Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

CELE PATRU CAUZE

CELE PATRU CAUZE

 

CAUZA PRIMA

 
Cauza poate fi definita ca acel vector energo operant, in unele situatii energo si info operant, care modifica parametrii de stare ai unui interval de realitate, unui obiect-proces, realizand altul diferit. Putem concepe cauza ca agent actionand continuu, schimband continuu ceva in altceva sau actionand temporal limitat, pana cand vectorul cauzal operant isi consuma rezerva limitata de energii si specificatii info transformante de care dispune. Prin posibilitatea  transformarii unui modal distinct in altul diferit, cauza este creativa, prin determinarea-determinabilitatea schimbarii cauza este cognoscibila, permite unui agent deasemeni creat cauzal sa o reflecte informational intr-o enorma dar necesar limitata diversitate. Cum in lumea noastra toate formele, calitatile, relatiile si miscarile se modifica continuu, rezulta ca asupra fiecarei entitati actioneaza permanent si specific o cauza sau un sir local de cauze , fiecare lasand o amprenta distinct transformanta numita ‘efect momentan’, .
Generalizand, totalitatea cauzelor si efectelor alcatuiesc realitatea-universul. Putem concepe mulimea cauzelor si ca o super cauza globala unitara, mereu activa iar universul ca un super efect unitar generat de intregul flux operant-transformant al super cauzei.
Daca cauza este vector modificant de structura, relatie, miscare, proprietate, daca admitem ca orice real discernabil este efectul unui sir cauzal alcatuit din mini cauze schimbari procedural distincte, atunci putem intreba daca sirul cauzal realizant al unui obiect-proces-efect, posibil separabil prin observare- analiza-sinteza, este finit sau infinit, cu conditia ca fiecare mini act cauzal sa induca o modificare finita dar specfica inglobata-pastrata in macro efectul final.
Daca sirul cauzal operant este infinit, daca se prelungeste configurant nelimitat in trecut, daca fiecare din actele cauze imprima in macro efectul momentan o amprenta mini-efect diferita de celelalte, daca nici o cauza nu sterge-inlatura in totalitate o amprenta efect anterior imprimata, atunci rezulta ca un lant cauzal infinit divers configurant ( unde fiecare cauza a lantului imprima in macro efectul momentan o trasatura mini efect distincta, partial sau total conservata), realizeaza un macro efect infinit divers modal, compus dintr-o multime nelimitata de trasaturi-amprente modale diferite. Dar daca orice obiect al lumii noastre este sau cel putin pare finit dimensional, finit structural, relational si interactiv ( cu exceptia intregului univers, care poate si el este finit structural, relational, interactiv, dar inobservabil-inconceptibil ca unitate-totalitate de agentul uman), daca efectul nu este infinit divers si nu poate fii, fara contradictii, rezulta ca nici un lant cauzal real nu poate fi compus dintr-o infinitate de mini cauze diferite, fiecare diferit operant creativa. Finitudinea operant-constructiva a sirului cauzal natural implica un inceput si un sfarsit al actiunii cauzei. O finitudine cauzal configuranta cere un timp finit de amprentare-fixare a oricarui mini efect, in caz contrar, unele daca nu toate cauzele, actioneaza configurant un timp infinit, ceace inseamna ca nu produc efecte observabile de un agent imersat in fluxul temporal. In universul nostru totul se schimba cu diferite viteze, nici un obiect sau eveniment nu dureaza oricat, nu este etern, de unde concluzia ca orice efect este degradabil. Modificarea permanenta a arhitecturii efectului cere o continua cuplare si desprindere de mini efecte din macro efectul prezent, o continua fluctuatie modal-interactiva a cauzei si efectului.
Acest rationament simplu, calitativ, al necesitatii unor lanturi cauzale finit operante a fost facut cu milenii in urma. Poate cel care a analizat in premiera sistematic si profund relatiile cauza-efect, diversitatea lor minimal operanta, particularitatile lor operante, consecintele lor, a fost filozoful grec Aristotel (384-322 I Hr).
