Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

INFO GENEZA

INFO GENEZA

 

 

 

 

In Biblie se spune ca Dumnezeu a facut lumea in sase zile comandand in voce-limbaj siesi sau unui lucrator atot capabil ce anume sa faca in fiecare zi, iar executantul realiza progresiv fiecare parte din lucrarea comandata intocmai cum a conceput-o proiectantul divin. Putem lua geneza biblica asa cum este descrisa, ca o poveste interesanta, o super metafora, un mit despre creatie, dar o putem trata si ca ipoteza creativa verosimila, realizabila efectiv, caz in care trebuie sa imaginam rational in ce conditii ar putea fi privita ca posibila-realizabila o asemenea creatie prin comenzi in limbaj.
Daca creatorul era si proiectant si executant nu avea nevoie de limbaj-discurs explicit, de un dialog ‘extern’ cu sine pentru a face in fiinta sa ce avea in gand, el avand in posesie proiectul de lume si om deja finalizat sau finalizabil progresiv pe masura ce diferite parti de proiect erau puse in opera.
In cazul in care creatorul isi gandea-facea singur opera, el putea folosi limbajul ca mijloc auto stimulant, ca o metoda de indem la actiune, un dialog cu sine prin care se scotea din singuratatea absoluta in care actiona, isi da impresia comunicarii cu cineva diferit de fiinta sa.
Daca creatorul divin comanda si altcineva executa, acest altcineva  (apartinand fiinte divine sau diferit de ea dar cumva dependent de ea), era capabil sa faca atat de bine-corect ce I se comanda, incat satisface pe deplin intentiile si pretentiile celui care formuleaza comanda.
Putem gandi actiunea creativa scindata: Cineva ‘spune ce vrea sa fie facut’ si ‘altcineva asculta si face’, in mai multe feluri. Intr-o varianta autorul divin este si autorul proiectului ‘om-realitate’ si al tehnologiei realizante de proiect. In acest caz divinitatea face numai in fiinta sa atot cuprinzatoare, la inceput executantul atot capabil pe care il putem privi ca ‘opera prima’, opera necesara, apoi isi concepe opera secunda, ‘opera artistica’ om si univers  si o comanda operei prime. In aceasta varianta creativa dialogul este plauzibil, el indica operei prime tratabile ca tehnologie constient constructoare, in ce fel sa actioneze, ce  stari proprii specific operante si in ce ordine sa execute pentru producerea fiecarei parti din opera secunda, opera optional  ‘om realitate’.

In dialog cu partea de sine tehnolog, divinitatea comunica acesteia cum trebuie sa fie lumea in care va locui omul, indica cum sa fie facut omul insusi, ce fel de trasaturi personalizante sa primeasca si cum sa le exprime in diferite situatii.
Daca ‘opera prima’ atot realizanta este o parte-stare a autorului absolut, dialogul este conventional, este o dublare si supra constientizare a unor comenzi constiente de executie specifica adresate sinelui divin-tehnolog de catre Dumnezeu proiectantul, atot cuprinzatorul,  este poate  si o verificare si  supra confirmare a faptului ca actiunea creativa in opera secunda se desfasoara corect. Totusi in nucleul operei secunde, in OM mai precis, vor apare mai tarziu disfunctii comportamentale care din punctul de vedere al autorului bibliei, vor nemultmi profund divinitatea si o vor obliga sa fie mai aspra cu ‘opera om’ care a iesit prin initiative proprii, (logic imposibile) din proiectul divin. Iesirea ‘omului opera’, a ‘omului efect’ din matricea prestabilit subiectivanta a ‘cauzei prime’,  din traseul personalizant alocat omului de ‘identitatea absoluta, atot cunoscatoare’, este contradictorie. Daca divinitatea ‘stie totul despr sine’, despre efectele propriilor acte creatoare, atunci ea afacut prin program primii oameni  sa greseasca si dupa caderea ‘in pacat’ paradoxal a pedepsit omul pentru o greseala impusa,  in loc sa se pedepseasca pe sine, chiar si in gluma.
Putem gandi si varianta unde divinitatea doar comanda ce vrea, iar ‘proiectantul si tehnologul absolut’ atot capabil, diferit de divinitate,  concepe si executa proiectul, caz in care divinitatea ‘nu stie’ cum se poate face efectiv lumea si omul pe care le doreste .

