Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

FORMA SI FUNCTIA

FORMA SI FUNCTIA

 
Ce poate face un obiect dintr-o singura bucata?
Nimic, este pasiv. Unicitatea formei ii interzice orice schimbare de sine prin sine, cum ar spune filozoful, adica orice modificare a raporturilor intre partile sale, care nu exista, pentru a deveni diferit, a se schimba in raport cu sine, a se schimba si in raport cu alte obiecte, a schimba cumva alte obiecte, a avea o anume influenta asupra altora, asupra lumii sale. Obiectele dintr-o singura bucata sunt si ele compuse din parti, din atomi si molecule, dar asta nu le face mai capabile de auto miscari proprii, decat daca ar fi un autentic monolit, dintr-o unica bucata. Obiectele de acest tip pot fi in cel mai bun caz unelte foarte simple, care miscate ingenios de alte obiecte cu potential info functional, pot realiza anume schimbari asupra altor obiecte.
Sa luam acum un obiect compozit si complex creat de om, spre exemplu un automobil. Acesta este compus din mii, poate zeci de mii de componente cu diferite forme, cuplate intre ele in diferite feluri, miscandu-se intre ele, avand alte tipuri de relatii functionale, iar ansamblul poseda o macro functie distincta, de fapt poseda doua functii, anume genereaza energie termica, mecanica, electrica, iar aceste energii sunt folosite pentru deplasarea obiectului numit si vehicul. Automobilul are capacitate de deplasare si transport, asta e rolul pentru care a fost creat si il indeplineste foarte bine, dovada fiind sutele de milioane de masini care au umplut lumea cu efecte bune, adica deplasand oamenii si alte materiale din loc in loc, cu efecte rele, producand poluarea mediului, care stim toti ce efecte negative are asupra tuturor.
Sa analizam sumar raportul intre automobil ca obiect si automobil ca functie. Cum am spus dubla lui functie ii permite sa produca energie si sa se deplaseze in spatiu. Aceste doua functii sunt elementare, in sensul ca ele nu sunt capabile sa se auto reflecte, sa aiba un anume raport cu ele ca functii, sa se discearna functional. Automobilul nu se poate auto porni si nici nu trebuie sa poata, fara alte functii de control, nu se poate nici conduce singur, iar asta e o lipsa semnificativa, pe cale sa fie inlaturata. De curand au aparut masini care se conduc singure si sigur, chiar in conditii de trafic intens. Automobilul nu stie ca ‘exista’, nu are capacitatea de a se identifica pe sine ca obiect distinct cu functie distincta si a folosi acest potential pentru a actiona asupra sa intr-un anume fel, a se utiliza. Daca ar putea, daca ar stii in cel mai rudimentar mod cine este, sau macar ce este, ce posibilitati are, ar folosi aceasta ‘cunoastere rudimentara’ pentru a se alimenta cu combustibil, a se actiona si conduce singur in diferite directii in conditii de siguranta, a face servicii oamenilor care l-au creat.
Omul a proiectat si construit si unelte mult mai complexe cu un anume potential propriu de auto control, cel mai performant este computerul sau info sistemul. Toti stim ca un computer are o memorie enorma, iar in memorie i se pot introduce o multime de programe, de moduri comportamentale proprii, iar acestea fac computerul o info unealta, o super unealta multi activa, cu tot felul de performante, intre care unele spectaculoase. Pe langa multe moduri procesante, un computer poate juca cu un om diferite jocuri spre delectarea omului, inca nu stim daca si a computerului, dar cu mare probabilitate in viitor se vor face computere capabile sa se distreze si ele jucand cu omul sau intre ele diferite jocuri.
