare in diferite domenii, determina necesare diferente de acces la umanitate, daca sunt verosimile ierarhii in atribuirea calitatii de om, bazate pe ierarhii in posesia-utilizarea  inteligentei. In toate timpurile, dar cu prioritate in prezent inteligenta abstracta sau concreta, generatoare de nouate satisfianta, este un factor de discriminare a subiectilor, cei cu o viata deosebita, cu reusite culturale, economice, politice, stintifice sau tehnice, fiind considerati oameni superiori, iar ceilalti de al doilea rang. Este cunoscut ca omul inteligent in sensul corect al atributului, este competent sau creativ peste medie, este plin de idei si resurse de a le valoriza, el descopera metode de a produce ceva local sau global util, controland o conditionare sau un spatiu de conditionari naturale sau sociale. Aceasta abilitate de a relaxa dependente, de a provoca si intretine placerea altora,  transforma viata inteligentului competent dar mai ales creativ, intr-o continua aventura, unde imprevizibilul este  mai prezent ca previzibilul, unde se realizeaza cu precadere evenimentul crezut imposibil sau exterm de improbabil, pozitiv sau negativ, cel care da valoare, sens si savoare vietii, sau care o distruge cu maxima eficienta. Uneori inteligentul isi dovedeste initiativa si la modul negativ, nefacand ce trebuia sa faca, dar reusind sa dea impresia ca a facut, sau argumentand ingenios ca alegerea inactiunii proprii aduce mai multe beneficii decat actiunea. Relativ la folosirea inteligentei ca posibil parametru evaluant al calitatii generice a individului, concluziile sunt ambivalente. De regula inteligentul autentic este un cetatean responsabil care intelege bine reglementarea relatiilor sociale, asuma si satisface silentios obligatiile vietii in societate. Sunt si exemple contrarii cand indivizi incontestabil inteligenti prin rezultate, primesc o nota slaba la capitolul sociabilitate si chiar normalitate socio-interactiva. Uneori o inteligenta deosebita care a adus posesorului celebritate si bogatie, ii adauga un volum excesiv de auto-apreciere, orgoliu si dispret declarat pentru ceilalti, degradandu-si sever dimensiunea morala. Alteori oameni aparent fara vreo virtute creativa dovedesc in intreaga lor viata, o capacitate enorma de tolerare a defectelor semenilor, de pretuire a acestora, de ajutor eficient si spontan, transferand pe canale obscure, incredere in ei a celor aflati in situatii grele, declansand in acestia nebanuite resurse de a isi invinge singuri dificultatile. Ce fel de inteligenta poseda omul altruist, generos cu semenii, fara discriminare, care le observa si intelege rapid si precis personalitatea, le vede clar posibilitatile potentiale, le identifica mecanismele emulante sau inhibante personale si le manipuleaza numai infavoarea acestor, neprofitand niciodata de necazurile semenilor pentru a isi satisface rapid si fara efort capriciile. Ce anume face omul care fara sa se remarce prin creativitate specializata, este permanent un focar de echilibru, de speranta, este un suport pentru cei cu dificultati, pentru cei care se indoiesc de ei insisi mai mult decat de ceilalti? Ce fel de inteligenta are omul care restaureaza personalitatea degradata a semenilor, care le ofera acestora acces la acel subtil izvor de nergie proprie, prin care totul se schimba, deceptia este inlocuita cu interes pentru viata, iar inettia se transforma in dorinta vie si sustinuta de actiune. Putem presupune ca exista doua domenii ale capabilitatii umane, anume: -Inteligenta estetica’, configuranta, generand procedurile modelante si transformante de realitate naturala sau sociala. -Inteligenta etica, apartinand omului care isi intelege corect semenii care le poate modifica in bine parametrii intelectivi si afectivi, care propune si argumenetaza sisteme de valori si strategii valorizante. In spatiul inteligentei estetice fie ea competenta sau creativa, se manifesta abilitatea concreta sau abstracta, stintifica, tehnologica, economica, culturala, politica si restul care genereaza spectacolul sociointeractiv. Inteligenta estetica este cuantificabila valoric, desfasurand spatiile utilitatii, fie aceasta exprimabila ca obiect sau serviciu, declansand senzualitatea sau emotia. -Inteligenta etica este mai subtila, ea nevizand satisfacerea de nevoi nemijlocite, ci pastrarea unui echilibru in alegerea obiectivelor, valorizarea si atringerea lor.  Omul etic stabileste, argumenteaza, comunica si sustine prin exemplu propriu un set de criterii comportamentale si rapoarte esentiale intre individ si natura, individ si propria constienta, individ si multimea semenilor, care criterii si rapoarte maximizeaza calitatea vietii,  maximizeaza calitatea de om capabil sa se masoare cu aceiasi masura pe sine si pe toti ceilalti oameni. Date fiind inevitabilele si probabil permanentele limite naturale si sociale  in producerea unui volum de resurse care sa implineasca complet toate dorintele tuturor, etica se cauta metode de convingere a majoritatii care sa duca la restrangere voita a pretentiilor, de inhibare a dorintelor imature, majoritar conflictuale. Etica propune metode de apreciere a diferitelor tendinte implicante si stabilirea celor mai verosimile seturi de valori si scopuri personale, care duc la o progresiva cunoastere de sine a fiecaruia, la descoperirea omului potential din fiecare si la transformarea acestuai in om actual, om care si-a atins limitele bune si le-a respins ireversibil pe cele rele.

