Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

VISUL

VISUL

Omul experimenteaza in somn personalitatea visului proiectata intr-o realitate distorsionata structural si evolutiv in diferite feluri din cauze inca ipotetice. Cercatatorul specializat considera visul o creatie a mintii omului real-material in stare de somn, minte inca partial activa, aparent capabila sa faca atunci cand doarme si viseaza inversul actiunilor din starea de veghe.
Sa explicam ce intelegem prin afirmatia ca visul este efectul unei actiuni inverse celor realizate in stare de trezie.
Creierul primeste o diversitate de mesaje de la simturi si le proceseaza-interpreteaza ca reprezentari in mod imagine, sunet, nuante gust, miros…. O alta parte a creierului aloca reprezentarilor cuvinte-sensuri iar compartimentul mental discursiv conecteaza dupa anume reguli sensurile si genereaza descrieri de lume sau individ, corespondente reprezentarilor extrase din perceptie.
Compartimentul mental specializat interpretant al mesajelor lingvistice le ‘interpreteaza-intelege’ alcatuind ceace am putea numi ‘reprezentare lingvistica’ sau forma intelectiv modala a realitatii. Intelegerea discursului ca reprezentare lingvistica corespunde discursului cum corespunde ‘reprezentarea imagine’ mesajului senzorial trimis creierului de senzorul ochi sau ‘reprezentarea sunet’ extrasa din procesarea mesajului senzorului audio.
Limbajul este metoda prin care doua minti umane dar nu numai, pot comunica, pot cuantifica si transfera reciproc info starile proprii, fie ele reprezentari, cuvinte-sensuri, siruri de sensuri continand descrieri ale mediului, gesturilor, ideilor sau emotiilor. Omul nu este capabil sa emita mesaje video asemeni unui post tv, dar poate recepta cu ochii asemenea mesaje radiante cu frecvente foarte inalte si interpreta senzorial-mental ca imagini. O reprezentare lingvistica rezultata din procesarea unui mesaj lingvistic difera informational si modal de o reprezentare efectiva, video, audio, etc,.. extrasa din mesajul senzorial, astfel nici un om nu vede ceva distinct cand intelege un cuvant sau sir de cuvinte decriind peisaje si actiuni. Putem presupune ca sensul majoritatii cuvintelor ‘concrete’, localizand stari modale ale mediului sau individului se asambleaza prin conexiunea conventionala dar stabila a unui simbol sonor ales conventional cu o multime unitara de reprezentari similare memorate, o familie de imagini spre exemplu ale carei componente fie ele forme, relatii, miscari, au ceva in comun, au un nucleu de asemanare video, structurala, relationala sau cinetica. Astfel fiecarui cuvant din vocabular ii corespund in memoria interpretorului mai multe forme, relatii, proprietati, etc, toate avand trasaturi structurale, relationale sau cinetice comune. Suportul sensului prin familii de reprezentari memorate permite comunicarea fara ca partenerii de dialog sa aiba in memorie exact acelesi familii modale pentru fiecare cuvant cu sens. Indivizii care comunica lingvistic pot avea pentru fiecare sens familii reprezentant-semnificante diferite dar care au un interval modal comun, acest interval comun este conditia constructiei vorbirii si intelegerii reciproce a celor care dialogheaza.
Daca am aloca fiecarei imagini forma-miscare distincte cate un cuvant cu sens distinct, limbajul natural nu ar mai avea zeci de mii, ar avea zeci de milioane de cuvinte cu sensuri super-specializate si ar creste permanent facand imposibila memorarea-invatarea si comunicarea.
Cand creierul omului primeste si interprteaza un cuvant semnificand o reprezentare video culeasa din mediu el decodeaza cuvantul prin echivalare cu intreaga familie de imagini din propria memorie corelate sensului, de unde imposibilitatea ca individul sa vada ceva distinct cand intelege coerent si specific o descriere video de realitate-personaj.
Pe de alta parte daca creierul ar putea interpreta mesajele lingvistice direct modal ca reprezentari video, sonore,… clare, stabile, coerente, dar ar fi conectat in timp real la simturi si ar prelua si reprezentarile reale efective-momentane, diferite de cele tot reale dar sintetizate prin intelegerea mesajelor lingvistice, mintea individului ar fi cuplata simultan cu doua lumi ‘fenomenale’ distincte dar si cumva suprapuse, situatie care ar produce confuzie si incapacitate de orientare precisa a individului in mediul real, individ incapabil sa discearna din suprapunerea a doua sau chiar mai multe realitati diferite, ce forme, evenimente si indivizi apartin uneia si care celeilalte.
Facem ipoteza evident fara argumentare ca visul este o dovada a posibilitatii creierului de a reconstitui distinct si relativ precis reprezentant video, audio…, un discurs, a converti o descriere lingvistica indiferent de continut intr-o lume fenomenala corespondenta, alcatuita din imagini, sunete, personaje, actiuni corporale, ganduri, actiuni intelective, conflicte, emotii….
In vis reprezentarea unui obiect sau proces extras dintr-un sens nu este multi modal-suprapusa, rezultat al extragerii din memorie a tuturor componentelor familiei modale care alcatuieste sensul, este doar multi distorsionata, efect al alegerii si punerii impreuna fara discernamant, a unor trasauri nespecifice apartinand diferitelor parti ale familiei corespondente sensului. O famile modala acoperind un sens este alcatuita din obiecte care sunt similare si diferite, spre exemplu cuvantului ‘copac’ ii corespund o multime de imagini de varietati forma copac, de unde dificultatea traducerii ‘sensului copac’ intr-o unica si precisa ‘imagine copac’. Din suprapunerea unor trasaturi modale distincte, spre exemplu parti de imagine preluate de la diferite componente ale familiei video care sustin un sens, sinteza in imagine a cuvintelor unui discurs compus de minte in vis poseda o multime de distorsiuni de toate felurile, proiectate in actiunile si personalitatile care populeaza lumea visului. Dar este posibil si ca memoria celui care viseaza sa nu posede acea imagine de forma sau miscare evocata in discurs si in acest caz mintea creatoare a discursului visului improvizeaza construind uneori verosimil alteori la intamplara obiectul, relatia sau miscarea descrisa in scenariul visului, numai aproximativ corespondenta sensului interpretat video. Inca mai complicata este alocarea de emotii personajului din vis, aici mecanismul de sinteza al starilor afective ale visatorului fie culege din memorie amintiri de stari afective si le comunica celui care viseaza sau putem presupune ca mintea omului poseda un generator de emotii cu toate nuantele, iar discursul scenariu comanda coerent sau nu acest generator de emotii si trimite visatorului o emotie compatibila cu evenimentele in care se afla sau poate nu. Dar cum nivelul rational critic al visatorului este scazut el nu are capacitatea de a discerne situatii aberante in lumea visului, fara nici o logica naturala, sau stari intelective si afective neverosimile.