Ce trebuie retinut? Pentru a primi info functii, pentru a putea inter-actiona intr-un anume fel, in cat mai multe feluri distincte, cu sine, cu mediul cu altii, un obiect nu poate fi dintr-o singura bucata ci din mai multe, cat mai multe posibil. Cresterea numarului de componete permite o proportionala complexitate functionala, adica auto schimbare care poate fi extrem de complicata si ingenioasa, greu de inteles fara pregatire speciala, atunci cand obiectul este compus din miliarde de micro componente specific corelate, asa cum este un computer modern, un info sistem.
Dar si computerul actual are limitele lui, limite caracterizate prin aceiasi lipsa de autonomie care o imputam automobilului. Nici un computer nu se porneste singur, nu isi foloseste singur potentialul info procesant pentru ca nu are nevoie, nu are nici o nevoie, dar paradoxal poate satisface o multime de nevoi ale creatorului sau, adica ale omului.
Programatorii se straduiesc sa inlature aceasta limita a lipsei de autonomie a info sistemului, sa il faca capabil sa rezolve singure anume probleme, dar asta implica sa poata recunoaste singur ce este ‘o problema’, adica sa identifice ce este  ‘o conditie sau un set de conditii’, cum sa fie specific procedural indeplinite.
Sa facem un salt functional enorm si sa ajungem la fiintele vii. Aici in sfarsit pentru prima data intalnim autonomia functionala, o autonomie restransa la unele, din ce in ce in ce mai extinsa la altele.
Fiinta vie este o masina super complicata care trebuie sa aiba si are o unica calitate pentru a se numi vie, anume capacitatea de a isi umple singura sistematic rezervorul cu energie, folosind pentru asta energia inca prezenta in rezervor. Rezervorul nu trebuie sa ajunga niciodata gol, situatie in care fiinta pierde calitatea de fiinta vie, devine un obiect inert.
Orice fiinta vie are ingeniozitatea sa caute si gaseasca mereu combustibilul necesar, sa se intretina in continua msicare de cautare a combustibilului, acesta insusire o face minimal vie, ii da autonomie energo functionala.
Dar pentru a se auto alimenta energetic fiinta vie mai are o multime de alte functii cu mult mai complicate decat cautarea si gasire prin deplasare de combustibil, de hrana. O fiinta vie performanta poseda senzori prin intermediul carora poate analiza continutul lumii sale si localiza combustibilul-hrana, a il distinge prin anume proprietati de alte obiecte fara acest potential. Pe langa senzori fiinta mai are si un centru de procesare a datelor primite de la senzori, are si ea un info sistem numit ‘creier’ care ii ofera o multime de abilitati pe care ca ‘fiinta speciala om’, le stim mai mult ori mai putin. O fiinta vie capabila sa isi propuna sa gasesca hrana, sa o caute intentional, are si trebuie sa aiba potential de decizie, sa hotarasca sistematic ce va face in fiecare moment, in ce directie se va misca, cum va actiona, decizia fiind vitala pentru pastrarea vitalitatii. Fiintele simple decid doar sa se deplaseze la intamplare, sperand sa dea cumva peste hrana atat de necesara. Altele mai complicate cu senzori mai buni si creier mai capabil procesant, pot compara diferite ‘impresii’ extrase din procesarea cerebrala a mesajului senzorial si decide in ce directie e cel mai probabil sa gaseasca hrana sau apa la fel de necesara vietii. Animalele sunt exemple de fiinte abile auto sustenant, ele isi folosesc tot timpul senzorii, cu precadere vazul, dar si auzul sau mirosul, pentr a discerne hrana, eventual pericolul de a deveni hrana pentru altul. Unele animale se hranesc cu altele si evident nici o victima nu vrea sa fie mancata de agresor , astfel ca se opune din toate puterile. Pentru a invinge rezistenta victimei, agresorul pe langa putere trebuie sa aiba si abilitatea de a folosi aceasta putere, de a ataca in asa fel incat sa inlature cat mai rapid replica victimei. Animale de prada dar si cele ce sunt prada, ‘stiu’ sa se lupte iar aceasta stiinta a miscarii controlate este decisiva pentru supravietuire. Unele animale stiu sa atace ingenios, altele sa se apere, astfel incat ele nu cedeaza niciodata fara lupta, nu sunt victime sigure ale pradatorilor. Lupta este un comportament foarte complex, creativ, el cere resurse energo si info procesante deosebite, cere un complex de info functii pe care nu le mai enumaram, ele ar trebui cunscute, macar prin nume, de fiecare citiror.