-Inteligenta estetica caracterizeaza omul inalt specializat creativ, capabil sa puna si rezolve probleme dificile, sa furnizeze noutatea concreta sau abstracta care rezolva o macro dependenta  sociala si declanseaza emotii.

-Inteligenta etica e proprie celui care se exploreaza si intelege pe sine, care poseda arta de a coopera neconflictual cu sine si cu semenii sai. Individul estetic isi declanseaza sau stapaneste agresivitatea, dar nu se poate desprinde de ea, omul etic  o inlatura ireversibil din fiinta sa , putand intretine relatii amicale cu toti membrii societatii, fie ca acestia il aproba sau contesta.

-Esteticul se personalizeaza prin fiecare actiune prioprie, iar eticul personalizeaza su re-personalizeaza pe cei cu care are relatii

Esteticul  se centreaza pe cresterea performantelor creative proprii, pe efectele lor sociale si pe recompensele primite sau sperate.

Eticul actioneaza asupra celorlalti, el ofera metode auto evaluante mai bune care atenueaza conflictele din subiect sau dintre subiecti.

-Cu toate ca etica pare o actiune prioritar calitativa fara metode formale de investigare si intelegere cauzala, ea este  mai dificil de inteles si practicat decat orice compartiment creativ al esteticii.

-Inteligentul estetic foloseste cu prioritate rationamente aplicabile realitatii, sau dependnetelor satisfiante sociale, el declanseaza, intretine si pretuieste spectacolul imaginarii, proiectarii, realizarii si valorificari actiunii asupra ambientului sau individului, actiune care satisface o macro nevoie aduce castiguri si apreciere celui capabil sa le realizeze.

-Inteligentul etic prefera actiunile care modifica personalitatea, o fac mai putin agresiva, mai putin doritoare de satisfactii, mai inclinata sa se inteleaga in profunzime, sa isi determine centrul obscur din care izvorasc calitatile ei bune sau rele.

-Esteticul cauzalizeaza realitatea, creaza modele de lume formal predictibila, controlabila de catre individ.

-Eticul cauzalizeaza subiectivitatea, construieste modele de personalitate predictibila, regularizata valoric, capabila sa isi stapanessca impulsurile de contestare  sau depreciere a celor cu care convietuieste.

INTELIGENTA COLECTIVA

-Inteligenta colectiva ar putea fi definita ca o coordonare de performante creative, apartinand unui colectiv integrat optional si valoric, capabil sa isi unifice intentiile transformante de modalitate si sa actioneze in comun pentru realizarea acestora.