Mai greu este sa explicam alunecarile sistematice de la ratiune ale mintii visatorului, in desfasurarea scenariului viului. Faptul ca cel care viseaza formuleaza sau accepta afirmatii cu diferite tipuri de ambiguitati, incoerente sau confuzii de sens indica lipsa lui de acces a personajului simulat in vis la multimea de cunosctiinte despre lume, sine si semeni la dispozitia mintii omului real, autoarea in somn a visului. In stare treaza memoria care formeaza si activeaza personalitatea autentica, ii pune la dispozitia toata sau o parte relevanta din experienta de viata a individului, compusa dintr-o multime de actiuni, situari problematizante, rezolvari, erori si corectii, analize de continut si conditii realizante corecte a diferitelor actiuni specifice. Mintea treaza poseda tehnologii interogante, rezolvante, evaluante, si corective pe care le aplica sistematic cand apar situatii care cer o decizie, dar se pare ca ele nu sunt accesibile compartimentului mintii activa-creativa in stare de vis. In vis personalitatea simulata si traseul ei comportamental sunt predeterminate si alocate prin discurs iar mintea autoare ignora din tot felul de cauze, din arhitectura relatiilor interne intre compartimentele specific operante ale creierului, sa apeleze la experienta interactiva a omului treaz pentru a construi corect lumea si identitatea celui care se viseaza. Personajul visului are la dispozitie extrem de putine analize critice ale plauzibilitatii propriei identitati, a intentiilor si faptelor sale, a evenimentelor prin care trece, a indivizilor din vis cu care are relatii pasnice sau conflictuale, de aici divesitatea situatiilor haotice prin care trece senin visatorul. Visul si visatorul sunt ipotetic un scenariu-discurs continand un rol principal predeterminat, trimis spre reconstituire video si convertire in imaginimani pe baza alegerii unei variante elementare, rudimentare de interpretare a sensurilor direct prin module de realitate video-audio asamblate de mintea interpretoare in stare de vis.
Cel care isi parcurge visul seamana cu un rol-personaj dintr-un spectacol unde replicile sunt prefixate si nu pot fi schimbate fara ca personajul actor sa depaseasca rolul, iar improvizatia sau omisiunea replicilor sunt erori ne admise in spectacolul real, probabil nici in vis.
Dar de unde primeste mintea celui care doarme mesajul lingvistic pe care il traduce inevitabil incorect in realitate si subiectivitate ‘cvasi reala’, construibila video-audio… Presupunem ca in vis este inca activ dar limitat operant acel compartiment al mintii care in stare de trezie modeleaza personalitatea autonoma, creativa, capabila sa puna intrebari, sa ceara sau propuna raspunsuri, sa imagineze, initieze si finalizeze diferite initiative, sa dezvolte actiuni si analize de actiuni directive, explicative, justificative, evaluante, sa imagineze lumi si personalizari, sa construiasca semantic diferite tipuri de conflicte. In alcatuirea unor vise partea creativa a mintii in stare de somn, (afirmatie aparent paradoxala: cand dormi nu poti sa te manifesti in nici un fel, corpul sta nemiscat, ipotetic mintea doarme), este influentata de anumite situatii reale trecute si memorate care prin intensitatea emotivanta au impresionat individul real, au introdus in viata sa autentica conditionari dorite sau nedorite, fixate in memorie, legate de anumite stari afective, conditionari care se propaga in alcatuirea personalitatii visului, in actele sale, in emotiile pe care le parcurge. Visul nu este doar o inlantuire intamplatoare sau slab corelata rational-cauzal a diferitelor zone ale memoriei video-audio, de unde ar putea emerge o diversitate de incoerente si contradictii, el este o creatie efectiva, o premiera realitate-individ-societate, iar distorsiunile de toate feluri au mai multe cauze, unele sugerate, altele inca la voia imaginatiei.
In vis mintea face ceva echivalent unui regizor de film care transpune un scenariu text in scenariu real punand oameni reali sa joace rolurile, sa enunte replicile, sa faca gesturile compatibile, sa simuleze emotiile personajelor descrise in scenariu.
Convenim sa numim ‘interpretare directa sau primitiva’ acea interpretare si ‘intelegere’ a unui discurs care proiecteaza in mintea ‘intelegatorului’ o realitate pseudao naturala asemanatoare numai in parte celei naturale corespondente care a stat la baza constructiei sensurilor si a mecanismului interpretant de sens. Presunem ca primii vorbitori care acum zeci sau sute de milenii au inventat limbajul, au cuantificat starile realitatii si personalitatii prin cuvinte, prin operanzii sonori, au inteles tradus cuvintele unor discursuri simple, rudimentare la modul primitiv, direct in imagine, data fiind simplitatea si acuitatea modala a acestei tehnici de intelegeri. Primi vorbitori nu aveau si nu puteau avea la dispozitie acele imense retele de relatii intre sensuri construite in milenii de practica, retele care asigura interpretarile superioare, generante de reprezentari lingvistice. Pe de alta parte pentru a comunica partenerului cat mai precis, mai punctual stari modale locale sau immediate, de tipul unde ai fost, ce miscari ai facut acolo, unde vrei sa te duci si ce sa faci, intelegerea direct video a cuvintelor este mai potrivita, ea indica mai concret situatiile parcurse de cel care se comunica prin cuvinte, ce este in mintea vorbitorului, ce spera el sa se transfere din mintea lui in mintea ascultatorului. Vorbitorii trecutului indepartat nu avea in vocabular sensuri generice sau abstracte, nu aveau nevoie de ele, nu aveau actiuni complicate, masiv intelective, in consecinta traducerea imaginii in cuvant si a cuvantului direct in imagine, era un mod de comunicare-vorbire si intelegere rezonabil, aproape necesar.
Reprezentarea semantica actuala efect al interpretarii superioare, concret-abstracta, a unui discurs cere o anume rafinare, flexibilitate dar si ambiguitate semnificanta si resemnificanta a fiecarui sens dar si a mecanismului discursiv si interpretant, cere o inevitabila extensie si contractie momentana a tuturor sensurilor bazate pe familii de reprezentari.
Interpretarea abstracta, generica a unor sensuri aloca individului posibilitatea de a echivala orice sens prin alte sensuri, conditie care sinteza unei extinse retele de legaturi inter semnificante, localizante de similitudini si diferente intre familiile fundamentante de sensuri, cere capacitatea mintii vorbitorului si intelegatorului de a circula in orice directie in imensa memorie video continand o vasta distributie de imaginii, lanturi de evenimente video, audio, etc si multiple dependente intre acestea. Omul matur poate explicita orice sens prin alte sensuri, in mai multe feluri, dependent de context, dependent de intentiile exprimate si identificate ale vorbitorului, de continuturile ce se vor communicate, de asteptarile de a fi cumva inteles, ale vorbitorului, de asteptarile de a primi o anume informatie ale partenerului de dialog. Interpretarea intelectiva, generica, poate echivala fiecare sens cu pachete distincte, specific conectate intersemnificant, a altor sensuri. In interpretare fiecare sens posibil explicitant al sensului din discurs izoleaza intervale modale similare si diferite ale familiilor de sensuri similare, reciproc convertibile semantic. Obiectele semnificate si intelese in limbajele natrurale mature nu mai sunt ‘reale, nu sunt explicit reprezentabile, concrete, ele sunt colectii de caracteristici descriptive prioritar semantice, ierarhizate orizontal si vertical. Familia reprezentarii care sustine un sens sa spunem modern este numai fundamentul pe care se cladeste arhitectura semantica a sensului intr-un limbaj natural evoluat. Deasemeni interpretarea semantica a sensului asigura mintii individului posibilitatea de interpreta superpozabil, de fapt succesiv dar interconectabil, descrieri de stare diferite, unitatea intelesului global al tuturor discursurilor rezultand din comutarea mentala rapida intre diferite interpretari-intelegeri, din corelarea cat mai coerenta a intelegerilor, din identificarea unor zone de continuitate structurala, relationala, cinetica sau conditionanta, intre evenimentele apartinand diferitelor discursuri intelese ‘simultan’.
