Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

OBSERVATORUL SI REALITATEA

Suntem situati intro- realitate obiectiva, materiala, admis existenta autonom modal de individ, autonomia insemnand ca lumea este compusa din obiecte, relatii, miscari si proprietati independente modal si evolutiv de orice observator. Iata o declaratie simpla care reflecta punctul de vedere stintific, similar cu cel al omului de bun simt, asupra naturii, a universului.
Este aceasta afirmatie valabila si daca extragem observatorul din realitate, daca incercam sa caracterizam cumva realul fara observator, fara nici o fiinta capabila sa il perceapa, reprezinte, semnifice, descrie si inteleaga constient.
Rational nu si iata din ce motive. Fara observatorul de tip uman nu mai functioneaza perceptia, definita ca o culegere si preprocesare in organul senzorial specializat a mesajelor emise de formele si procesele autonome naturale. Fara perceptie disparemesajul neuronal care comunica creierului ceva despre realitate, fara acest mesaj intern dispar reprezentarile, enorma multime de tablouri fenomenale video, audio sau de alt fel, fiecare continand o diversitate forme si relatii desfasurate in subiect prin interpretarea obiectuala a mesajelor naturale, radiante, sonore, chimice, electrice, de orice alt tip, admis emise de formele autonome, asadar mesaje deasemeni autonome de subiect. In lipsa reprezentarii dispare si baza semnificarii, a posibilitatii construirii oricarui limbaj capabil sa traduca reprezentarile modale in reprezentari semantice, controlabile interactiv mental de individ.

In consecinta nu poate fi independent de om ceva construit de om, ceva dependent de performantele sale interpretante de mesaj.
Ce mai ramane din univers daca iese din scena reflectarea uman fenomenala si lingvistica a realitatii?
Fara om, fara orice fiinta capabila sa reflecte obiectual si semnificant mesajul fenomenant, nu mai are cine atribui caracteristici individuante realitatii, iar fara caracteristici agregatul natural isi pierde continutul subiectiv, devine gol de orice particularitate individuabila.

Putem vorbi de o lume modala, alcatuita din obiecte si proprietati, daca scoatem individul din peisaj?

Raspunsul e evident si negativ. Fara observator natura nu are continut, sau nu un continut apartinand sferei reprezentante si semnificante umane, acest continut nefiind alcatuit din entitati distincte, distribuite spatial si temporal in constienta individului, entitati dependente modal de interpretorul uman. Existenta realitatii insasi isi pierde semnificatia cat timp in cuprinsul categoriei ‘existenta’ asa cum o concepe omul, intra numai structuri alcatuite de mintea antrenata modalizant. Omul este vectorul existentiant, este cel ce asambleaza sistemul referential spatio temporal care populat cu obiecte, cu diverse tipuri de modalitati fenomenale sau semantice, genereaza categoria existenta, definita ca prezenta efectiva a unui obiect in referential. Fara observator lumea nu mai poseda existenta, pentru ca nu mai are continut accesibil individului, referentiabil, spatio temporabil, iar fara existenta inevitabil subiectiva, alocata, dependenta de observator, nu mai avem nici realitate. Ce mai putem spune despre un univers care a pierdut toate dimensiunile generic si specific individuante, a pierdut existenta ca metacuprindere a modalitatii, a pierdut si modalitatea exprimata ca forma video, audio, etc.  Fara caracteristici universul iese ireversibil din existenta atribuita de individ, pierde trasaturile modal alocabile de catre un agent constient, capabil sa dezvolte relatii de tip senzorial-reprezentant, experiential, semnificant- discursiv, intelectiv si cognitiv cu o natura inevitabil subiectiva, pe care o dimensioneaza, particularizeaza si activeaza, o cuantifica cantitativ, o modeleaza predictiv, ca lume in individ si pentru individ, cum se exprima filozoful.

Dar daca observatorul e responsabil de aspectul fenomenal al realitatii nu inseaamna ca acest aspect este controlabil numai intentional, numai mental de individ. Omul primeste un mesaj din a carui interpretare emerge lumea aparent externa, iar acest mesaj e autonom de individ, este construit undeva si comunicat simtului si in continuare prin simt mintii individului. Atunci cand omul schimba sau pare a schimba realitatea el de fapt schimba mesajul, el interactioneaza informational cu sursa care compune mesajul, de unde posibilitatea controlarii intre anume limite a continutului mesajului.

1 comment to OBSERVATORUL SI REALITATEA

  • tericostache

    Rational omul este vectorul, este agentul existentiant. Tot rational exista “cineva” care genereaza agentul existentiant. Intrebarea este: cum, in ce scop si care este finalitatea actiunii? Cum poate sa cunoasca agentul existentiant modalitatea de generare a propriei fiinte si a realitatii? Poate sa cunoasca numai daca i se ofera aceasta posibilitate.

Leave a Reply