Si acum sa ajungem in sfarsit la om, fiinta campion a autonomiei functionale, a supravietuirii auto controlate. Omul are multe si complicate info functii, are senzori de inalta sensibilitate, are un super creier care extrage din mesajul senzorial forma realitatii in imagine, sunet, etc. Omul poseda potential lingvistic, poseda ratiune si imaginatie prin intermediul carora poate face info-modele extrem de detaliate si organizate relational si cinetic ale lumii sale, modele prin interemediul carora se comporta ca o fiinta inteligenta, pune intrebari si raspunde la ele.
Acum sa revenim al inceput, la relatie intre o forma si functie, la relatia intre performantele functionale. Cum am spus un automobil, dar orice alta unealta creata de om, nu are nici un potential auto identificant si caracterizant functional, adica nu se recunoaste si descrie cumva ca forma si miscare, nu stie singura ce sa faca cu sine, ce posibilitati are. Omul este usor diferit, in sensul ca se poate auto caracteriza functional divers si precis, dar numai dintr-o anume perspectiva comportamentala, descriptibila calitativ. Prin vaz omul isi identifica forma corpului si miscarile pe care le poate face corpul lui. Asistat de vaz creierul poate comanda corpului o multime de miscari corelate, de comportamente specific rezolvante de nevoi.
Performantele corpului si creierului uman sunt ele insele niste capodopere energo si info functionale, unele ramase inca necunoscute functional cunoscatorilor specializati actuali. De milenii oamenii vor sa se cunoasca energo functional si fac asta progresiv. Cunoasterea info functionala a creierului este mai lenta, dar incepe sa avanzeze, sa faca progrese.  Dar majoritatea oamenilor se ignora total info functional, pe ei interesandu-i ce pot face folosind cat mai bine ‘corpul si mintea’, nu calitati trebuie sa aiba creierul, mintea, pentru a le pune la dispozitie acest formidabil potential personalizant si intelectiv.
Putem spune ca omul mediu stie apropape la fel de putine la modul stintific, despre fiinta sa, despre intelect si afecte, cat stie un automobil despre forma si functiile lui, fapt aproape firesc. Datorita imensei sale complexitati structurale si functionale, cunostiintele necesare omului pentru a se cunoaste corect metabolic, intelectiv si afectiv, ar depasi cu ordine de marime pe cele necesare suptavietuirii, chiar la stadiul actual. Este evident ca un om primitiv nu se poate auto cunoaste corect mental, nu poate intelege ce moduri super procesante ii aloca performantele cognitive pe care le are, fara a face un salt rapid catre viitorul sau departat, ar deveni un personaj al viitorului nostru. Este la fel de evident ca nici un om modern nu se poate cunoaste stinfic,  adica sa stie cum ii functioneaza in detaliu creierul, chimic si informational, cand il inzestreaza cu personalitatea sa, cu umanitatea sa, cu puterile lui creative, fara a se despreinde si el de prezent si proiecta intr-un viitor departat. Cu alte cuvinte ignoranta de ‘ce si cine suntem’, este legitima, este chiar inevitabila, este obligatorie.
Acea forma functie care se poate auto reflecta constient integral info functional, a face un info model corect si complet de sine, este fiinta ideala, este fiinta perfecta, fiinta imposibila, este metaforic numai fiinta divina, singura ipotetic capabila sa se auto cunoasca si auto controleze cognitiv total, sa faca totul in sine si prin sine, pentru ca stie corect si complet cine este, ce poate face, cum poate face ce poate face, adica ‘stie totul’, stiind precis si complet cine este.

Leave a Reply