Exagerand putin sau atingand fara sa stim adevarul, putem califica universul ca o uriasa inteligenta colectiva, super-ierarhizata. Particulele elementare, componentele minimale ale realitatii materiale, ar poseda primul nivel de inteligenta, fiecare ‘stiind sa se combine cu celelalte in asa fel incat anumite proportii si relatii intre ele duc la configuratii atomice distincte, fiecare atom avand un nivel de stabilitate structurala si proprietati interactive specifice. Atomii sunt si ei colectiv inteligenti, avand un potential micro si macroscopic configurant practic nelimitat. Atomii alcatuiesc prin combinatii marea diversitate a structurilor moleculare si macro moleculare, iar moleculele si macromoleculele sunt factorii activi ai ierarhiei corpurilor si proceselor macroscopice care compun universul observabil si reprezentabil, din a carui alchimie morfo-cauzala rezulta si viata, vietuitoarele si omul. Marile corpuri cosmice, fie ele stele, planete sau alte super obiecte-schimbari, par a poseda o bogata, evident creativa, dar greu de inteles inteligenta, pentru ale carei mecanisme generante si tipuri de manifestare nu avem la dispozitie decat ipoteze neconfirmate, majoritatea fictiuni. -Obtinem un acord unanim cand declaram ca inteligenta colectiva este bazata pe auto determinare structural functionala, subiectivare, interactivitate intentionala, corelarea actiunilor si valorificarea consecintelor, iar aceasta inteligenta ia nastere odata cu intrarea in scena a diversitatii formelor vietii, intre care ne includem. Celula este prima treapta de inteligenta colectiva, prin capacitatea ei de a isi conseva fiinta in cele mai diferite si dificile conditii de mediu, de a valorifica cele mai infime resurse de supravietuire. Potentialul constructiv de morfologii si functii al celulei deriva din marea ei specializare structurala, metabolica si informationala, sursa a unei multiplicitati de conexiuni intercelulare din care rezulta tesuturi, organe, functii si corelari functionale care proiecteaza si activeaza in om, cea mai diversa si mai performanta inteligenta. Probabil diversitatea macro configuranta si complexitatea informational-functionala a grupurilor integrate de celule deriva din capacitatea fiecarei celule de a influenta si a fii influentata chimic si electric de alte celule, de a schimba prin membrane diferite mcromolecule cu rol specific energetic sau reglant comportamental. Impulsuriile electrice declansabile de unele procese chimice intra celulare sevesc ca vehicul de comunicare a starilor proprii generand un prim micro limbaj, care serveste celulei pentru a se comunica functional momentan si a cere vecinelor sale mai apropiate sau departate sa isi regleze propriile niveluri functionale ibcat raspunsul acestora sa ii optimizeze propria schema energo metabolica sau alte procese de sinteza specializate. La nivel macroscopic capacitatea celuleor de a emite impulsuri electrice la anumiti stimuli eneregetici sau chimici externi, a dus la aparitia de celule specializate in masura parametrilor ambientului, celule ralizand diferite feluri de perceptie, de cuplaj informational al cu ‘exteriorul’. Dar au mai aparut si alte specializari informationale din ce in ce mai ingenioase si mai complexe interactiv. Unele celule au capacitate de primire si memorare a informatiilor culese din ambient sau primitede la alte celule, altele pot prelucra in diferite feluri impulsusrile primite si stocate identificand legaturi intre componentele mesajelor de intrare, altele genereaza impulsuri de control micro sau macro comportamental, iar aceasta diversitate functionala unificata creaza superarhitecturile macroscopice ale macro fiintelor constiente, capabile sa perceapa si reprezinte obiectual fenomenal realitatea, sa se personalizeze comportamental in aceasta realitate si sa intretina relatii intre ele sau cu lumea comuna. Este plauzibila presupunerea ca inainte de a fi inteligente individual, vietuitoarele pluricelulare incep prin a fi inteligente colectiv, iar omul a observat demult uimitoarea abilitate constructiva si complexul comportament de grup al insectelor, al pasarilor sau mamiferelor, fiecare dand dovada de o capacitate de organiozare si reglare multi-directionala si continua a relatiilor cu natura sau intre ele, reusind actiuni colective care ne mira si in prezent prin coerenta, precizie, ingeniozitate si randament. Prin actiuni si rezultate animalele sunt cele mai inteligente bio-sisteme, iar omul este cel mai inteligent animal, resursele lui de perceptie-reprezentare, miscare-initiativa, comunicaresi intelegere cauzala a realitatii, de creatie-distrugere, fiind la fel de mari ca ale universului, cu care a avut orgoliul sa se comparecu mult timp in urma. Omul factual, intelectiv si afectiv s-a declarat un microcosmos, echivalent pina la detaliu in alcatuire, evolutie si constienta de sine marelui cosmos creat si gestionat evolutiv de zei. ‘Ceace este jos, adica ce se intampla pe pamant, este si sus, se petrece in lumea zeilor creatori ai universului. ‘Toate evenimentele din ceruri, din lumea zeilor, au o oglindire fidela, in evenimentele pamantului, iata afirmatiile despre infinita dimensiune umana, ale vechilor inteleptii orientali, afirmatii care reflecta o uimitoare si precoce anticipare cognitiva. Daca putem explica ‘inteligenta colectiva’ a insectelor, pasarilor sau mamiferelor prin memoria genetica, prin micro limbaje specializate, prin antrenament, prin comportamente declansabile chimic, sau prin imitatie, inteligenta colectiva umana este diferita datorita calitatii constientei de sine a individului, datorita capacitatii omului de a cuprinde in constienta sa intreaga realitate si intreaga diversitate a formelor de actiune si de intentie a actiunii. Omul isi poate modela subiectivitatea si in propria constienta si in constienta semenilor, isi poate proiecta forma corporala, gestuala, lingvistica si conceptuala in mintea sa si in mintile celorlalti. Omul se poate comunica pe sine si siesi si partenerilor, deasemeni preia personalitatea semenilor in propria personalitate, realizand infinitul joc al multiplicarilor de sine in ceilalti si al celorlalti in sine. Datorita complexitatii performantelor, in cazul omului e mai greu de decis daca inteligenta sa colectiva a fost anterioara sau posterioara inteligentei personalizate. Omul se deosebeste de toate fiintele prin amplitudinea constientei sale, prin capacitatea de a se desprinde de absolut toate ipostazele asumate si de a se folsi de sine ca de ceva deosebit de sine, de ase trata ca unealta duala, capabila simultan sa vrea si sa si faca, sa actioneze si sa fie actionat, sa fie si realitate si spectatorul realitatii, sa fie sursa schimbarii dar sa sa ramana acel martor permanent care