Ca efect al simultaneizarii si compararii reprezentarii efective primite in timp rel de la simturi si a reprezentarilor lingvistice efect al interpretorii descrierilor de realitate communicate-receptate vorbitorul si intelegatorul actual-superior poate actiona in mai multe realitati , isi poate comuta atentia pe mai multe zone si intervale decizionale. Daca un individ trebuie sa execute o actiune dar nu are abilitatea sau cunostiintele cerute el poate primi indicatii lingvistice asupra felului cum sa actioneze fizic sau mental, astfel el suprapune modelul sau fizic mental capabil de actiune aproximativa si disponibil cu modelul semantic al actiunii corecte communicat de un individ competent si este condus permanent de mintea directoare sa execute corect actiunea sau sa faca imediat corectiile necesare.
Pentru personajul din vis scenariul in care se gaseste este acceptat ca realitate si identitate proprie fara analize de posibilitate, fara ajutorul competentei coordonante a mintii activ treaza.
In vis compartimentul rational al mintii cu potential analizant de structura, relatie, conditionare, capabil de comparari corecte este masiv inhibat, omul visului neavand acces la acele dependente sa spunem natural cauzale, care conduc actiunile omului treaz.
Mintea treaza poseda retele ample, bilaterale de conditionari intre tot felul de situatii si ipostaze proprii sau ale altora, retele comportamentale cuantificate si regularizate implicit sau explicit, omul real stiind in fiecare moment unde este, de ce este acolo, ce motiv are sa fie acolo, ce face si ce va mai face unde se afla, cu ce scop, cu ce consecinte. Individului din vis ii lipsesc aceste interogari si coordonate situante, el nu se intreaba unde este, ce rost are sa fie acolo, cum a ajuns acolo, ce motiv are sa faca ce face, ce ar mai putea face, ce coerenta si ce efect au actele sale.
Daca omul este creativ in trezie si poate construi prin actiuni fizice si mentale tot felul de unelte-functii, servicii, valori, personaje, conflicte, carora le corespund o gama larga de emotii, aceasta creativitate artistica, tehnologica, economica, stintifica, etc, se manifesta verosimil sau haotic si in stare de vis.
Proiectia de personalitate visata avand un slab potential critic si evaluant priveste ca ‘surprize firesti’ situatiile visului, le accepta fara reactie de acceptare constienta sau respingere. Numai cand visul contine momente de satisfactie intensa sau de cosmar, individul are reactii vag rationante dominate de cele intens emotive care il trezesc rapid, il scot din vis. Scenele de agresiune sau de groaza la care de regula agresatul nu este capabil sa raspunda, fiind paralizat corporal si mental, sunt cele mai tensionante segmente ale visului, iar emotiile lor agresante ele se pot prelungi pe intervale variabile si dupa trezirea brusca din visul ale carui amintiri terifiante continua sa urmareasca si omul treaz.
Sunt situatii in care cel ce viseaza rezolva probleme dificile carora treaza nu le poate gasi solutia, dar asta nu inseamna ca rezolvarea primita in vis fie ea corecta sau nu, este o realizare constienta a mintii lui, o constructie imaginativ-rationala initiata, urmarita si finalizata intentional. Pe de alta parte nici nu este logic sa admitem ca mintea visatorului poate fi mai ingenios si coerent creativa decat mintea treaza, atat timp cat accepta fara reactii de indoiala sau opozitie intelectiva seria de absurditati cu care se confrunta omul din vis.
Ce rol are visul, cum influenteaza el personalitatea treaza? Ne amintim vag si uitam repede aventurile visului, cele mai persistente fiind visele erotice sau de cosmar care isi prelunegesc placerea sau angoasa si in stare treaza. Aparent neinfluentati de vis in trezie, avem impresia ca visul nu are nici un rol in actele cotidiene. Dar privat de vis psihicul omului treaz este obosit si lipsit de initiativa si randament, chiar daca doarme pe durate de timp normale. Daca admitem ca visul inverseaza procedura semnificanta, sintetizand direct fenomenal descrieri de realitate si subiect real, atunci visul poate fi privit ca un test evaluant al corectitudinii functionarii tuturor compartimentelor semnificante si interpretante de sens sau a strategiilor distinct creative ale mintii.
Prin ingeniozitatea si noutatea scenariului evaluata de personajul de vis prin starile de surpriza si interes cu care participa la vis, este verificata si evaluata capacitatea discursiv-creativa a mintii reale, capacitatea ei de a traduce plauzibil un sens direct in imagine, este analizata performanta manipulanta a realitatii prin limba si a limbajului prin realitate, ambele importante in capacitatea omului de analiza corect unde se afla si in ce directie sau fascicul de directii se poate indrepta.
Visul testeaza competenta rationanta a visatorului, de obiecei slaba in vis, dar asta nu insemna ca cel care viseaza este irational, putem spune ca ‘este rational in mod irational’, el agrega rationamente valide si trage concluzii verosimile din premize incoerente, fanteziste.
Visul verifica capacitatea imaginanta a mintii celui care viseaza, posibilitatea de a compune situatii complicate si imprevizibile, suficient de ingenioase pentru a declansa curiozitatea si participarea individului treaz, care are alte norme si criterii evaluant critice decat visator.
Construind variante chiar si deformate de ambient si subiect ‘real’, pe baza unor descrieri lingvistice inconstient compuse, decodate si traduse in lumi si personaje onirice-implauzibile, omul real da dovada unei creativitati stranii, nebanuite, anume a posibilitatii asamblarii unor lumi si individualitati’ formale’, agregate semantic si a convertirii acestora in ‘lumi fenomenale’, prezente-desfasurate numai in minte. Aceasta constrctie formala de realitate in subiectivitate cumva sustine ipotezele filozofului idealist care declara ca lumea este numai o proiectie de evenimente si personaje, inclusiv cel propriu, in mintea individului, nu este autonoma de individ. Dar idealistul nu mai spune si unde anume, in ce alta realitate se afla mintea purtatoare de realitate a individului conceput mental, pentru ca in realitatea mintii celui construit mental, nu se poate situa fara contradictii.
Au fost propuse si ipoteze explicante ale visului conform carora in personalitatea omului treaz coexista si cumva coopereaza dar fara constientizare mai multe personalitati, unele mai evoluate intelectiv, active in lumea reala , altele mai primitive, mai simple si incoerente, active numai in lumile de vis. Cand realizam ceva in stare treaza intra in dialog creativ personalizarile care compun individualitatea treaza, cand visam activam personalizarile inferioare active in starile visului. Ipotetic o personalizare a visului este autoare a visului, compune lingvistic o realitate si o individualitate, alta este receptoare, ea primeste si intelege video discursul, extrage din discurs personajul, il ‘materializeaza mental’ si se identifica cu el, se individualizeaza prin oferta de subiectivitate propusa de personalitatea autoare.