Aristotel a sugerat iesirea din contradictia unei cauzalitati infinit divers operante si infinit divers agreganta modal, actionand un timp infinit, prin ipoteza unei unice cauze auto si hetero cauzante, unei ‘cauze prime’, posesoare a unui potential enorm dar finit operant-configurant. Din cauza prima emerg totalitatea traseelor cauzale, criterii sustenant-transformante ale universului nostru, mentinut in manifestare pe un interval de timp foarte mare dar necesar limitat.
Cauza initiala trebuie sa fie deosebita de restul, sa posede un potential multi creativ dar si anticipant creativ, sa fie o cauza constient-inteligent creativa. Dar pentru a deveni activa ipotetica Cauza cauzanta prima trebuie sa se aduca in existenta pe sine, sau sa fie eterna, sa actioneze ciclic, constructiv si distructiv, fara inceput si sfarsit.
In prima varianta cauza se poate auto face si in continuare dezvolta progresiv multimea finita a lanturilor cazuale locale care creaza parti finite din universul finit. Daca cauza se auto creaza, se aduce in existenta numai pe sine, atunci ea actioneaza in continuare numai asupra siesi,situatie in care fiecare cauza este si efect, modificat distinct-finit de urmatoarea sau urmatoarele cauze, la randul lor tratabile ca efecte.
Dar daca cauza initiala se aduce pe sine in existenta putem concepe situatia cand cauza prima nu exista nici in potenta, nici in act, ca principiu distinct si continuu generant. Fara existenta unei cauze potentiale, traansformabila in cauza activa, concludem posibilitatea ‘ne existentului’, a non modalului absolut, care se contine numai pe sine.
Aceasta lipsa totala- completa de principiu potential sau creativ, a fost numita ‘neant, gol, nimic, vid’, non manifestare absoluta.
Daca concepem neantul ca lipsa absoluta de modali dar si de surse-conditii ale existentierii progresive a modalilor, care intr-un fel sunt tot modali, sunt meta-modali generatori de modali, daca admitem ca o cauza prima trebuie sa fie ea insasi un meta-modal, pentru a fi o sursa de modali, atunci prima cauza se aduce in existenta, se meta-modalizeaza pe un fond non modal total-absolut. Prin definitie, prin totala neputinta distinct manifestanta, nimicul-neantul nu poate primi spontan diversificare-manifestare, nu poate deveni izvor de ceva, nu poate fi ceva, nu poate iesi din neant si intra in plenitudine fara sa isi nege non determinanta absoluta.
Simplificand, conform unui rationament foarte vechi care inca pare corect, ‘din nimic nu poti scoate ceva’, nu poti extrage plinul din gol, manifestantul din non manifestant, modalul din non modal, fara sa contrazici caracteristica non existentianta, non manifestanta absoluta si permanenta a nimicului. In consecinta ‘prima cauza’ nu se poate auto-face pe un fond de neant, nu poate schimba non existentiabilitatea in existentiabilitate.
Putem concepe si situatia stranie cand neantul este dual, este si nimic si ceva, gol si plenitudine. Este neant- gol din propria perspectiva auto neantizanta, este plin din punctul de vedere a acelei false perspective a plenitudinii, creata de o cauza prima duala, non modala si modala, capabila sa creeze o opera cauza efect goala plina, opera constienta care la randul ei poate discerne conventional plinul in fiinta sa si golul ca suport-fundament al fiintei, ca spatiu-cadru referential vid, unde este distribuit pe intervale plinul, in continua schimbare de sine, plin efect care se goleste continuu de sine-modalitate prin cauza momentana-efectiva, si se re umple-modalizeaza diferit, prin urmatoarea cauza emisa de cauza prima
Si astfel rationanentul facut printre altii filozofi antici si de Aristotel, argumenteaza necesitatea eternitatii cauzei prime, a actiunii ei permanente dar finit divers creativa, finit configuranta de efect.