In aceasta alternativa defectiunile din opera om comandata de divinitatea ignoranta, devin plauzibile, ba chiar inevitabile. Daca omul creat este dotat de proiectantul-tehnolog ipotetic diferit de divinitate, cu o oarecare autonomie intentional-volitionala si constienta a autonomiei de sine, cu dorinta de a fi cum se vrea el, nu cum il vrea fara argumente, clientul divin, atunci inevitabil candva vor apare diferente de opinie ‘om-divinitate’ si revolte ale operei.
Fie ca divinitatea face singura totul sau o face in cooperare creativa cu alta divinitate specializata, de rang si competenta creativa mai redusa, opera divina pune cateva conditii de realizare fara de care iarasi apar contradictii inca mai grave si de nerezolvat.
Daca opera lume facuta de ‘divinitate singura’ sau in colaborare este ‘substantial-materiala’, energetic si informational evolutiva, iar materia cum o cerceteaza si cunoaste omul de stiinta modern, are capacitatea auto interactivitatii, auto combinativitatii, auto-configurabilitatii, a  generarii prin sine a unei uluitoare varietati de morfologii si functii, atunci creatorul divin iese din scena imediat dupa ce a creat si activat energo combinativ materia.
Materia si energia radianta emisa prin schimbari de stare ale materiei, preia imediat rolul de proiectant si tehnolog executant autonom, capabil sa le faca singur pe toate, sa construiasca fara ajutor divin un univers material-radiant gigantic, spatio temporal, sa il populeze cu o uriasa varietate de corpuri cosmice, unele capabile prin coditiile favorabile de la suprafata sa alcatuiasca si dezvolte ‘forme vii’ capabile de morfo si info evolutie pina la stadiul auto reflectarii constiente si auto cunoasterii.
Evident daca divinitatea este atot puternica ea poate face orice, poate realiza o entitate la fel de ingenioasa creativ ca ea  insasi, eventual si diferita creativ, situatie in care pot apare divergente de concept-forma- functie intre ce poate face materia si ce ar vrea creatorul sa fie facut de catre materie. Pe de alta parte daca materia este atat de perfomant constructiva, ea ocupa cu personaje si evenimente intreaga scena a creatiei iar autorul absolut nu mai are nici un rol in spectacol, in interactia actorilor, materia fiind, ‘suficienta creativ siesi’, cum spune filozoful.
Asadar o materie asa cum o concepe omul de stiinta modern, ‘autonom  creatoare’, nelimitat capabila, este contradictorie si inadmisibila, ea va duce cu siguranta prin propriile puteri creative la divergente cu creatorul absolut, fara sa mai vorbim ca il scoate in totalitate din scena creatiei sau il obliga sa construiasca si sa se mute pe alta scena, unde sa actioneze singur fara concurenta unui principiu creativ autonom, mai mult ori mai putin ne controlabil.
Pentru a inlatura contradictia ‘materie autonom creativa–creator absolut’, atot capabil prin sine, materia ca realizare a divinitatii trebuie sa fie duala. Din punctul de vedere al operei om, materia este-pare o varietate de existenta autonoma de orice individ, capabila de foarte multe, constructoare a unei vaste multimi de substante compuse si combinatii intre compusii carora le aloca o diversitate de proprietati interactive si de functii specific operante in realitate. Din punct de vedere divin materia este numai o stare modal interactiva a mintii operei om, ea capata in mintea individului orice structura, conectivitate, lege interactiva si potential combinativ, dorite de divinitate, dar toate aceste morfologii si functii sunt ‘mental materiale, mental interactive. Toate legile transformarii materiei actioneaza numai in mintea omului, depind configurant de comenzile de modalitate si combinativitate trimise mintii umane de super mintea divina. Acest tip de ipoteza nu este o noutate, in diverse prezentari are o vechime de milenii, dar ridica o intrebare foarte stranie la care inca omul nu stie cum sa raspunda, sau unde sa caute o sugestie de raspuns. Daca materia este numai o iluzie modala, numai o stare a mintii interpretului de mesaj divin, atunci cum anume creaza totul divinitatea, ce anume suport, ce mediu constructiv-creativ nematerial foloseste, ce super referential ne-substantial si non energetic are el la dispozitie caruia ii imprima o diversitate modal interactiva fenomenal- subiectiva uluitoare, dar ‘ne autonoma’, configurant de divinitate, dependenta continuu de cel care o ‘contoleaza-programeaza’.
Evident nu numai anticii au facut ipoteze despre felul cum actioneaza creativ fiinta absoluta, ganditorii modernii au si ei propria contributie originala, la aceasta insolvabila problema. Rezolvarea actuala deocamdata fictiva a tehnicilor creatiei divine se face prin ipoteticul ‘info sistem divin’, un super-calculator facut de divinitate, capabil sa preia si proceseze orice date, sa simuleze orice fel de realitate si subiectivitate la ‘modul virtual’, numai informational, asa cum omul simuleaza realitati si personaje virtuale, in propriile calculatoare.
Dar info sistemul divin nu este si nu poate fi material, universul simulat de divinitate e prea mare spatial, prea complex micro si macro structural, micro si macro interactiv, pentru a fi realizabil material, asadar el trebuie sa fie total simulat pe ceva diferit de materie, ceva capabil sa se scindeze fara inertie spatio temporala in oricat de multe micro info stari,  fiecare preluanta a unei informatii specific interpretabile. Inca cu milenii in urma cei care se declarau drept ‘cunoscatori adevarati ai realitatii’, de fapt ai fiintei divine, au afirmat ca lumea externa-naturala este numai un ‘neant plin’, un modal aparent, desfasurabil numai in subiect, non modal in esenta lui. In aceasta ipoteza fiecare obiect perceput si reprezentat ca forma-actiune externa de omul normal, ajunge intr- stare speciala a mintii omului cunoscator sa isi piarda consistenta si exterioritatea, sa se desprinda de materialitate, de proprietatile materiei, sa devina numai o info stare a acelei mintii eliberate de materie care absoarbe-simuleaza obiectul. Mintea cunoscatoare extrage obiectul din aparenta exterioritate pseudo autonoma de individ si il introduce-modeleaza in propria info capacitate, il face complet dependent modal -evolutiv de minte.
Si omul de stiinta modern incepe sa faca ipoteze similare, sa introduca in lumea materiala varietati de realitati mai ales energetice oculte, speciale,  inca neobservabile, dar teoretic necesare, responsabile de starile si proprietatile lumii observabile. Omul de stiinta trateaza si el vidul sau neantul, ca un potential super suport universal, ne material, ne energetic, atot auto sau hetero organizabil, nelimitat diversificabil, poate informational cuantificabil , un fel de info sursa a realitatii observabile si experimentabile.
Aici in conceperea a ceva capabil sa fie oricum dar in acelasi fel sa nu fie in nici un fel, sa nu ceara ‘spatiu’ pentru a fi ‘nelimitat expandabil-diferentiabil ca modalitate’, sa nu ceara ‘timp’ pentru a isi schimba fara inertie starile proprii, probabil se va centra imaginatia si ratiunea viitorilor cercetatori, evident daca o asemenea ipoteza a unui suport ne-material, capabil sa explice geneza universului, nu se va dovedi inutila, cand stiinta va desoperi in ce fel poate fi creata realitatea fara contradictii.