Visul verifica si gradul de auto control in situatii dificile, testeaza performanta decizionala a individului in momente critice, iar dupa felul cum actioneaza de regula visatorul, cat de irational decide sa se comporte in vis, atunci cand decide, concludem ca si in stare treaza nivelul mediu al abilitatii rationant decizionale a omului este relativ scazut. Omul real actioneaza deseori in viata autentica ca o marioneta, accepta ca plauzibil absurdul, ca moral imoralul, ca logic ilogicul, ca valoare ceva fara valoare, doar pentru ca toate fac parte din lumea lui, lume indiscutabil necesara, unde individul este fixat pe viata in reteaua de drepturi dar mai ales de obligatii sociale de care nu poate, dar nici nu vrea sa fie desprins-eliberat.
Se afirma ca in vis omul nu este lucid in sensul ca nu se coporta la fel de atent, analitic-rational sau imaginativ ca in lumea reala, dar omul este atat de lucid-rational si coerent imaginant in vis cat ii permite scenariul si rolul impus de mintea limitat creativa activa in vis.
De fapt omul normal viseaza permanent, viseaza cu ochi deschisi, iar aceasta afirmatie nu e o poetica, este o caracterizare a personalitati autentice. Sistematic constienta omului treaz este alimentata cu ceace putem numi ‘actele gandului’, cu o diversitate de oferte de comportament, de implicari participante, conditionante, agresante, cooperante sau relaxante. Prin ganduri retraim de mai multe ori acele situatii apartinand trecutului care ne-au incantat sau lezat, sau actiuni cacterizate prin noutate, dificultate, calitatea si intensitatea emotiilor. Prin ganduri repetam si incercam sa perfectionam procedural o actiune care ne asteapta, ne preocupa sau obsedeaza.
Unele ganduri sunt intentionale, construite si orientate optional comportamental, altele sunt imperative, nu noi le alegem, ele se aleg, se propun sau impun, ne ofera subiecte de reflexie, analiza a unor trairi parcurse, de exersare a celor viitoare. Prin ganduri repetam obstinat uneori fara voie anumite situatii pina cand credem ca le putem realiza fluid si corect, gandind cautam probleme sau solutii la probleme, gandul ne ofera variante de personalizare iar constiinta le accepta, omologheaza sau respinge. Cand omul este cuplat senzorial, gestual si discursiv interactiv la lumea ‘externa’ gandurile isi diminueaza fluxul si varietatea continutului, uneori dispar complet, dar imediat ce mintea se relaxeaza, gandurile reapar si ii capteaza orizontul auto situant. Ne putem imagina ca gandurile sunt consecinta unui dialog intre doua mintii, una care construieste ganduri, alta care le gandeste-reprezinta si se situeaza in dimensiunea lor personalizanta.
Gandul poate fi privit ca un simulator de realitate si individualitate implicabila, el expliciteaza si apoi exerseaza diferite atitudini fizice, intelective, afective, el re cicleaza uneori pina la exasperare unele situatii, propune modele de actiune viitoare, exerseaza rolurile sociale ale individului si relatiile cu semenii. Gandul privit ca ‘vis lucid’ este o componenta esentiala a individualitatii disponibile, el tine mereu treaza mintea, iar mintea activa tine atent si pregatit corpul, rapid capabil sa se implice efectiv, sa faca ceva obligat sau din proprie initiativa.

PERSONALITATEA
O veche vorba filozofica spune ca ‘omul este masura tuturor lucrurilor’, dau adaugam, el inca nu este si masura constienta a propriei tehnici de masurare. A masura lucrurile prin masura umana poate inseamna a le percepe-observa, a le reprezenta-fenomenaliza, a semnifica-descrie in limbaj, a intelege corect descrierile, a experimenta direct sau intelectiv lumea in care suntem sau omul care ne credem.
Masura optima a realitatiipare a fi construirea unui model semantic predictiv al lumii naturale care ne ofera anticipari si explicatii pentru diferite tipuri de forme, proprietati si schimbari identificabile, iar masura masurii, inca inaccesibila omului este realizarea unui model formal de sine care sa ii comunice inteligibil, cum este, cum mai poate fi, ce anume il face sa fie cum este.
Omul poate masura-cunoaste satisfacator o gama larga de obiecte, proprietati si interactii prin observare, experiment si rationament, dar daca vrea sa masoare-inteleaga-anticipeze comportamental propria identitate unde mai importanta decat forma perceptbila este morfologia interna, mai importanta decat morfologia este multimea micro si macro functiilor care aloca individualitatea, ii trebuie alte masuri, alte instrumente de masura, alte tehnici comensurante si interpretante ale masuratorilor. Pentru a ‘cunoaste’ in ce fel este rational, din ce convergenta de interactii emerge rationalitatea si imaginativitatea omul trebuie sa descopere alte metode de a rationa, a construi si corela alt tip de functii decat cele care ii satisfac nevoi sau cele folosite in masura cognitiva a realitatii.
In om coexista si coopereaza diferite info functii specific individuante dar daca vrem sa ii stabilm o masura unitara trebuie sa selectam cateva si sa vedem cum le putem conecta-interconditiona pentru a obtine personalitatea. In posesia info sistemelor actuale atat de performante procesant si divers programabile, omul de stiinta constata cu mandrie ca poate info sintetiza pe calculator cam toate functiile sale, fara sa obtina si umanitatea-personalitatea, sa asambleze ‘o info identitate autonoma’ capabila sa se auto programeze-controleze. Se pot realiza tehnologic o diversitate de senzori optici, acustici, electrici, termici, specializat chimici si cupla la info sistem prin algoritmi specializati care pot recunoaste o diversitate de configuratii, relatii, proprietati, miscari, extrase din mesajele comunicate specific de senzori. Se fac incercari pentru a reconstitui in calculator sensurile limbajului natural si construi limbaje naturale astfel incat info sistemul sa poata descrie inteligibil ce anume recunoaste, sa programeze si el programatorul. Sunt disponibile programe de inteligenta artificiala care ofera sistemului o gama larga de competente specific identificante, corelante, evaluante, poseda si capacitati de decizie emergente din potentialul corelant-evaluant al algoritmilor.
Dar info sistemul care poseda propriile limbaje de comunicare si atatea performante operante este inca inert, ne constient, ne auto programant, total dependent operant de programator, incapabil sa isi compuna-adauge proceduri noi, sa se ‘auto personalizeze comportamental’ fara interventia programatorulul.
-Prima masura umana aplicata realitatii este functia ‘perceptie’, ea culege semnalele emise de formele materiale autonome si le comunica dupa o pre procesare creierului, organul universal interpretant, ipoteticul autor al personalitatii.
-A doua masura aplicata masurii simtului este constructia lumii externe-fenomenale.
-A treia masura comensuranta a masurii fenomenale este ‘semnificarea prin familii modale’, procedura complexa inca obscura operant, desfasurata ne constient, care fractureaza realitatea conventional sau poate necesar intr-o diversitate de frontiere stabile sau cinetice carora le aloca invariantii modali ai formelor si miscarilor, componente fundamentale care agrega realitatea din perspectiva individului, universal decompozabila si recompozabila semantic.