Infinitatea distinct creativa produce obiecte infinit diverse compozit si interactiv, obiecte nelimitabile, modal, complet ocupabile ale neantului spatial, nediscernabile, infinite si temporal, prin nelimitarea particular inter-activa a lanturilor cauzale infinit divers operante.
Din conditia finitudinii structurale si interactive a efectelor locale, tratabile si ele ca pachete de cauze, rezulta rational o cauzalitate prima duala, constructiva si distructiva.
Daca cauza prima trebuie sa fie eterna, altfel incalca conditia ne-transformabilitatii inexistentului in existent, daca pe de alta parte trebuie sa construiasca numai universuri finite spatial si temporal, altfel poseda capabilitatea infinit operanta, fara limite, de unde efecte nelimitabile spatio temporal, ne compatibile, ne situabile in universul nostru, atunci rezulta alta contradictie anume:
-Cauza prima prin eternitate trebuie sa creeze-existentieze un numar infinit de universuri finite, fiecare diferit de celelalte.
Daca cauza prim face efectiv o infinitate de universuri, daca poseda o baza operant cauzala finita, atunci rezulta ca o baza creativa finita poate dezvolta o diversitate infinita de configuratii finite diferite, situatie imposibila. Finitudinea modala fara agregare ierarhic infinita, nu poate genera infinitudinea de finitudini unicat.
In consecinta cauza prima este ea insasi o multi contradictie dar si non contradictie, pentru ca exista, cel putin din punctul de vedere al operei si se manifesta creativ.
Sa lasam metafizicienii sa rezolve contradictiile cauzei prime, sa admitem fictiv o cauza prima verosimil activa, capabila sa faca oricate universuri finite vrea, cu sau fara repetare.
Conditia finitudinii operante cere un inceput pentru orice lant cazual, o finita inlantuire de cauze distincte, un final al lantului, de unde un inceput al efectului, o maxima amplitudine configurant-transformanta, o perioada finit degradanta, cand macro efectul se simplifica-scindeaza progresiv in efecte mai simple, pana ajunge o distributie de micro constituenti si reintra in alt ciclul cauzal configurant.
Din auto transformabilitatea cauzei prime ( fictiva, nesustenabila rational prin multimea contradictiilor emergente), rezulta ca tot ce intra in existenta- modalitate deriva numai din schimbarile de sine ale cauzei prime, care actioneaza creativ numai asupra propriei identitati-multiplicitati, pentru a dezvolta diversitatea cauzelor-efectelor limitat constiente. Pentru sine Cauza prima ramane in unitate de sine prin sine, pentru opera se scindeaza intr-o enorma diversitate care se face si iroseste neincetat.
Din necesitatea finitudinii spatial si temporal operante, decurg doua feluri de lanturi cauzale oprientate operant, un lant cauzal progresiv evolutiv-configurant, altul progresiv involutiv, progresiv demolant. In acel univers ipotetic unde actioneaza o fictiva cauza prima inteligenta, necesar anticipant, predeterminant creativa, actiunea ei este si trebuie sa fie anticipant duala, sa prevada cum va configura, sa prevada si cum va demola opera univers, cum va instala prin fragmentare diversitatea de sine, cum va reunifica-anula diversitatea de sine, reintrand in unitatea absoluta non duala.
Odata proiectate-activate primele fascicule de lanturi cauzale si populatii de micro si macro efecte, acestea devin si ele multi cauze unitar operante, auto conservante limitat temporal.
In varianta interactiv auto conservanta temporar, fiecare efect este cumva cauza siesi, este un vector auto cauzant configurant-acumulant, este si vector hetero cauzant-demolant, care se exprima-imprima pe sine in alte efecte, modificandu-le partial, inglobandu-le metabolizant in propria identitate continuu fluctuanta. Conservarea prin propagarea de sine a unui efect cauza in altele este bilaterala, efectul cauza schimba alte efecte pentru a se pastra, dar se si schimba continuu pentru a actiona diferit-specific, asupra altor efecte. Simultan efectul cauzant se face si se strica, se face acumuland efecte modificate, se strica-reface prin emiterea de noi lanturi cauzale captante si metabolizante de efect.