se contempla pe sine, in orice varianta de realitate in care se inchide, prin asumare de stare. Mamiferele, ca vietuitoare superioare interactiv, au si ele perceptie, reprezentare, dinamica gestuala si aptitudine lingvistic comunicanta, dar credem ca le lipseste capacitatea de a se constientiza ca posesoare a unificarii acestor functii, ca entitati integrate care isi pot comanda sa fie in atatea feluri sau pot cere sau impune altora, sa fie intr-o diversitate de variante. Constientizand omul se poate desprinde de ceace constientizeaza, spre exemplu el intentioneaza dar se si desprinde de intentie comandand sau inhiband intentia de a fi cumva la un moment dat. Subiectul inteligent isi orienteaza sau blocheaza perceptia, isi poate activa sau stagna dinamica corporala sau chiar pe cea mintala pe termene scurte, se autodefimeste si trateaza subiectul definit ca pe ceva cineva diferit de sine, care apartine definitiei dar nu si celui care defineste. Om isi constientizeaza toate situarile in realitatea externa sau mentala, iar aceasta multi contientizare ii permite sa isi precizeze si controleze foarte precis pozitia informationala in lumea sa. Subiectul constient isi conecteaza intentional gestul corporal la obiectul real, cupleaza gestul lingvistic la gestul efectiv, focalizeaza potentialul conceptual asupra potentialului interactiv extern, manipulandu-se lingvistic, generand o ierarhie de actiuni, determinari si evaluari ale efectelor actiunii, o ierarhie a controlului de de realitate si de sine, inaccesibila altei forme de viata cunoscute. Prin aceste performante informationale e mai plauzibil sa admitem ca omul in dimensiunea constient intentionala plenar personalizanta a fost inteligent individual, inainte de a fi inteligent colectiv. Poate in cazul omului putem vorbi de mai multe niveluri de inteligenta colectiva, fiecare bazata pe un nivel de constientizare, acoperind o anume varietate de actiuni, coreland o anume multime de consecinte, posedand strategii valorizante momentane si locale, care se schimba odata cu schimbarea parametrilor procedurali, auto si hetero constientzanti. Cu siguranta cea mai mare realizare a inteligentei sale individuale si colective a fost supersubiectivitatea ‘societate’, enclava multi personalizanta si depersonalizanta, care a luat subiectivitatii izolate, devenind mediul prioritar de actiune, comunicare si valorizare a roadelor actiunii. Societatea este cea mai importanta fiinta-consecita a actiunii umane colective, ea seamana cumva cu subiectivitatea dar si difera de ea. Individul este o unitate implicanta, dinamica, intelectiva sau afrvtiva, societatea este o multiplicitate mai mult ori mai putin stabila, care poseda simultan mai multe optiuni si directii de actiune, mai multe sisteme de valori si metode de a actiona. Ca si individul societatea evolueaza dar daca evolutia individului este procedurala, evolutia societati este cu precadere normativa. Omul cauta si descopera mereu noi metode de a actiona asupra realitatii sau asupra performantelor sale, societatea isi cauza alte forme de organizare, de reglementare si conditionare a actiunilor subiectilor, de optimizare a actiunii individuale sau colective, de restrangere a actului agresiv si de minimizare a efectelor acestuia. Suntem in posesia unei varieti de forme societale cu performante satisfiante distincte, care coexista si evident interactioneaza, care sunt si autonome si influentabile, sunt capabile sa isi pastreze o parte din specificitatea structural interactiva si valorica dar pierd o parte din criteriile socio evaluante, supuse asaltului creativ si afectiv al altor societati mai performante tehnologic sau cultural. Este incontestabila influenta reciproca intre societati, fiecare servind ca exemplu sau contra-exemplu de personalizare, normare si utilizare a subiectivitatii pentru celelalte, dar modurile, directiile si vitezele de influentare intre diferitele agregari societale sunt procese informationale complicate pe care inca nu stim sa le cuantificam, sa le modelam cantitativ-predictiv atat cat ne-am dori. Analiza unei societati, a componentelor ei comune sau specifice si a factorilor energizanti care o pun in miscare si o supun unor schimbari permanente, a fost si va mai fi facuta din diferite perspective legiferant cauzale, dar aceste analize inca nu ne spun cum anume ar trebuie sa procedam pentru a identifica corect cauzele unei anume limite socio satisfiante si a face acele schimbari care vor schimba mecanismul societal, ii vor amplifica capabilitatea subiectivanta si potentialul satisfiant mediu. Trebuie observat ca inteligenta colectiva intr-o actiune rezolvata specifica nu poate fi echivalata cu suma inteligentelor actiuni individuale care o alcatuiesc. Este greu sa ne dam seama ce adauga sincronicitatea si succesionarea operanta caracterizata prin multipla corelare intre actiuni, fiecarei actiuni individuale, dar in orice act colectiv intra in joc ceva incontrolabil de orice individ, ceva care se auto controleaza sau se degradeaza interactiv subtil. Probabil intr-o actiune colectiva mai apare o forma de inteligenta diferita de totalitatea inteligentelor individuale care o compun, apare o imponderabila dar esentiala super inteligenta, care absoarbe si dirijeaza cumva toate subiectivitatile, le transforma intr-o macro persoana superioara optional si procedural subiectivitalor actionand izolat. Apreciem spectacolul cultural sau sportiv ca exemplul cel mai ilustrativ al nasterii unei superinteligente si super-subiectivitati, diferite de multimea subiectivitatilor si constientelor componente. Actul colectiv este mai mult decat multimea actelor individuale ale participantilor, in el apare o corelare noua diferita de multimea corelarilor particulare. Intr-un spectacol cultural, sau intr-un joc de fotbal, ca sa dam doar doua exemple, actiunile separate, desprinse din context, ale actorilor jucatori ar parea absurde, sau incoerente, dar imediat ce sunt puse impreuna capata verosimilitate, capata dependenta, verosimilitate, chiar necesitate si trezesc in spectatori impresia scufundarii si dependentei de o lume care izvoraste din fiinta lor, care ii conditioneaza interactiv si afectiv. Conventional distingem mai multe variante de inteligenta colectiva aparute in evolutia omului. 1-Inteligenta colectiva agresiva, folosita la vanatoare, la apararea de marile animale de prada, aplicata si la conflictele intre grupuri, care inca de timpuriu au marcat caracterul si traseul violent al speciei homo sapiens. In inteligenta colectiva agresiva indivizii se grupeaza si actioneaza conflictual in grup, amplificand potentialul de impact, incercand sa micsoreze pierderile proprii si sa le maximizeze pe ale adversarului. Dar cand lupta se duce intre grupuri aproximativ egale numeric, cu acelasi armament, antrenament, strategie de confruntare si vointa de distrugere, conflictul devine mai intens, cu pierderi de vieti mai numeroase , desfasurat un timp mai indelungat. Confruntarea violenta a jucat un rol important in toata istoria omului si inca mai joaca, agresivitatea fiind inca un mod de viata si un mod de satisfacere a nevoilor vietii. 