-A patra masura este ‘vorbirea-discursivitatea’ actiune configuranta care conecteaza sensuri si alcatuieste ‘tablouri sau reprezetari semantice ale ambientului, sau actiunilor individului. In posesia vorbirii agentul devine un emitator de realitate, el ‘radiaza sonor mesaje’, care contin informatii interpretabile ca reprezentari semantice, ca intelegeri concrte sau formale ale descrierilor de ambient sau subiect.
-Masura a cincea dezvolta intelegerea, ‘traduce vorbirea in realitate lingvistica. Intelegerea vorbirii este si ea o interpretare de mesaj similara interpretarii modale a perceptiei care extrage din mesajul senzorial lumea fenomenala construita prioritar in imagini. Intelegerea vorbirii poate functiona in doua feluri, echivaland un mesaj cu o reprezentare lingvistica in stare treaza, sau cu o realitate fenomenala efectiva dar sintetizata mental, in constructia visului prin intelegerea directa, ipotetic primitiva, a unui discurs construit de mintea specific activa in starea de vis.
Ar mai fi localizabile doua masuri superioare cordonante ale primelor masuri, rationalitatea si imaginativitatea.
-Rationalitatea este o masura investiganta in realitate sau limbaj care cauta si gaseste tot felul de legaturi-masuri in lumile reprezentate, semnificate-vorbite si intelese, ea construieste masuri generice, integrante relational sau corelante cauzal.
-Iimaginativitatea este super functia care alcatuieste reprezentari directe sau lingvistice, compune realitati si personalizari verosimile sau fanteziste.
Se pare ca e nevoie de un ingredient nou care sa atribuie unitate si auto reflexivitate pachetului de info masuri-functii sumar enumerate, fiecare in parte simulabila pe un info sistem dar fara adaugarea trasaturii ‘constienta-personalitate’.
-Candva in trecutul departat crezand a gasit izvorul secret ale auto subiectivarii, omul a identificat ‘constienta’ca ipotetica super masura atot masuranta, universala, multi umanizanta, ca forta subtila care agrega identitatea si ipostazele ei. Dar constienta nu pare o functie specific procesanta, ea nu masoara si expliciteaza ceva din realitate sau personalitate, sau o face paradoxal ‘inconstient’, non reprezentabil si non conceptbil. Cel care primeste prin constienta propria identitate nu poate identifica constient cum este individualizat momentan, in ce fel constienta alege diferiti ingredienti perceptie, gest, vorbire, intelegere si demers cognitiv si ii combina in acele proportii magice care alcatuiesc un individ activ-angajat, posesor a unor preferinte-optiuni in reprezentare, gest, vorbire, intelegere , in autodeterminarea de sine prin incercarea de ‘cunoastere a cunoscatorului’ .
Identitatea constienta de propria perceptie, reprezentare, dinamica gestuala, vorbire, intelegere, potential implicant, este constienta de efectul unctiilor subiectivante nu de modul operant al fiecarei functii.
Identificam-constrientizam perceptia dar nu mecanismul perceptual, constietizam gestul dar nu cum il asableaza corpul si mintea, construim si constientizam vorbirea nu mecanismul semnificant si discursiv, constientizam intelegerea dar nu modul operant al algoritmilor interpretanti de discurs.
Omul trecutului ca si cel actual a incercat si incerca pe toate caile imaginabile sa isi extinda constienta, sa descopere ce trebuie facut pentru a constientiza cat mai mult din fiinta sa ascunsa, sursa a fiintei de suprafata, care metaforic se raporteaza la cea ascunsa intr-o proportie comparabila cu raportul intre volumul unui ghetar observabil de la suprafata apei si volumul imers al ghetarului, ascuns observatiei celui situat in deasupra suprafetei apei. O tehnica clasica de ex-constientizare a fost introspectia, metoda prin care subiectul isi focalizeaza constienta asemeni unui fascicul de lumina emis de un proiector catre obscurii generatori mentali de reprezentare, de semnificare-vorbire, intelegere a vorbirii, rationalitate si imaginare, dar fara sa ajunga in orizontul ascuns, numit de psihologul clasic ‘subconstient’ sursa ipotetica a personalitatii limitat constiente.
-Constienta este inca incaracterizabila ca functie distinct operanta, ea nu pare sa proceseze, construiasca sau comunice mesaje, nu atribuie individului informatie sau potential specific procesant de informatie, ea da individului acces la interpretarile informatiei, la realitate, la lumea limbajului si multimea conceptualizarilor, la diversitatea emotiilor.
Facem presupunerea inca fictiva dar consideram verosimila, ca nu exista inconstienta sau subconstienta in construirea si exprimarea de sine a personalitatii, astfel tot ce nu constientizeaza omul normal in stare treaza constientizeaza o supra identitate, anume ‘eul’ creatorul persoanei.
Eul presupus sursa a persoanei este un vector individuant subtil, ‘atot constient-atent’, capabil sa identifice orice intrare sau iesire de informatie din super identitatea sa atribuitoare de personalizari. Constienta umana privita ca o constienta alocata, discrimineaza o parte dar nu toate nivelurile operante ale corpului si mintii individului, ea identifica stari modale, sensuri, siruri coerent compuse de sensuri si isi identifica recurent identificarile de identificari, dar constientizarea accesibila omului nu identifica procedural specificitatea functionala a simtului, nici ‘alcatuirea mentala a lumii fenomenale, nici restul info functiilor care proceseaza si interpreteaza procesarile lingvistice ale fenomenalitatii. Constienta accesibila pune la dispozitia subiectivitatii realitatea, propria existenta, initiativele individualizante ca alegeri de actiune gestuala si intelectiva, raspunsurile afective, dar ascunde persoanei in ce fel sunt asamblate informational toate aceste niveluri personante.
Constienta subiectivanta asambleaza, activeaza si orienteaza satisfiant comportamentele, le analizeaza si ordoneaza optional, le traduce in lanturi de sensuri, activeaza imaginatia, procedura creativa care compune noi variante realitate sau individ.
Eul poseda constienta alocanta de constienta subiectivanta, el compune si atribuie toata gama comportamentala si emotiva a individului.
-Dar eul nu este o identitate specifica, auto-optionanta, auto realizanta, auto evaluanta, auto asumanta, eul este un generator de personalitate iar persoana insasi este agentul activ limitat constient care se exprima intr-o diversitate de feluri si se localizeaza exprimandu-se, este atractor-repulsorul universal, multi intentional, multi decizional, multi interactiv, este centrul de declansare, mentinere, finalizare si recuperare a efectelor propriilor initiative. Ipotetic Eul este acel super agent constient de geneza constientelor personante, el agrega si atribuie persoanei ierarhii de constientizari, umple fiecare nivel de constienta cu un anume continut, conecteaza nivelurile constientizante obtinand personalizari particulare.
Eul atribuie-intretine sau inhiba-resoarbe orice personalitate, controleaza orice export sau import de individualitate in persoana realizabil pe scara larga in spatiul social, mediu inter conditionant personalizant. Prin proiectia unor fragmente ale constientei sale in persoana, eul se propaga partial in opera individ, transfera intr-o identitate care se identifica, apreciaza si asuma constient, efectul functiilor personante sumar enumerate.
Eul aloca persoanei capacitatea de a isi localiza si orienta optional propria constienta, a selecta, activa si justifica selectia anumitor actiuni, a folosi limbajul ca meta actiune care construieste, argumenetaza, apreciaza si foloseste constient rezultatele actiunii.