Auto sustenabilitatea unui macro efect generat de cauza prima, prin inglobare de efecte procesate-modificate, poate fi privita in multe feluri, printre care si ca act de simulare-dezvoltare, invatare-cunoastere.
Fiintele vii in fantezista ipoteza a creativitatii prin cauza prima, sunt un exemplu ilustrativ al procesului de metabolizare-multiplicare-simulare-conservare-invatare- dezvoltare.
Evident aceasta schema creativ-distructiva proprie unei cauze prime auto scindabila si auto unificabila, este numai imaginara. Nu putem demonstra stintific, nu putem argumenta nici metafizic, in posesia cunoasterii stintifice actuale, ca universul este o stare multi modal evolutiva si involutiva, unitara-diversa, creata prin transformarile de sine ale unei supercauze prime constiente-inteligente, simultam non modala si multi modala.
Trebuie remarcat ca in orice aplicare de lant cauzal apare o continua noutate locala, un efect nou intra sau re intra in existenta, alt efect se dizolva cauzal, iese din existenta ca integralitate, devine iar multimplicitatea reconfigurabila cauzal.

CELE PATRU CAUZE

Cauza prima a fost privita de Aristotel, dar si de altii filozofi antici sau clasici, ca un motor divin, ca forta-abilitate creativa atot constienta-atot capabila, posesoare a unui potential creativ absolut, asta insemnand ca lucreaza singura, fara un ajutor-cooperare cu o cauza diferita de cele pe care le poate ea crea-activa. Cauza Prima se fragmenteaza in foarte multe lanturi cauzale particulare, unele din ele naturale, fara participarea unui agent cauzal cunoscator de tipul omului, altele alcatuite tot natural dar prin actiunea efectuanta aunei fiinte inteligente precum omul, care respecta legile naturii, dar actioneaza constient-premeditat, folosind mintea, corpul propriu si alte unelte ajutatoare.
Constienta este acea super conditie a actiunii cauzante prin agent cunoscator care genereaza o ierarhie cauzala si o ierarhie a efectelor. Constienta separa posibilitatea cauzei, necesitatea cauzei, existenta efectiva a cauzei, compozitia cauzei, consecintele cauzei. Tot constienta identifica necesitatea efectului, alcatuirea efectului, finalitatea efectului, eventuala utilitate a efectului penru agentul cunoscator.
Analizand atent alcatuirea diferitelor lanturi cauzale Aristotel a separat patru etape cauze fundament necesare generarii oricarui efect, probabil formuland urmatorul rationament:
-Justificarea necesitatii unui efect, privit ca solutie a unei nevoi,
-Detalierea alcatuirii efectului, realizarea unui ‘proiect efect’, specificand structura, eventual capabilitatea distinct interactiva a efectului, conditie a capacitatii lui specific sustenanta.
-Identificarea si intrarea in posesie a materiei prime din care se va alcatui efectul, conform proiectului,
-Tehnologia de executie, multimea uneltelor si actelor aplicate uneltelor intr-o ordine data, multimea schimbarilor produse de unelte asupra cauzei materiale, pentru a o transforma in efect, in produs finit.
Schimband ordinea cauzelor specific constructive, pentru a le orienta de la simplu catre complex, obtinem cele patru cauze Aristotelice:
1-Cauza materiala, materia prima din care va fi compus efectul.
2-Cauza formala, proiectanta, descrierea precisa, corecta, completa, a totalitatii trsaturilor efectului, cuprinzand intr-o varianta moderna si descrierea tehnologiei realizante, indicand parametrii distinct operanti ai cauzei eficiente.