2-Inteligenta colectiva socio-satisfianta care produce bunurile si serviciile necesare tuturor indivizilor. Eforul colectiv care asigura supravietuirea grupului socializat a fost si ramane cea mai complaxa , mai completa si mai dinamica varianta de inteligenta colectiva. Actiunea substantial satisfianta implica contactul cu imprevizibilele schimbari ale ambientului, de aici aparand cele mai interesante si mai dificile provocari problema si cele mai ingenioase solutii. Deescoperirea rolului decisiv pe care il are cooperarea in maximizarea randamentului actului satisfiant si gasirea metodelor de a corela optim actele personale pentru a obtine cel mai bun act colectiv, au fost unele din primele probleme si primele propuneri de rezolvari create de inteligenta colectiva. 3-inteligenta colectiva socio-decizionala. In inteligenta individuala subiectul izolat este posesorul intentiei de actiune, al actiunii, al mijloacelor de actiune, al scopurilor actiunii, al roadelor actiunii, el decide singur ce sa faca, cand sa faca, cum sa faca, cum sa foloseasca rezultatele. Dar inteligenta de grup risca sa isi iroseasca potentialul creativ si resursele daca nu foloseste la intreaga capacitate multimea abilitatilor si vointelor de actiune individuale. Numai coroborand si controland toate intentiile individuale, subordonandu-le unei meta intentii global-active, unice a reust omul sa ajunga la stadiul actual de capabilitate transformanta a naturii sau a propriei persoane, sa descopere o atat de diversa si eficienta relatie cu sine si cu lumea sa. Solutia la diversitatea, ambiguitatea si incontrolabilitatea alternativelor procedurale individuale, uneori contradictorii, manifestate intr-un grup necorelat unitar, a fost introducerea deciziei centralizate, prin consituirea unui nucleu de indvizi al caror rol prioritar nu era sa actioneze specific ci sa actioneze asupra actiunilor specifice, sa indice cand si cum va participa la actiunea comuna fiecare individ, fata de cine va raspunde de felul cum isi indeplineste rolul fixat. Distingem doua feluri de posibilitate decizionala: distribuita si concentrata. In decizia distribuita fiecare participant la actiunea comuna, are acelasi rang decizional, putand sa preia cu egala responsabilitate si teoretic cu aceleasi consecinte, atat decizia de actiune proprie cat si decizia procedurala a semenului, situatie valabila cand actiunile participantilor sunt asemanatoare. Cand intr-o actiune colectiva sunt implicate abilitati diferite care cer o anume ordine de aplicare si o anume dependenta sincrona sau asincrona, decizia distribuita isi dovedeste slabiciunile. Pe masura ce omul inteligent invata sa gandeasca si actioneze inovativ, el pune accent pe descoperirea noutatii structurale si functionale, pe gasirea celei mai bune materii prime de utilizat si pe cea mai buna metoda de a modifica in asa fel materia prima incat sa ii atribuie maxima performanta satisfianta. In aceasta debordanta inventivitate procedurala individuala, omul social capata inevtabil o specializare operanta gestuala sau conceptuala, iar aceasta specializare ii interzice sa decida coerent in spatiul de actiune necunoscut, al altor specializari. Odata cu specializarea creativa decizia distribuita isi pierde aplicabilitatea, datorita incapacitatii oricarui subiect numai procedural specializat de a prelua, conecta si corecta fiecare din abilitatile necesare unei macro rezolvari de problema. Pentru a contracara limitele operante ale omului procedural specializat, societatea a produs cu timpul specializari decizionale, unde individul analiza cum actioneaza toti membrii grupului, cum se influenteaza actiunile si ce fel de legaturi intre actiuni le maresc sau miscoreaza performanta tranbsformanta. Deasemeni indivizii antrenati sa decida in numele majoritatii trebuiau sa descopere aptidinile creative ale fiecaruia din participanti, sa identifice ce este mai capabil sa faca fiecare, ce prefera sa faca, pentru a maximiza randamentul colectiv si a minimza tensiunile emotive care apar inevitabil in desfasurarea de lunga durata a unei participari colective. Decizia concentrata este tipul optim de decizie implicant-procedurala pentru orice fel de actiune colectiva, ea prerinde un individ sau grup de indivizi capabili sa cunoasca efectele diferitelor actiuni, felul in care depind una de alta, ordinea in care intra in campul socio inter-activ, dificultatile care pot apare intr-o meta actiune multispecializata si cele diferite variante de rezolvare a acestor dificultati. 4-Inteligenta stintific modelanta. Actiunea estetica se aplica cu prioritate naturii, aceasta a fost, este si va fi partenerul sau adversarul individului sau grupului, in jocul supravietuirii. Lumea este un gigantic agregat multi obiectual si multi-evolutiv, ale carei parti si proprietati pot fi utile sau ostile subiectului, cu conditia sa fie identificate, clasificate si explicate. Identificarea utilitatii sau nocivitatii formelor si evenimentelor ambientului, a tipurilor de cooperabilitate sau agresivitate ascunse in obiectele, relatiile sau miscarile perceptibile si reprezentabile, a fost obiectivul sistematic al omului din toate sectiunile istoriei. In ce fel de lume ne aflam, din ce este ea alcatuita, care sunt primele ei componente, ce prime energii sau potentiale combinative are realitatea, cum actioneaza ele constrctiv sau distructiv cand genereaza sau degradeaza macro forme si macroprocese, acestea sunt intrebari puse de milenii, care au primit mii de rezolvari si vor mai primi inca atatea. Pe omul de stiinta actual il intereseaza cauzalitatea naturala, el cerceteaza si vrea sa separe acele entitati si tendinte existentiale fundamentale care fac lucrurile sa fie cumva si sa se schimbe intr-un mod determinat. Exista o diversitate de abordari ale cauzalitatii naturale, unltima fiind cauzalitatea formala, axiomatica, cauzalitatea sa spunem teoretica, derivabila dintr-un set finit de moduri combinative primare, care creaza intreaga varietate si ierahie a dependentelor in alcatuirea si dinamica lumii macroscopice. 