Limbajul este gestul configurant universal atot manipulabil care ‘poate unifica si apuca’ cu un singur gest sens o multime de forme, relatii, proprietati sau miscari similare, le poate extrage din configuratia reprezentarii si cupla in diferite feluri cu alte multimi unitare, generand arhitecturi semantice orizontal si vertical ierarhizate. Limbajul da persoanei posibilitatea sa se diferentize de orice alta entitate reprezentabila sau conceptibila, sa isi orienteze optional potentialul configurant, sa se planifice auto personant in avans pe diferite intervale de timp.
– Din perspectiva persoanei actiunea ‘perceptie-reprezentare’ se descrie-asuma: ‘eu vad…, eu aud…, eu gust, eu miros…’,
-Persoana isi atribuie predicatul ‘eu vorbesc’, eu construiesc ce realitate vreau conectand si comunicand sensuri, eu sunt sursa mesajelor interpretabile ca lumi lingvistice.
-Prin ‘eu inteleg’ persoana isi identifica-constientizeaza capacitatea interpretant reprezentanta de mesaje lingvistice.
Ca ultim nivel auto subiectivant persoana declara si asuma ‘eu stiu’, cuprinzand meta operatiile: ‘eu intreb, eu cer sau propun raspuns, pot verifica, evalua si corecta intrabare si raspuns, pot utiliza efectele raspunsului’.
-‘Eu stiu’ este predicatul dual care conditioneaza si deconditioneaza persoana, o face captiva propriei performante interactiv-cognitiva, o elibereaza temporar de unele nevoi prin satisfacere, o cupleaza permanent la spatiul creativ, la supra nevoile intelective care inventeaza intrebari-nevoi, ofera rezolvari de probleme-nevoi.
Eul din persoana alocat de EUL personant, este generatorul si coordonatorul amplitudinii continuu fluctuante a personalitatii, el stabileste ce este si ce nu este identitatea momentana alocata si asumata de persoana, ce ii apartine, ce nu ii apartine, in ce conditii ceva ii partine si ceva nu, ce parte din sine va identifica, constientiza si controla ca persoana, ce parte din sine-persoana va transfera unor semeni, prin ce metode, cu ce scop.
Eul intern personalizeaza in limita constientelor disponibile, dar Eul personant este responsabil de eul persoana si de actiunile individuante ale acestuia. EUL personant nu are perceptii, reprezetari, actiuni semnificante, discursive sau interpretante de discurs, nu cunoaste in sensul achizitiei de noutate prin observatie-reprezentare, experiment, ratiune, imaginatie, nu are valori si stari afective.
Precizam ca functiile personante fixeaza individul limitat constient intr-o arie comportamentala data, ii aloca constientizarea unui fascicul de ‘libertati auto determinante’, dar ii interzice constienta mecanismelor generante de mod libertate sau libertati specifice. Eul interzice persoanei sa constientizeze-intelega ce se intampla in mintea ei cand se vrea libera, se crede libera sau nelibera, cand lupta pentru cucerirea unei libertati proprii sau a semenului.
EUL nu este acel ambient, acel gest, sens, discurs, acea intelegere de discurs, acea cunoastere particulara de realitate sau se sine, acea nevoie si rezolvare de nevoie, acea finala satisfactie-emotie si impresie de libertate, toate acestea sunt trasaturi ale persoanei ne asumabile ca stari proprii de EU.
EUL aloca personei capacitatea de a isi identifica si lua in posesie-control ‘corpul fizic’ prin auto situarea activa ‘eu fac’, dar eul nu face cinetic, nu are corp fizic, nu face nici mental-intelectiv, nu are corp spiritual, investigant corp material si competent cunoscator. EUL este super cauza care genereaza ‘cauza si efectul persoana’, o doteaza cu predicatele conventional generice, a vorbi, intelege, stii-cunoaste’ dar nu si cu meta-predicatele generante de predicate si constientizari operante ale predicatelor generice.
Daca trecem de persoana la EU, toate functiile auto personante exprimate si asumate prin predicatele generice ‘vad, fac, vorbesc, inteleg, cunosc’, corespund unor super functii, unor meta predicate proprii eului.
In posesia limbajului individul isi localizeaza si ierarhizeaza constirntele acesibile. Daca admitem sa ecivalam conventional predicatul generic ‘vad’ cu totalitatea perceptiilor si reprezentarilor de mod realitate atunci ‘vad’ diferentiaza prima si cea mai simpla constienta de sine cuprinzand capacitatea de a construi realitate si a se situa in constructia de realitate.
-Predicatul generic ‘fac’ semnifica si unifica totalitatea actiunilor gestuale transformante de mod obiect, mod relatie, mod miscare, mod realitate, toate emergente din capacitatea creativa de realitate a predicatului ‘vad modalizez, vad –fenomenalizez’, reprezint ceva si ma situez in ce reprezint. Predicatul generic ‘fac’ poate fi provit formal ca un generator al continuturilor vederii, un generator de modalitate-realitate la dispozitia nindividului, un super gest concret-abstract care poate modifica in diferite feluri toate reprezentarile. Constienta ‘fac subordoneaza toate constientele vad’, actioneaza in toate constientele particukare ‘vad ceva’ prin noua constienta ierarhic superioara a celui capabil sa se desprinsa de vedere-reprezentare realitate si de costienta vad si sa se situeze in acea constienta decuplanta si eliberanta de vedere, care ii pune la dispozitie capacitatea de a controla continutul vederii, a modifica reprezentarile, a le adapta noii personalitati posesoare a primului potential transformant-creativ, aplicat celor vazute.
Predicatul generic ‘vorbesc’ cumuleaza totalitatea vorbirilor-descrierilor particulare, iar o vorbire la nivelul pimar este o descriere si un control de gest, un act creatic dar nu direct aplicat realitatii, aplicat celui care face, care modifica realitatea prin gest.
Daca prin gest individul isi daruie prima capabilitate creativa aplicata lumii reprezentate prin ‘vorbesc; individul devine creativ in spatiul propriei personalizari, alege in ce fel sa fie, sa se exprime gestual, ce anume sa faca-schimbe in fiinta sa, cum anume sa aleaga sa se miste-actioneze corporal pentru a schimba intr-un mod precis lumea fenomenala. Evident predicatul fac va unifica si controla mai tarziu si actiuni intelective, abstracte formulabile numai ca reprezentari ale limbajului.
Constienta superioara vorbesc subordoneaza si cumuleaza-unifica toate constientele ‘fac’ care la randul loc cumuleaza-controleaza constientele ‘vad’.
Predicatul generic ‘inteleg’ capabil sa interpreteze si unifice toate ‘vorbirile’ este predicatul minimal subiectivant al omului comun, fara optiuni sistematic creative, ale omului care isi identifica identitatea ca un furnizor si receptor de al triplei ipostaze ‘vorbesc, fac si vad’. Cel care ‘intelege este creator a unor stari proprii prin vorbire, este activator al starilor proprii prin ‘fac’, este controlor al starilor realitatii prin ‘vad’.
Cel care ‘intelege’ are la dispozitie patru niveluri de constienta, ‘vad, fac, vorbesc, inteleg’, fiecare exprimabil printr-un predicat generic conventional ales. Primul predicat ‘vad’ al bazei ierarhiei acopera aria divers modala fenomenala, propusa primei constiente prin ‘vad. Predicatul urmator ‘fac’ dezvolta aria controlant modala a realitatrii de catre individ folosind propriul potential gestual interactiv.
