Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

CONFLICT

Conflict

Oamenii sunt diferiti si este necesar sa fie astfel, asta e conditia supravietuirii colective.
Aceste diferente se manifesta in modurile comportamentale si valorice, in preferintele lor, abilitatile lor operante, valorile lor, punctele lor de vedere asupra lumii si omului.
Majoritatea diferentelor sunt benefice, cooperante, in sensul ca ele sunt criterii ale actiunii colective, de grup, ale solidaritatii lor ca indivizi, participanti la aceiasi realitate-actiune, acelasi scop, aceiasi comunitate, aceleasi optiuni si valori.
Dar diferentele se pot distanta in asa masura incat devin polare, devin antagonice, situatie in care intre indivizi apare conflictul, care poate fi extrem de intens, uneori ireconciliabil, ducand la confruntari violente de lunga durata, cu pierderi de vieti omenesti.
O diferenta profunda care duce la conflicte de toate felurile este provocata de punctul de vedere al individului asupra lumii, asupra cauzelor ei, asupra originii ei, asupra rolului omului in acest vast agregat numit univers. Primul punct de vedere asupra lumii, asupra cauzelor ei a fost religios.
O religie este o teorie creativa care pune la baza a tot ce este inclusiv omul, una sau mai multe supra constiente creative.
In mod ciudat oamenii au creat o diversitate de religii, de creatori ai lor, iar aceasta diversitate a fost si este cauza unui conflict indelungat, care se mentine si in prezent.
Lipsiti de logica, lipsiti si de alte calitati mentale necesare, oamenii trecutului nu au inteles, inca nu inteleg ca acei ipotetici creatori ai lumii nu pot fi si ei diferiti si cu interese opuse, pentru ca aceasta diversitate creativa divergenta, implica impartirea lumii in parti, realizarea si controlul cate unei parti de un creator, de unde inevitabila limitare a puterilor creatorului, pierderea logica a acelei supra capabilitati, supra cunoasteri absolute de a face orice, fara ajutor din afara lor.
In religiile politeiste acest conflict se manifesta din plin, era verosimil, el rezulta din concurenta zeilor la controlul lumii, era acceptat de credincios. Dar in religiile monoteiste, el devine contradictoriu.
Nu e logic sa crezi ca zeu tau este mai puternic, mai autentic, mai bun decat zeul adversarului tau, fara a admite ca zeul tau nu le stie si face pe toate, asa cum initial presupui, ca el are o limita, o frontiera cognitiva si creativa, dincolo de care nu poate trece-actiona.
Dincolo de frontiera este domeniul de competenta si putere creativa al zeului advers, exact asa cum se intampla in comunitatile umane.
-Dar daca zeii ar actiona ca oamenii, ar fi foarte departe de perfectiune, de atot putere si atot cunoastere, pentru ca oamenii nu au aceste caalitati, rational nici nu le pot avea.
Si atunci?
-Acest atunci implica rational revederea principiilor fiecarei religii, indepartarea antagonismelor intre ele, intre zeii creatori, unificarea lor, dar cine are curaj sa faca aceasta reforma a credintei, fara a fi excomunicat, gonit din propria credinta, de partenerii deveniti adversari, care nu vad dincolo de lungul nasului.

Leave a Reply