3-Cauza eficienta sau activa, cuprinzand tehnologia de executie, totalitatea uneltelor, actunilor aplicate uneltelor, actiunilor aplicate de unelte cauzei materiale, transformata progresiv in efectul cu o anume forma-calitate.
4-Cauza finala, argumentul realizarii efectului, motivul proiectarii efectului, al alegerii materiei prime, aplicarii tehnologiei realizante de efect.
Se poate remarca importanta deosebita a ‘cauzei finale’ care este de fapt cauza initiala a efectului, a intrarii in actiune constructiva a celorlate trei cauze.
Cauza finala este o cauza deosebita, ‘bilaterala’ orientate creativ de la agentul cauzant catre efect , orientata satisfiant invers, de la efect catre agenul creator de efect. Agentul prin potenta cauzanta actualizata, separa si elibereaza lantul tri cauzal creator de efect, iar efectul aloca agentului capabilitatea cauzala sau o restaureaza, daruie agentului posibilitatea de a continua sa actioneze cauzal intr-o varietate de campuri cauzal operante. Cauza finala impune- justifica necesitatea efectului, comanda geneza si activarea cauzelor materiala, formala, eficienta. Cauza finalaprivita abstract este o conditionare de efect, dar paradoxal este si o conditionare de cauza, este cauza conditioana a posibilitatii exprimarii cauzant creativ a agentului creator de cauze. Cele trei cauze creative formala, materila si eficienta sunt ele insele conditionate prin cauza finala care le legitimeaza existenta specifica, le particularizeaza structural operant.
Cauza finala este cumva conditia existentei agentului, este cauza posibilitatii manifestarii agentului in rol cauzant, este o super cauza incapabila sa se faca pre sine dar sustenanta a agentului activ care discerne si pune in opera cele trei cauze distinct creative, materiala, formala, efectiva.
Este usor de observat ca cele patru cauze aristotelice definesc simplificat-abstract traseele cunoasterii umane generante de efect:
-Formularea intrebarii, punerea problemei, intrarea in scena a cauzei finale,
-Rezolvarea problemei prin cauza formala, prin proiect,
-Testarea solutiei prin cauza efectiva confirmanta a coerentei-calitatii proiectului,
-Cauza materiala baza operanta, campul de actiune care ofera criteriile realizante ale cauzei formale si efective,confirmanta de posibilitate a constructiei efectului.
Actul cognitiv cauzal se poate demonta in patru faze, in patru intrebari si raspunsuri, anume:
1-Ce si De ce? Identificarea si confirmarea relevantei intrebarii-problemei, fixarea cauzei finale,
2-Cu ce? Identificarea cauzei materiale, conditiafundamentala a rezolvarii problemei, a generarii efectului dorit.
3-In ce fel, cum? Cauza formala, Descrierea proiectului ‘efect’, rezolvarea formala a problemei cauzei formale.
4-Prin ce, in ce conditii? Cauza efectiva, tehnologia constructoare de efect conform proiectului, respectand specificatiile cauzei formale.
Daca pentru orice cauza privita ca efect trebuie sa existe sistematic alte patru cauze distinct operante, intram in contradictoria infinitate operant creativa si infinitate distinct modala a efectului, de unde necesitatea existentei unui set finit de cauze initiale: materiala, formala, efectiva, care vor servi ca baza cauzal operanta ipotetic necesara-suficienta, pentru asamblarea oriecarui lant macro formal cauzal, macro material cauzal, macro eficientoperant, toate impreuna producand un macro efect.
Omul este acel agent cunoscator-creator care poate explicita si aplica cele patru cauze generante de efect predeterminat, dar uneori poate patrunde in profunzime, poate separa cel putin formal, cate un cvartet de alte pareu cauze pentru fiecare din cele patru cauze generante ale unui efect dat.
Vom incerca comentam sumar-ipotetic, caracteristica a patru cauze prime sau fundamentale, necesar-suficient realizante ale oricarui macro lant cauzal formal, material si efectiv autor al unui efect.