5-Inteligenta culturala. Omul insusi este o realitate multi-comportamentala, ipotetic multi cauzala. Ce fel de realitate este omul insusi, care ii mecanismele energizante, ce forte subtile il pun in miscare sau il opresc, cum ar putea sa se activeze si contoleze pe sine cu cele mai mici eforturi si cele mai ample efecte, ce ar trebui sa isi dea si ce ar trebui sa isi refuze siesi, pentru a isi satisface cat mai complet fiinta afectiva.inteligentul cultural are drept scop controlul comportamenta prin afectivitate, al subiectivitatii. Actul cultural modeleaza variate de biografie umana, inventeaza tiopuri de personalitati, le daruie intentii, vointe de actiune, le inzestreaza cu diferite polarizari volitionale si emotionale si le pune in contact, obligandu-le sa isi puna in evidenta si epuizeze subiectivitatea, sa fie, faca si dispara, in spectacolul soocial. Artistul inventeaza personaje, inventeaza preferinte ale acestora si creaza obiectele si proprietatile estetice care ar putea hrani si satisface potentialul volitional si emotiv al personajelor. 6-Poate cea mai subtila, mai importanta si mai dificila actiune sociala este actiunea morala care trebuie sa determine limitele de permisivitate ale actiunii estetice, sa indice cat mai precis si argumentat comportamentele interzise si sa caute caile de fixare in subiecti a acestor valori si tendinte socio stabilizante. Moralistul nu se remarca prin abilitati creativ-estetice deosebite si nu isi propune sa descopere noi legi naturale sau tehnologii performante. Rolul lui este sa regularizeze estetica subiectivitatii, sa determine cel mai bun sistem de valori preluabile si afectivabile de catre toti subiectii. Diversitatea structual cauzala a naturii cere omului o diversitate procedurala proportionala, dar obtinerea satisfactiei numai de la realitate este insusficienta. Omul a descoperit ca el insusi este cea mai buna sursa de satisfactii pentru sine, ca resursele sale de a se autosatisface si autoemotiva sunt nelimitate. Autosatisfacerea insemna ca omul poate satisface omul, nu ca un anume om se poate satisface numai pe sine. Ce poate face omul cu sine sau cu semenii pentru a isi darui cele mai imprevizibile si intense satisfactii a fost principala problema mereu pusa si mereu rezolvata numai partial data fiind enorma disponibilitate creativa a individuli, capacitatea sa de ainventa meru o varianta de sine mai satisfianta, mai capabila sa atraga dar si sa respinga. Practica actiunii asupra sa au aratat omului ca nu exista o ultima si cea mai buna cale de satisfacere prin uman, ca orice noua descoperire satisfianta prin sine sau prin alt sine, va fi urmata de altalta, ca resursele de a fi om pentru tine si pentru altul, sunt inepuizabile. Inutil sa spunem ca dorinta globala de satisfacere coroborata cu resursele disponibile sistemtic insusficiente, au declansat competitivitatea in cucerirea satisfacerii, iar cea mai simpla si mai uzata forma de competitivitate in cucerirea placerii a fost si inca este agresivitatea. Dar cum toate evolueaza si agresivitatea folosita in cucerirea placerii a capatat o multime de nuante din ce in ce mai complicate, mai ambigue, aparand ca actiuni cooperante, ascunzand confruntarea programata, dand impresia ca sunt cele mei firesti si mai necesare tipuri de actiuni si relatii sociale. Nu incercam o cercetare a contradictiilor in spatiul cautarii placerii si primirii suferintei, constatam doar ca omul orienteaza o mare parte din inteligenta sa estetica in gasirea mijloacelor maximei folosiri de sine sau de semen, pentru obtinerea celei mai diverse si intense senzualitati si emotivitati. Moralistul isi propune sa inteleaga consecintele gasirii si exploatarii diferitelor mijloace de cucerire si exersare a placerii, sa identifice ce aduce rau excesiva dorinta de a te simti bine, si in cate feluri te poti degrada sau face altora rau, daca pui prea mult accent pe conusumul unei anume senzatii, emotii sau pachet de emotii. In timp au fost create diferite variante de morala, bine cunoscute prin prescriptiile lor interdictive si prin comentariile care incearca sa argumenteze si instaleze aceste interdictii fara opozitie din partea majoritatii. Din masura in care oamenii aleg sau resping morala si reusesc sau nu sa fie morali, precum si din proportia intre morali, partial morali sau declarat imorali, decucem ca morala este o actiune foarte greu de inteles si inca mai greu de asumat si practicat sistematic. Probabil asa si trebuie sa fie, pentru ca daca am fi complet si sistematic morali, daca am actiona intentional si rational restrictiv, nu ca niste automate, daca am poseda autentice constientizari ale mecanismelor degradante prin imoralizare, ar trebui sa ne putem cunoaste in totalitate fiinta intelectiva si afectiva. Respectarea conditionarilor morale fundamentata pe intelegerea rolului profilactic dar si vindecator de disfunctii afective, implicante sau intelective presupune intelegerea si controlul tuturor mecanismelor noastre peronalizante, presupune cunoasterea surselor starilor mentale si emotive care elibereaza actul actul estetic si sentimetul asociat. Moralizarea prin cunoasterea bazelor personalizarii, cere patrunderea in acea zona ascunsa a fiintei unde se naste dualitatea optionala si polarizarea valorica, unde se compune placerea sau durerea si unde apar si impulsurile greu represibile de a ne face o placere ne urmarind efectele frunstrante pentru altii, ale satisfactiilor noastre. Nu poti fi moral cu adevarat doar de frica cine stie carei pedepse divine sau a unei pedepse lumesti, primita in urma unei fapte antisociale, nu poti fi nici bazat pe principii filozofice, care sugereaza ca moralitatea este cea mai buna alegere de actiune, care aduce cele mai mari satisfactii majoritatii. A fi coerent si liber moral, a fi permanent si fara efort moral, implica sa stii precis cum se naste inteligenta noastra, ce rol are in viata cotidiana deasemeni sa stii cum apar si ce rol au senzatia sau emotia placuta, ce rol au opusele senzoriale si afective care declaseaza spectrul suferintelor. Unii oameni cred ca suferinta este un fel de pedeapsa divina la excesul de placere nepotrivita firii umane, deasem eni ca sufera sau vor suferi odata cei care isi dispretuiesc semenii si le fac rau numai pentru a isi provoca o emotie perversa, dar ipotetica lume divina ar fi prea simpla, prea rudimentara, daca ar fi asa. Suferinta nu este neaparat consecinta excesului de placere perversa, declarata cumva contrara naturii afective normal umane, dupa cum nici placerea acceptata de morala, nu este neaparat un semn autentic de umanitate. Dar mai avem multe de cercetat si inteles pina cand vom stii cum si din ce cauze isi face fiinta noastra profunda placere sau neplacere, cum isi creaza, sporeste si aplica potentialul de a rationa sau imagina la nivel superior, ce relatii de adancime sunt intre inteligenta si afectivitate, in ce fel ni se schimba gandirea creativa cand ne schimbam sau controlam mai bine emotiiile, sau cum schimba emotiile performanta intelectiva.

