Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

LIBER ARBITRU

LIBER ARBITRU

Arbitru este acea persoana sau grup de persoane care reglementeaza procedural o interactie, precis regularizata, intre doi sau mai multi indivizi, adica ii obliga sa respecte in interactie regulile stabilite, iar cand nu le respecta ii penalizeaza proportional cu nerespectarea regulilor.
In orice interactie a omului cu natura, cu sine, cu semenii, exista reguli de actiune, exista ceace am putea numi ‘libertate ‘conditionata’, anume acea permisivitate-libertate de exprimare-actiune care se conformeaza unui set de reguli, iar cand nu o face, este penalizat proportional cu abaterea de la reguli.
Practica istorica a dezvoltat reguli de conduita-actiune pentru marea majoritate a actelor umane, iar nerespectarea lor cade sub incidenta unui arbitraj social specializat, care aplica pedepse cu diferite intensitati.
Libertatea in cea mai extinsa expresie-definitie este posibilitatea individului de a actiona cum vrea, in orice fel de interactie, oricand, in orice conditii.
Dar o asemenea libertate este evident inacceptabila, inevitabil ea va leza alte libertati extinse, de unde un conflict intre libertati.
Astfel libertatea in cea mai larga conceptie, cuprinzand realizarea umana neconditionata a oricarei posibilitati, este posibila numai intelectiv, nu si factual, asta insemnand ca poti gandi orice si oricum vrei, in limitele imaginatiei, dar realiza efectiv numai o parte din ce gandesti.
In consecinta peste libertatea principiala, extinsa, de a face orice, se suprapune libertatea responsabila, a initierii acelor actiuni care nu afecteaza in nici un fel libertatile responsabile ale semenilor.
Libertatea extinsa, neconditionata, a omului, de a face orice, este numita cumva impropriu ‘liber arbitru’, asta implicand pre existenta unei strategii de evaluare si control al propriilor acte, in fiecare om matur si normal psihic, dar numai in el, ne existand instante externe, autonome de individ, care ii limiteaza aceasta libertate.
-Daca omul este o creatie naturala, a materiei, a legilor materiei, libertatea lui principiala si responsabila, logic deriva din modul de regularizare interactiva micro si macroscopica a lumii fenomenale de legile naturale, astfel este inevitabil conditionata de legitatea naturala, cauza oricarei forme, proprietati, interactii.
Dar daca omul este creat divin, este el oare absolut-neconditionat liber mental si efectiv, depasind in amplitudinea libertatii omul material, sau este inca mai putin liber?
Daca omul ipotetic creat divin ar fi cauza unica a propriilor ganduri, acte, afecte, daca ‘ar fi cauza siesi’ cum spune filozoful, am intra in contradictia neparticiparii creatorului divin la creatia si sustinerea continua a operei sale OM.
-De aici necesiatea dependentei totale a individului, a tuturor actelor sale de creatorul absolut, in sensul ca tot ce individualizeaza senzorial, gestual, mental, emotiv omul, tot ce ii intra in constienta, se realizeaza numai prin creator, este trecut prin filtrul actiunii creative divine.

-In aceasta situatie omul creat divin nu are ‘liber arbitru’, nu poate actiona neconditionat, el face numai ce i se permite sa faca. Omul creat divin nu poate simti, actiona corporal si mental prin el insusi, el isi primeste in totalitate personalitatea prin creator…
Este acest rationament plauzibil?
Pentru unii da, pentru altii nu…

Leave a Reply