Daca privim orice macro cauza materiala indiferent de caracteristica modala, ca efect, trebuie sa gasim la modul conventional, relativ, alte cauze materiale, formala, efectiva si finala, atat de simple operant, incat sa fie fundament pentru orice macro lant de cauze.
In istoria sa omul a trecut prin diferite etape cognitiv-explicante de realitate, fiecare ‘teorie-explicatie’sugerand un fundament material minimal, de la care prin combinatii progresive se pot obtine toate macro formele si procesele lumii materiale. In lungul istoriei au fost propuse mai ulte variante de fundament substantial presupus neschimbator, invariant modal, care in combinati cu altele produce forme si schimbari. Fundamentul material produce schimbari prin variatia proportiei participarii la costructia de macro entitati si macro evenimente, dar este presupus stabil, nu se scindeaza in alti constituenti mai simpli structural-interactiv.
In primele variante ipotetic formulante de fundasment pentru explicarea diversitatii lumii perceptibile-reprezentabile, filozofii-cercetatori antici au pus la baza realitatii patru tipuri de substanta simpla, in continuare solutia a fost rafinata, a fost cumva calitativ formalizata.
Cu milenii in urma a fost introdus conceptul de atom, conceput ca o micro particula materiala de maxima simplitate structurala, indivizibila. Atomii antici au fost imaginati ca niste micro forme cu geometrii specifice, particularitatea geometriei oferind un potential cinetic si combinativ distinct.
Din punct de vedere stintific atomii sunt cele mai mici parti conventional inca materiale-modale, dar sunt si decompozabili, alcatuiti din particule elementare, non modale in definire reprezentabila, geometric-interactiva, clasica. Atomii moderni sunt admisi ca micro parti inca materiale constituente ale oricarui macro obiect.
-Ipotetic atomii din cunoasterea moderna pot fi priviti ca o cauza materiala fundamentala-minimala, o baza pentru construirea oricarei variante de macro cauza materiala.
Sa ne centram atentia pe o cauza formala minimala, relativa, creata de om, din ale carei combinatii rezulta modele formale de realitate, rezulta proecte formale, pentru fiecare efect material, realizabil conform legilor naturii, legilor de interactiune a atomilor.
Conventionalitatea unei cauze formale minimale este justificata prin ignoranta. Nu stim cum ar fi alcatuita o baza cauzala proiectanta absoluta, din ale carei micro parti in combianatii o cauza prima inteligenta de tip uman nu absolut, poate compune orice proiect de efect. Un candidat plauzibil la o asemenea baza formala minimala ar fi multimea teoriilor fizicii actuale, unele explicand calitativ si matematic micro structurile si interactiile atomice, celelalte maga corpurile si interactiile corpurilor cosmice. Dar inca nu stim cum ar trebui sa folosim conceptele fizic matematice actuale pentru a deriva apriori, fara observare sau fara experiment, dar a confirma experimental, toate felurile de morfologii si functii intalnite in natura.
Spre exemplu putem explica stintific aposteriori o multime de morfologii, interactii, functii, dar nu stium vum ar trebui sa rationam analitic-sintetic pentru a construi formal si material o fiinta vie, o entitate atat de complexa anatomic si comportamental, numai folosind formalismul fizico- matematic.
Limbajul natural uman, la care se adauga limbajele formale fundamentate semantic pe limbajul natural, pare un candidat rezonabil la criteriul cauzal formal de fundament.
Limbajul natural este alcatuit dintr-o colectie de mini operanzi, mini proiecte formale, cu ajutorul carora se poate alcatui in principiu cel putin o descriere calitativa, partial si cantitativa, a oricui macro proiect particular.
Intr-un fel un limbaj este tot o materie prima, o cauza formal configuranta compusa din forme-cuvinte, din cauze formale minimale, cu ajutorul carora se construiesc toate arhitecturile discursive de macro proiecte formale, de info modele ale unor macro cauze si macro efecte naturale dar si abstracte, formale.