12 comments to INFO GENEZA

  • octavian

    iata cum Treimea Crestina se justifica !!!
    Tatal, Fiul si Santul Duh !
    Bravo !

  • tatal da comanda de ‘om lume’, fiul specialist programator face scenariul si programul, ‘sfantul duh’ ca info sistem constient il executa corect si complet si primeste aprecierea tatalui

  • cmarghitoiu

    tatal da comanda. fiul face programul de lume si om, sfantul duh pe post de computer constient il executa rapid si corect

  • tereza

    Info geneza presupune nivele de info stare. Fiecare nivel de info stare absoarbe-unifica-simuleaza nivelul de info stare anterior iar divinitatea este unificatorul-simulatorul absolut in identitate de sine.

  • cmarghitoiu

    Putem imagina o multime de moduri de creatie a lumii-omului, dar cea mai dificil de abordat-explicat este ipotetica geneza prin divin, prin constienta absoluta, atot imaginanta. Aici nimic nu este asa cum pare, iar din ipostza de ‘om-parare’, nici un om nu poate spune in ce fel este lumea sa spunem autentica, lumea ‘ne parare’ din care emerge lumea si omul parare, omul trup si suflet, legat de ambele prin legaturi pe care nu vrea si nici nu poate sa le inlature.

  • Octavian Negrea

    ce e ala om-parare. ce pareaza ?

  • cmarghitoiu

    ‘om parere’, am gresit, sa fiu iertat, Omul parere este omul din propriul punct de vedere, iar omul sa ii spunem autentic sau absolut, este cum il vede-cuprinde cel care il face, presupunandu-l facut de divinitatea trinitara. Daca e facut natural omul parere este omul momentan, iar acel om al viitorului departat care se va cunoaste upotetic mai bine este omul autentic, omul in sine, diferit de omul pentru sine al ignorantului.

  • Octavian Negrea

    Daca e facut de Dzeu inseamna ca nu e natural ? Ce inseamna natural ? E varianta materialista a creatiei lumii prin intamplare ? Imaginea globala pe care o poate avea un om despre sine deci omul natural. Totalitatea “programelor” din care deriva e “omul in sine”. Asa se poate spune si despre orice lucru cu diferenta ca lucrul e “observat” de un om. Pana la urma care e concluzia ? Lumea asa cum o interpreteaza omul e servita de un creator sau a evoluat materia singura spre complexitate ? Dificultatea argumentarii ca lumea e pur materiala prezenta in articol nu e foarte convingatoare. S-au vehiculat teorii ca deismul si teismul care cuprind totalitatea variantelor lumii create de un creator distinct si lumea ca fapt obiectiv.