Fiecare gest sau sir de gesturi are potential transformant –configurant, schimba mediul sau starile individului, comunica ceva distinct constientei ‘fac’ prin modificarea optionala a constientei ‘vad’. Predicatul ‘fac’ inteles ca familie unitara de stari gest creaza primna marianta de persoana activa distinct auto personanta prin multimea initiativelor gest-fac la dispozitie. Fac construieste ipostaze interactiv gestuale om-real, cupleaza ‘individul fac’ cu multimea reprezentarilor din famila ‘vad’. Predicatul ‘vorbesc’ contruieste o personalitate cu doua niveluri auto personante, de fapt construieste prima metapersoana ‘vorbesc’ care controleaza semantic starile primei persoane auto personante prin ‘fac’.
Predicatul ‘inteleg’ genereaza tri-persoana direct personanta a bi-persoanei ‘vorbesc’, alege ce vorbire sa atribuie sau ceara vobitorilor iar prin vorbitori ce actiune sa aloce uni-persoanei operanta in familia ‘actelor fac’, acte care pot schimba nemijlocit lumea tuturor nivelurilor personante, lumea externa a reprezentarii.
Constienta de varf ‘inteleg’ controleaza toate constientele vorbesc, acestea prin constientizare recurenta de alte constientizari care influenteaza procedural constientele ‘fac’, cele capabile sa modifice optional continutul constientelor minimale, non persoanante, ‘vad’.
Uttimul predicat generic accesibil omului normal este ‘stiu-cunosc’
Cel care ‘stie’ este constient de capacitatea opional creativa sau optional transformanta de sine. Cunoscatorul de lume si de sine isi schimba constient modul intelegerii-interpretarii discursurilor prin cunoastere, deasemeni isi controleaza continutul si stilul vorbirii iar prin revorbire isi amelioreaza performanta factuala si largste aria modal reprezentanta a predicatului vad.
Stiutorul primeste ceace am putea numi ‘constienta maximala’ sau ‘constienta de inchidere’, unde cunoscatorul poate unifica, controla intentional si schimba optional constient continutul constientelor tuturor predicatelor si constientelor ierarhic inferioare. Cel care ‘stie-cunoaste’ foloseste ‘intelegerea proprie dar si de intelegerile semenilor’ pentru a isi asambla si activa constient propriile proiecte lingvistice si factuale, foloseste vorbirea proprie si vorbirile semenilor, pentru a orienta multimea facerilor accesibile lui. Cel care ‘stie’ poate modifica intelegerea proprie sau intelegerile semenilor, isi poate dezvolta tehnici de intelegere care duc la selectii specifice ale diferitelor tipuri vorbirie-informare, selectiile in vorbire determina preferinte in domeniul facerilor proprii sau ale altora, preferinte propagate in selectii de reprezentari-realitati naturala sau in spatiile evenimentelor sociale.
Prin capabilitatea universal activanta a individului situabil in predicatul cunoasterii, cel care ‘stie’ selecteaza intelegeri, acestea aleg vorbiri care optioneaza faceri orientate care anume posesii de realitati-reprezentari, realitatea naturala si sociala fiind zona de start-actiune si de sosire-consecinta al cunoscatorului creator.
-Predicatul stiu-cunosc este deosebit, teoretic si practic cunoscatorul poate investiga cunoaste-intelege modul operant al fiintei proprii, al modului operant specific fiecarui predicat inferior dar are o limita cunoscatoare care depasita transforma persoana in EUL personant. Constienta ‘stiu-cunosc’ se desprinde de identitatea posesoare si patrunde-exploreaza alte personalizari, construieste modele de persoana intelegatoare, vorbitoare facatoare si vazatoare si comunica cu alte constiente cunoscatoare pe baza acestor modele.
-Cel care vede este constient de realitate, de forme si schimbari iar identitatea sa modala intra in sfera propriei constientizari doar ca un obiect-miscare, in consecinta cel care vede nu se diferentiaza de partile mediului.
– Cel care ‘face’ se constientizeaza ca posesor al ‘identitatii vad’, ca acel obiect-miscare diferit de celelalte, compus din obiecte-miscari, ca o colectie de reprezentari interactive.
-Cel care vorbeste atribuie facerea, construieste-controleaza ‘facatorul’, individuabil ca acel info subiect-obiect care actioneaza cinetic, construieste realitatea prin gesturi. Vorbitorul poate asmabla constient ‘facatorul’ ca parte din identitatea proprie alcatuira din actiuni selectate, ca unealta specializata in transformarea vederii prin facere controlata de vorbitor. Pentru vorbitor facatorul este o unalta este acea parte de sine prin care actioneaza gestual schimband mediul suport apartinand constientei ‘vad’.
-Intelegatorul controleaza intentional propria vorbire sau vorbirea semenilor optionali, el cauta informatie, prefere variante de vorbire, prefera si variante de vorbitor. Intelegatorul poate construi constient vorbitori specializati care la randul lor prin specializarea emisiei vorbirii produc sau controleaza facatori specializati.
-Cunoscatorul este varful piramidei constientelor el poate asambla semeni echivalenti constienti, capabili de cunoastere, cu aceiasi amplitudine constientizanta. Pentru cel care stie semenii sunt parteneri de dialog in cunoastere, intelegere, vorbire si facere, toate aplicate realitatii vazute-reprezentate in cinci variante mnodale, corespondent interpretarii mesajelor celor cinci simturi.
Cunoscatorul controleaza si comanda interactiv toate constientele proprii ‘stiu, inteleg, vorbesc, fac, vad’, dar si constientele partenerilor. Prin cunoastere persoanele obtin cele mai interesante si satisfiante sau frustrante tipuri de relatii, cooperante sau agresante’, fiecare top de relatie determinand sinteza unei individualizari. Cel care stie isi poate propune deliberat ‘sa stie ceva’, sa inteleaga ceva sau cumva, sa vorbeasca despre ceca sa actioneze gestual cumva, sa creeze lumea dorita sau sa construiasca un tablou semantic al acesteia,. Cunoscatorul isi alegea lumea reala sau societala pe care o vrea, creaza ambientul local preferat care il satisface mai divers si intens.
Cunoscatorul poseda si activeaza constienta de varf, multi absorbanta de alte constiente, deliberat propagabila in toate constientele semenilor. Constienta ‘stiu’ modeleaza toate tipurile de identitati, face export sau import de individualizari, se auto personeaza-subiectiveaza imitand alti cunoscatori sau propune modele de personalizare altor cunoscatori din spatiul social, doritori sa fie altfel, sa cunoasca altceva si altfel.
Daca persoana poseda si activeaza aceasta ierarhii de constiente sumar comentate, Eul poseda o unica si ator cuprinzatoare supra constienta exprimabila prin predicatul ‘stiu cum stiu’.
Cel care stie cum are acces la modul operant al tuturor etajelor personalitatii, stie cum actioneaza perceptia , reprezentarea, facerea, vorbirea, intelegerea si cunoasterea, ‘coroana personalizarii’.