5 comments to Inteligenta

  • Octavian Negrea

    Ref. pct. 6
    Nu inteleg introducerea moralei intr-un articol despre inteligenta. “actiunea morala care trebuie sa determine limitele de permisivitate ale actiunii estetice” , cred ca se refera la actiunea etica nu estetica. “Moralistul nu se remarca prin abilitati creativ-estetice deosebite si nu isi propune sa descopere noi legi naturale sau tehnologii performante” – iarasi estetica, poate arta are conotatii morale, pe de alta parte la ce se refera autorul cand se refera la moralist: la cel care intocmeste, zamisleste normele morale sau la cel care le practica (poate fi unul si acelasi) ?; ar rezulta din afirmatie ca si unul si celalalt nu au talente artistice (?) si nici spirit stiintific angajat in descoperiri si inventii. Daca luam prima varianta a interpretarii reiese ca moralistul este doar un individ normativ fara legatura cu creatia de orice fel ar fi ea.
    Cuvantul estetica revine de cel putin trei ori.
    “Omul a descoperit ca el insusi este cea mai buna sursa de satisfactii pentru sine, ca resursele sale de a se autosatisface si autoemotiva sunt nelimitate.”
    Este discutabil daca omul gaseste in sine aceste resurse mai mult decat in relatia cu semenii, cu natura. Formularea duce la ideea unui om care se masturbeaza in fel si chip.
    Ce-i drept in fraza urmatoare autorul revine cu precizarea ca omul satisface un alt om.
    Folosirea conceptului de satisfactie prin placere in mod repetat cu ajutorul agresivitatii duce la concluzia ce intelege autorul prin moralist “Moralistul isi propune sa inteleaga consecintele gasirii si exploatarii diferitelor mijloace de cucerire si exersare a placerii, sa identifice ce aduce rau excesiva dorinta de a te simti bine, si in cate feluri te poti degrada sau face altora rau, daca pui prea mult accent pe conusumul unei anume senzatii, emotii sau pachet de emotii.”
    Daca luam decalogul biblic nu gasim in toate enunturile conotatii afective, satisfiante. “Sa nu ucizi”, “Sa cinstesti pe mama si pe tatal tau” nu se pot nega doar prin obtinerea unei satisfactii-placeri deci incalca doar prin prisma obtinerii unei emotii.
    “Suferinta nu este neaparat consecinta excesului de placere perversa” – conotatia religioasa a frazei si paragrafului din care face parte este evidenta dar nesustinuta. In cheia oricarei religii care are si o morala proprie o fapta rea are neaparat consecinte rele in viitor. Justificarea actiunii ulterioare asupra individului, sufletului nu o poate nimeni acum intelege in detaliu.
    Insa este evidenta corelatia. Lipsa actiunii normative este fatala pentru societate, omul e animal social, poate creste numai privind la altii ca subiecte ale gandirii lui. Morala stabileste reguli clare de urmat nu teoreme de demonstrat si de insusit.
    Omul este intrinsec “bun” pentru ca numai asa “bun” poate performa si intemeia o societate. Alternativa e haosul. Doar aplicand fara efort regulile morale omul devine om, se instituie ca atare.
    Morala in toate variantele ei provine de la un nivel superior omului obisnuit, este un produs livrat de-a gata. Acceptand existenta originii providentiale a moralei acceptam si providenta deci faptul ca indivizii sunt condusi cumva, ca raspund pentru faptele lor bune sau rele adica in conformitate sau nu cu morala. Ideea de om liber moral este pentru viitor, oamenii prezentului trebuie sa se supuna regulilor morale pt. ca traiesc in comun, nu singuri si vor suferi cu siguranta in viitorul lor pentru faptele neconforme. De altfel. chiar daca ar cunoaste substratul, justificarea, originarea prescriptiilor morale in comportament nu ar trebui sa se schimbe nimic, sunt tot semeni intre semeni.
    Autorul in dezbaterea acestei importante teme trece sub tacere nepermis morala crestina, aparte, ultima inventie in domeniu prin conceptul de dragoste fata de aproape descris atat de bine de Sf.Ap.Pavel in Epistola catre Corinteni. Omul indumnezeit poate va afla de ce D-zeu a lasat asa cu toate ca motivari la nivel uman sunt accesibile dar ce merita spus este ca acest concept revalorizeaza fiinta umana siesi si fata de semeni, pentru prima data propune schimbarea rolurilor intre semeni, in final arata echivalenta umanului in fata Creatorului. Ideea excesului de placere perversa se potriveste partial in analiza moralei ca punct de pornire. Daca suferinta (asa cum propune autorul) nu este in mod necesar o consecinta a unor fapte reprobabile (nu neaparat pentru placeri perverse) asta poate lasa frau liber anarhiei, arbitrarului in societate, anomiei.
    Daca suferinta nu vine de la D-zeu atunci morala e arbitrara, poate fi aleatoare, e omeneasca si locul lui D-zeu nu se mai justifica.
    Trebuie sa mai spunem ca exista mantuirea ca salvare. Sa traim cu speranta, credinta, dragoste de aproapele.

