Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

UMANITATE

UMANITATE

-Suntem facuti sa simtim ‘placere si durere’. Aceasta banala constatare este cunoscuta de milenii, tot de milenii este cauza alcatuirii societatii, a regularizarii ei, a unei enorme si diverse literaturi.
-Toate fiintele simt cumva placera si durerea, chiar si cele unicelulare, microscopice, numai astfel actioneaza ele la stimulii pozitivi sau negativi ai mediului.
-Natura in infinita ei creativitate, Divinitatea atot facatoare, in marea ei intelepciune ironica, au facut fiintele polare, caracterizate prin preferinte si repulsii.
Nu e nimic rau in cautarea placerii si evitarea durerii, ar spune cineva cu inclinari filozofice si evident ar avea dreptate. Dar mai e ceva, ceva ascuns si evident in acelasi timp, in aceasta tendinta umana.

In majoritatea daca nu totalitatea cazurilor primirii plecerii, se ascunde insidioasa durerea, fie ea proprie sau a altui individ.
Spre exemplu un om place alt om si vrea sa fie langa el, sa se bucure de prezenta si afectiunea lui.
Nimic mai firesc. Dar daca cel placut nu respunde in acelasi fel, daca el nu simte ceva pentru cel care il place, stim toti ce se intampla. Apare drama, uneori tragedia, pentru bietul indragostit.
Sa ne imaginam ca cel iubit raspunde la fel, iar perechea se simte ‘bine la superlativ’, un timp. Dar initiatorul iubirii poate pierde iubirea pentru partener, poate dori sa fie cu alt cineva. In aceasta situatie sufera cel care a raspuns dragostei semenului, dar a piedut-o.
Difernta intre om si orice alta fiinta cunoscuta, este inventivitatea lui nelimitata, exprimata in toate felurile. Omul a descoperit nenumarate feluri de a se simti bine sau rau, iar aceste forte senzoriale si emotive orientate, vectorizate, determina dinamica oricarei societati.

Toti vrem sa ne simtim bine, extrem de bine, sa fim ‘fericiti’.

Internertul confirma asta, e plin de mesaje, toate indicand nevoia omului de placere maxima, de fericire. De milenii a fost identificat pericolul cautarii cu orice pret al placerii proprii, deseori implicand variante ale neplacerii semenilor.
Oamenii intelepti ai trecutului departat au cautat si inventat un ipotetic remediu la dualitatea placerii, la puterea ei sistematica de a provoca raul in diverite feluri, la diverite intensitati si amplitudini, in orice tip de relatie.
Acest remediu se cheama ‘morala’, si nu exista om matur sa nu fi auzit de cuvantul asta, indiferent cum suna in limba lui.
Morala este un set compact, minimal, de reguli fundamentale, de comenzi, care indica omului cum sa se poarte cu el, dar mai ales cu semenii lui.
Toti stim care sunt comandamentele morale, dar cu siguranta majoritatea le ignoram din nepasare, dispret, dar mai ales din neintelegerea lor, nefiind capabili sa descoperim singuri, ‘extrem de adanca cunoastere a omului de om’, inchisa in formularea lor.
Au trecut milenii de la aparitia primelor sisteme morale, care rezista neschimbate si in prezent, dar aderenta omului actual la moralitate este inca firava si temporara.

Asta inseamna ca suntem morali daca castigam ceva, primim o anume placere, dat ignoram moralitatea in caz contrar.
Ce mai e de spus?
-Foarte multe, dar si nimic.

Traim intr-o lume extrem de complexa, cu enorm de multe alternative de a primi placerea sau contrariul, de a fi om moral sau imoral. Aceasta uriasa plasa a satisfactiei si suferintei ne cuprinde pe toti si ne tine strans, nici un om neputand scapa din ea, presupunand ca ar voi.
-Dar cine ar vrea, cine ar fi atat de prost, incat sa isi fundamenteze scopurile pe altceva decat primirea placerii in cantitati cat mai mari, in cat mai multe feluri?
Se poate oare trai rezonabil, chiar bine, fara polaritatea ‘placut, neplacut’, fara situarea in aceasta opozitie universala?
– Iata o intrebare filozofica si ea veche de milenii, care a primit cateva raspunsuri, iar acestea sunt cel mai simplu formulate in doctrinele religioase.

O religie este printre altele o moralitate, este o regularizare optima a vietii, care iti recomanda cat mai putina cautare a placerii aici pe pamant, pentru a primi cat mai multa, in urmatoarea lume, unde cei fara placere pe pamant, cei in suferinta, primesc maximul de placere curata, divina.
-Raiul este in religia crestina lumea recompensei, iar iadul, lumea suferintei, a pedepsei, evident pentru cei supra saturati cu placere lumeasca, insotita de neplacerea, de suferinta semenilor.
In trecut moralitatea religioasa a avut oarece succes, nu prea mare, din ignoranta, dar pentru omul modern, pentru omul inarmat cu instrumentele cunoasterii stiintifice, pentru omul artistic, sau economic, autor si consumator al unei game infinite de satisfactii, lumile religioase ale placerii si pedepsei sunt fictiuni, bune sa sperie copiii, nu indivizii maturi.
Intrebarea asura posibilitatii existentei unor fiinte constiente si rationale care nu isi fundemenetaza viata pe placere, a fost atacata filozofic cu diferite tehnici, dar raspunsurile sunt ambigui.

Filozoful idealist, de tip platonic, de milenii declara deschis si ferm, ca el trebuie sa renunte la plecerile vulgare si nocive ale corpului, dar sa caute alte placeri, cele ale cunoasterii de sine, ale intrarii in lumea zeilor, atot cunoscatori.

De unde concluzia ca fara placere nu se poate!
De fapt si in religii este o latura filozofica mai vaga sau mai marcata, care recomanda omului credincios sa incerce din toate puterile sa il cunoasca pe Dumnezeu, fiinta suprema, asta aducand cele mai intense, mai pure, mai umane, am zice supra umane, placeri.

Dar din pacate cunoasterea divinitatii trece prin eforturi indelungi si intense, trece prin nenumarate suferinte si cine oare are puterea mintii si sufletului necesare pentru a le parcurge si depasi?
Prea putini, neglijabil de putini, presupunand ca sunt.
Atunci sa ne bucuram de toate aici si acum!!!
-Asta e filozofia maxima, asta e ‘maxima moralia’, resul sunt doar vorbe goale…

-Sau sa fim morali?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.

Leave a Reply