Eul ‘stie cum’ functioneaza actioneaza orice simt, cum culege mesaje si le comunica zonelor specializat interpretante, stie cum este realizata personalizarea facerii, a semniicarii, a vorbirii, a intelegerii vorbirii, a tehnologiilor investigant cognitive. Si cunoscatorul persoana are acces la acest tip de cunoasteri dar nu direct ci mediat prin limbaj. Eul poate explora si reprezenta orice structura si functie a persoanei, poate aloca modurile operante ale gestului, semnificarii, vorbirii, intelegerii vorbirilor, combinarii ingenioase a intrelegerilor si constructia modelelor cognitive, de realitate, individ sisocietate.

RAPORTUL EU-PERSOANA

Apreciem raportul personaj real –personaj vis, similar raportului ipoteticullui EU cu personalitatea omului real.
Corpul material al omului real poseda senzori care pot percepe mesaje pe cinci canale, iar mintea reala ‘stie cum’ sa interpreteze aceste emesaje si cnstrui variante realitate, stie cum sa semnifice reprezentarile, sa cupleze sensurile, sa inteleaga sirurle de sensuri si sa foloseasca discursivitatea si interpretarea discursului pentru a crea cunoasteri, a propune si testas modele de realitate sau comportamernt individ. Mintea materiala in stare somn isi activeaza dar in favoareaa personalitatii visatorului propriile performantele interpretante de mesaje purtatoare de lumi fenomenale, ea atribuie identitatii din vis o realitate, o individualitate si cateva trepte de constienta auto personalizanta, ii aloca intentii, optiuni implicante si actiunii corespondente situatiilor din vis.
Mintea materiala daruie ‘personajului oniric’ un corp video, pseudo fizic, capabil de miscare , vorbire-intelegere, ratiune si afectivitate. Personajul visului primeste si asuma actiuni, ganduri si emotii, toate oferite de mintea materiala care paradoxal doarme sau se preface ca doarme. Alocata in totalitate de mintea omului material, personalitatea visului este o marioneta care pare a fi ceace nu este.
Intr-un moment de luciditate visatorul poate constata ca se gaseste intr-o lume reala independenta de el, ca are corp, percepe prin corp, se misca prin corp, gandeste tot prin performantele corpului, are emotii prin functiile personalizante ale corpului.
Dar ‘visatorul rational’ greseste sistematic, el nu percepe ceva si neperceppand nu reprezinta prin resurse proprii mesaje. Lumea modala in care este proiectat ii pare externa si autonoma dar este numai o alocare de fenomenalitate, dependenta structural si cinetic de continutul memoriei omului real, de performanta interpretanta de mesaj lingvistic direct prin reprezentari imagine, sunet,…
Corpul video al visatorului nu are nici o functie, de fapt nici nu are morfologie interna, este numai o carecasa , o frontiera care nu contine ceva, sau va contine daca cumva cel care viseaza asista la o explorare a morfologiei sale. Corpul modal si realitatea unde este situat visatorul sunt un ‘décor’ similar decorului dintr-o piesa de teatru, care sugereaza forma si functia obiectelor autentice dar de regula nu are nici forma completa nici functia obiectelor reale pe care le reconstituie.
Corpul video al personajelor din vis pare a se misca-deplasa singur dar efectiv este contruit si activat cinetic prin sinteza video similar cum sunt simulate video si miscate personajele unui film de animatie, sau corpurile video ale eroilor unui joc video.
Personajul din vis nu actioneaza gestual, mintea alocata lui, parte a mintii treze, primeste informatia unui corp cu diferite intentii de miscare, cu diferite miscari si trateaza acest corp intentional gestual si efectiv gestual, ca expreisie a personalitatii dinamice a visatorului.
Cel din vis nu vorbeste, I se aloca mesaje vorbite, nici nu intelege, I se aloca intelegerea a ce vorbeste sau vorbesc cei cu care dialogheaza.
Cat despre ‘cunoastere’, ca actiune problematizant -rezolutiva sau ca procesare intelegere a unei cunoasteri prealabile, aceasta este o ipostaza constientizata vag si incoerent in vis, afara de situatiile speciale si extrem de rare cand omul real, autorul visatorului, preocupat intens de o intrebare dificila pe care nu o poate clarifica treaz, primeste raspunsul in vis.
Spectrul emotivant al visatorului este bine dotat cu emotii de sinteza asamblate de mintea materiala, de compartimentul ei emotivant, daca exista. Visatorul are in fiecare vis emotii, dar le uita rapid cand se trezeste. In unele vise emotiile sunt extrem de intense, placute sau terifiante incat se propaga si in persoana treaza, incantata sau ingrozita de cele experimentate in vis.
Conform unor afirmatii vechi de milenii, mai sistematic formulate si acceptate in orientul antic, visul era-este o realitate similara lumii reale, de unde concluzia imediata clar fomulata tot in acele timpuri ca omul viseaza si treaz, viata lui penduleaza intre doua tipuri de vise, ‘visul realitate’ care ii ocupa majoritatea biografiei si ‘visul vis’, privit ca o realitate mai obscura al carui rol nu era bine precizat dar sugerat si sustinut cu o diversitate de presupuneri.
Daca luam in discutie la modul fictiv posibilitatea de a visa permanent sau poate a fi visati de ‘EUL creator de persoana’, ideie  evident improbabila, (ce om de stiinta ar admite ca el isi viseaza experimentele si teoriile, le primeste de undeva numai cu mintea si le asuma ca proprii din ignoranta), atunci concluziile rezultate sunt de adreptul aberante. Este verosimil sa admitem ca personajul visului este o fantoma, o marioneta personaj manipulata de mintea omului material, iar forma corpului visatorului, performantele lui senzoriale, cinetice, intelective si afective sunt numai simulari de perceptii, gesturi si actiuni lingvistice construite de mintea umana dotata cu un vast si straniu potential creativ.
Dar daca admitem valabile in viata treaza toate cele acceptate ca posibile in vis, atunci concluziile sunt socante si inacceptabile. Daca ne visam permanent atunci corpul nostru real considerat ‘material’, functional prin sine, prin micro morfologia sa extrem de complexa, nu mai este efectiv material, nu este nici efectiv functional in nici un fel, este numai o super-simulare de corp, un corp decor cu o complicata si verosimila structura si mod functional dar efectiv fara nici o functie, toate functiile individuante fiind alocate de Eu info modelului de individ. Daca ne visam lumea, daca ne visam si personalitatea, fals apreciata ca autentica, atunci nu prin morfologia si functiile simturilor ‘iluzoriu materiale’, percepem ceva, nu prin corpul fizic ‘iluzoriu substantial’, perccepem, actionam gestual, nu prin creier interpretam mesaje, gandim, rationam si avem sentimente. Toata diversitatea starilor fenomenale si toata gama comportamentelor omului sunt in noua perspectiva a visarii perpetue, numai modele de realitate si personalitate alocate unui super interpretor de ‘model  info personalizant’, creat de ipotetic-fictivul EU care ne viseaza-imagineaza- simuleaza ca individ. Efectul simularii persoanei este o pseudo individualizare complet dependenta de sursa EU, este o info individualitate proiectata intr-o constienta deasemeni alocata si populata cu o simulare de realitate si identitate, evident dependente modal de ‘info modelul individ’. Cand EUL se trezeste, personalitatea dispare sau mai precis se identifica cu EUL, devine cunoscatoare de sine

Leave a Reply