Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

Idealism

„Ideie” este un cuvant de origine greaca semnificand
un continut precis determinat, de natura conceptuala,
al mintii noastre. Am putea largi sensul „ideie”,
tratand orice continut mental bine diferentiat ca o
„stare ideie”. Diversitatea constructelor alocabile
realitatii precum imaginile, sunetele sau alte
discriminari perceptual modale, particularizand un
obiect sau proces sunt numite reprezentari. De regula
reprezentarile nu sunt considerate „idei”, dar pot fi
surse de idei, atunci cand sunt descrise lingvistic,
analizate si caracterizate intelectiv.
Idealismul isi propune sa justifice acest continut al
mintii noastre, sa ii determine provenienta sau
motivatia.
In istoria cuprinderii de sine omul s-a intalnit cu
multe intrebari si a propus multe raspunsuri, unele
reluate sistematic, din mereu alta perspectiva, pe
alte baze observationale, experimentale sau
teoretizante.
Primul ‚‚existent diferentiat’’, accesibil oricarui
individ este realitatea externa, avalansa de forme si
miscari care ne inconjoara si ne include. Lumea este
„exterioara”, in raport cu forma fizica a corpului
nostru, localizabil in ambient.
Calitatea „exterioritate” a lumii noastre deriva din
faptul ca noi ne discriminam ca forma distincta,
asezata alaturi, nu in interioritatea suprfetei care
margineste alte forme, corpul nostru ocupand un
interval de spatiu distinct, neinclus in alt interval
de spatiu ocupat de alta forma.
Din atributul exterioritatii componentelor realitatii,
omul trecutului a extras primele puncte de vedere
asupra modalitatii realitatii. Formele si miscarile
parand externe, distincte pozitional si dinamic de
corpul nostru, ar trebui sa fie si autonome de noi,
autonome de corp si de toate functiile corpului
nostru. Autonomia naturii de subiect inseamna ca ea
„exista ca modalitate” si cand o percepem si modalizam
si cand nu o facem.
Pe masura ce oamenii au capatat tot mai multe
informatii despre realitate si despre ei, unii
indivizi mai ingeniosi, sa le spunem filozofi, au
inteles ca ceace vedem in jurul nostru, „in
exterioritate”, este cumva un produs al simturilor si
mintii, asta insemnad ca simturile noastre culeg de
undeva niste semnale purtatoare de anume modalitate,
dar mintea este mecanismul care extrage din oferta
senzoriala forma realitatii.


Mintea construieste realitatea asa cum o reprezentam,
ca multime de culori, suprafete si evenimente, asadar
lumea este numai aparent externa, ea este de fapt
interna, este un produs al starilor senzoriale si
mentale.
De la aceasta constatare a constructiei reprezentarii
realitatii in mintea noastra pina la idealism nu mai
este decat un pas.
Odata stabilit ca perceptia si mintea au un rol
decisiv in geneza reprezentarii, apareau doua
atitudini evaluante, doua puncte de vedere asupra
modalitatii universului.
Se putea admite ca ceace vedem-realizam, ca sa ne
fixam numai pe aspectul imagine al lumii, are un
corespondent modal forma si proprietate, autonom de
minte, situat in afara noastra.
Acest corespondent obiectual interactiv diferit de cel
vazut si reprezentat, dar care ne furnizeaza
informatia perceptiei, este „exact ca cel vazut si
reprezentat”. Asta insemna ca noi nu vedem dupa
criterii intamplatoare anume foma sau evolutie, noi o
„vedem-modalizam „exact asa cum este” ea in
exterioritate.
Acest punct de vedere il putem numi realism naiv, el
implica admiterea unei realitati obiectual procesuale
externe, existand independent de subiect, aflata in
afara corpului, necreata de nici una din functiile
senzoriale sau intelective ale subiectului.
Idealismul este ipoteza contrarie, anume ca realitatea
este numai totalitatea reprezentarilor si descrierilor
lingvistice ale acestora, toate construite de minte pe
baza intrarii senzoriale. Daca tot ce vedem si auzim
este un produs al mintii, rezulta ca omul insusi este
un produs al mintii, dar al carei minti?
Evident omul nu poate fi un produs al propriei minti,
pentru ca el ar trebui sa fie „anterior propriei
existente”, sa existe ca individ posesor de simturi si
intelect, inainte de a exista ca reflexie mentala de
individ intr-un alt individ capabil sa il reprezinte,
numai astfel putand apare o varianta mentala de
subiect in mintea altui subiect.
Dar daca este necesar un subiect pentru a fi creat
mental subiectul interiorizat, exista un subiect
crerator si altul creat, ambii trebuind sa respecte
conditia de a fi produse ale unor minti
individualizante.
Dar subiectul creator de subiect mental, ne putand fi
conceput de mintea celui pe care il creaza, cere si el
un subiect distinct de sine, in a carui minte sa se
reflecte si astfel ne trezim ca plecand de la un
subiect apar trei subiecti distincti.
Dar lantul inferential, generator de subiecti, in ale
caror minti sa se reflecte subiecti, conform premizei
idealiste ca totul este un produs al unei minti, este
fara sfarsit mereu fiind necesar un subiect creator,
distinct de subiectul creat-reflectat.
Propria noastra prezenta cere in ipoteza idealista, o
infinitate de minti si o infinitate de lumi, fapt de
care mintea noastra nu este constienta, asa cum ar
trebui sa fie, daca ea ar fi cumva autoarea realitatii
si personalitatii celui care suntem.
Pentru a iesi din impas filozofii idealisti au propus
existenta unei „minti absolute” atot creatoare,
capabila sa se realizeze intai pe sine apoi sa
construiesca in sine orice varianta de personalitate
limitata, precum este omul si sa populeze mintile
umane ignorante, cu realitati iluzorii, care numai par
celor care le modalizeaza, lumi externe si autonome,
dar in fapt sunt elaborari mentale, sunt lumi interne,
dependente de subiect. Evident „creatorul absolut”, nu
poate fi nici perceput , nici gandit, astfel in ideia
existentei lui se opreste aici, orice demers cognitiv
asupra creatorului fiind interzis.  
Daca idealismul ca ideie-teorie asupra genezei lumii
si subiectului, este viabil si sustenabil, sau nu,
este o intrebare veche de milenii cu nenumarate
refuzuri sau justificari. Sugeram celor care vor citi
cele de mai sus, sa propuna un raspuns personal.

Leave a Reply