  • tereza

    Inteligenta estetica creaza utilul si frumosul. Autorul nu a folosit cuvantul “frumos” in aceasta lucrare.

  • tereza

    Articolul nu are finalitatea asteptata.
    “A fi coerent si liber moral, a fi permanent si fara efort moral, implica sa stii precis cum se naste inteligenta noastra, ce rol are in viata cotidiana deasemeni sa stii cum apar si ce rol au senzatia sau emotia placuta, ce rol au opusele senzoriale si afective care declaseaza spectrul suferintelor. ”
    Stim cu totii ca mai sunt multe de cercetat si inteles. Dar care sunt primii pasi pentru a fi coerent si liber moral ? Numai prin realizari spirituale se poate afla ?

  • Utilul inteles ca act satisfiant de nevoie-dorinta, este produsul inteligentei pur si simplu, cu toate ca uneori poate fi si produsul intamplarii, adica a unui act spontan, neelaborat intelectiv. Aprecierea utilului ca frumos, este o conventie, o raportare individual-evaluanta; frumosul este o calitate alocata, deci personala, nu generica, identificata perceptual ori rational, asa dar nu este valabil pentru fiecare individ capabil sa reprezinte, aprecieze si clasifice.

    Cum se naste inteligenta definita ca performanta realizanta de intrebare-raspuns, sau formulanta si rezolvanta de probleme, este o preocupare veche de milenii cu multe rezolvari, fiecare inevitabil partiala. Citeste parerea lui Platon despre cunoastere-inteligenta in dialogul Theiatetos sa vezi cum apreciaza el actul cognitiv, citeste si textele lui Aristotel, sa vezi cum au aparut primele analize si clasificari ale actelor inferentiale-rational-cognitive. Citeste si lucrarile actuale, sau rezumate de pe internet, ale diferitilor psihologi, lingvisti, sau specialisti din alte domenii, care au abordat explicativ inteligenta.
    Eu nu am incercat sa fac o monografie pe tema asta, nici sa parcurg ce se stie si se mai vrea cunoscut despre inteligenta, actiunea ma depaseste. Intentia a fost sa fac o scriere compacta, cat se poate de coerenta, data fiind tema, care sa puna problema in discutie, sa puna inteligenta fiecaruia care il citeste, mai mare sau mai mica , la lucru. Doar atat.

  • tereza

    Revin la finalul articolului, autorul afirma: “Nu poti fi moral cu adevarat doar de frica cine stie carei pedepse divine sau a unei pedepse lumesti, primita in urma unei fapte antisociale, nu poti fi nici bazat pe principii filozofice, care sugereaza ca moralitatea este cea mai buna alegere de actiune, care aduce cele mai mari satisfactii majoritatii”. Daca inlaturi pedeapsa divina, principiile filozofice, trebuie pus ceva in locul lor, de exemplu faptul ca poti fi moral prin constientizarea constientizarii de sine, poti fi moral prin realizarea procedurii interpretante creatoare a subiectului. Expresia “constientizarea constientizarii de sine” pune inteligenta oricui la lucru.

Leave a Reply