    Pe de alta parte intrebarea referitoare al “mediul” nematerial propus ca suport al creatiei insasi referirea la un mediu il trece in randul celor create.
    Budistii se intreaba si acum care este natura mintii. Daca Dzeu imaterial ne ofera date spre interpretare si noi ne configuram lumea e greu de gandit – lumea fiind astfel pur subiectiva – cum ar arata un astfel de “mediu”.
    Alta dificultate in acceptarea unui creator atotbun si atotputernic si omniscient este problema teodiceei. De ce exista rau pe lume ? Dzeu ne cunoaste tot traseul creandu-ne senzatia de “trecere”, de timp, pentru noi. Putem accepta varianta liberului arbitru si in acelasi timp insignifianta noastra ca putere de a schimba mare lucru din datele realului.

    Alocarea libertatii pentru om-creatie inseamna si interactie cu semenii, situatie in care s-a dat morala. Nu cred ca e contradictoriu sa acceptam ca individul sa fie responsabil pentru actele sale si sa incaseze pedepse pentru fapte reprobabile. Sunt insa situatii in care mor copii nevinovati, variantele fiind aici fie acceptarea karmei fie pura vointa divina.

  • cmarghitoiu

    ridici intrebari dificile.Omul natural e cel facut de legile naturii, de interactivitatea fundamentala a particulelor elementare, cum spune omul de stiinta, aici divinitatea nu are nici un rost, substanta si energia fac totul. Iar o substanta si energie facute de divin dar auto creative, capabile sa faca universul si omul actor-spectator neaga divinitatea, o scoate ireversibil din scena. Omul creat divin e facut altfel, cum anume .., in mintea universala spun unii, sau ceva semanator, un info mediu..
    Raul este o conventie, dar una cumplita pentru omul de rand de care nu scapi pina nu ajungi la sursa, spun cei care se pretind cunoscatori, daca or fi…

  • Octavian Negrea

    Nu sunt de acord ca raul e o conventie. Este extrem de palpabil. Sau e la fel de conventional ca binele.

    Materia
    si radiatia cum pot fi ele insele creative pornind de la datele fizicii
    ? Redundanta actiunii e infinita si fara rest si fara adaos. Ca sa fie
    autocreative ar trebui sa existe un camp morfic atasat asa cum spun unii
    ca ar exista.

    DEscoperirea bosonului Higgs deschide perspective
    noi impreuna cu mec. cuantica pentru varianta simularii. Daca toate
    propietatile fizice sunt “alocate=assigned” ce mai ramane din materia
    perceputa si de unde se aloca? B. Higgs aloca masa particulelor. Bosonii
    de schimb mediaza campurile fizice, sunt virtuali, exista infinitezimal
    pe durata interactiei.

  • cmarghitoiu

    Raul nu e plapabil, nu e o perceptie a unui contact fizic agresant. Este o stare psihica, o auto evaluare a calitatii momentane a subiectivitatii cuplata societal. Durerea senzoriala a unei raniri nu e ceva ‘rau’, este o semnalizare senzoriala a unei relatii neconvenabile a individului cu mediul, o metoda de auto protectie si o comanda de actiune.
    Sa lasam eruditia stintifica, nu ajuta in clarificrea problemei raului.
    Materia e interactiva, auto combinativa, auto-agregabila, capabila sa construiasca morfologii si metabolismei, fara sa fie introduse oculte campuri morfice, formatoare de configuratie si functie. Discutia asupra cauzelor capacitatii materiei-radiatiei de a construi fenomene complexe printre care biosistemele sunt cele mai performante interactiv e veche de milenii si va mai dura…

  • Octavian Negrea

    hAI SA FIM SERIOSI ! Raul e foarte “palpabil” e nevoie de ghilimele oare. Nu e numai starea de suferinta la o agresiune fizica sau psihica este totodata starea mentala a agresorului, raul presupune un binom: agresor si agresat. Manifestarea in agresor a raului este problema. Indurarea suferintei este alta problema – stari neconvenabile ale victimei. Confuzia intre perceptia senzoriala a suferintei si “raul in sine” – dorinta de distrugere, de a crea suferinta e clara. Exista si rau facut neintentionat rezultatul fiind tot suferinta. Conteaza intentia in faptuirea unor acte care produc suferinta si asumarea consecintelor producerii actului de catre agresor.

    Eruditia nu stiu unde e. Sunt lucruri banale care se presupun stiute.
    Despre materie: Materia asa cum e cunoscuta nu poate crea singura structuri. E oarecum contradictorie pozitia din replica fata de cea din articol.

Leave a Reply