-Cuvintele cu sens, seamana metaforic cu atomii, sunt entitati conventional simulant-modale minimale, spre deosebire de atomii care sunt entitati efectiv modale, carora li se pot aplica simulari info modale.
Cuvintele din limbajul natural separa-echivaleaza informational familii de modali materiali dar si formali, reprezentabili si conceptibili. Cuvintele sunt marcaje simbolice conventionale, corespondente unor familii de entitati materiale distint reprezentabile.
Fiecare cuvant al unui limbaj natural poate fi privit ca un mini proiect informational inca obscur alcatuit, capabil sa localizeze intr-o memorie, sa extraga dintr-o memorie, sa conecteze cu altele si fizeze intr-o memorie, multimi de obiecte-proprietati, concrete sau abstracte, care poseda un nucleu comun de similitudine. Fiecare cuvant dintr-un limbaj natural ‘numeste- discerne si manipuleaza conectiv ’cate o trasatura caracterizanta a realitatii, o familie de forme, de relatii, proprietati, schimbari. Cuvintele nu separa echivaleaza forme si proprietati materiale izolate, ele diferentiaza multimi omogene de reprezentari ale formelor si proceselor, de unde caracterul lor formal, generalitatea descriptiva, conectiva, info simulanta, a fiecarui operand-sens din limbajele naturale.
-Cauza meta formala minimala a constructiei fiecarui operand lingvistic este inca necunoscuta in detaliu procedura alocanta de sens, este acea info procesare ierarhica compusa din generatorii de reprezentari, generatorii de familii omogene ale reprezentarilor, generatorii dependentelor generice intre familiile de reprezentari, din a caror interactie inca oculta rezulta sensurile specifice ale cuvintelor limbajelor naturale, baze ale alcatuirii sensurilor limbajelor formale.
-Cauza efectiva a fiecarui proiect sens minimal ar fi capacitatea reconstituirii coerente a fiecarui mini proiect-sens, prin combinatii finite ale altor mini proiecte sensuri, orice cuvant cu sens fiind explicitabil semnificant prin siruri finite ale altor sensuri distinct conectate.
Daca admitem actiunea cauzant creativa de realitate printr-o cauza prima, putem concepe fara contradictii existenta unei baze minimale de cauze finale, in asa fel combinabile specific incat sa formuleze multimea macro cauzele formale, discernabile ale particularitatii satisfiante a diferitelor efetecte, argumentabil posibile si realizabile, prin cauzele formale, materiale si efective?
Raspunsul verosimil este negativ.
O cauza prima nu are dependente, nu are nevoi proprii, ea este numai creativa, nu si auto sustenanta prin creativitate. O cauza prima dependenta de cauzele si efectele pe care le compune-intretine este si conditionanta si conditionata realizant, este autoarea cauzelor si efectelor, este si dependenta de propriile cauze-efecte, este si anterioara si posterioara propriei creatii, conditie contradictorie.
Cauza prima dezvolta numai lanturi cauzale, ea are un potential liber creativ, nelimitabil de criterii operante auto sau hetero impuse.
Daca spectrul cauzal creativ al unei cauze prime ar fi orientat-conditionat de cauze finale, asupra carora cauza prima nu poate actiona optional, atunci cauza prima este un fel de super robot care nu isi concepe, agrega si demonteaza fara interdictii sau impuneri externe, opera univers desfasurata in opera individ.
Cauza prima este ipotetic absoluta, ea alege, cupleaza, finalizeaza constient-liber, oricare din lanturile cauzal creative in manifestare, fara interdictii interne sau externe, fara auto impuneri operante, fara presiuni orientant procedurale sau dterminant configurante, impuse, inhibante sau pre-selectante de potential cauzant.
Finalitatea conditionanta cere o supra predeterminare impusa a liberei predeterminari a actiunii creative a cauzei prime. Dar daca supra pre-determinarea coordonanta predeterminarilor deliberat creative nu intra in sfera potentialului ei liber cauzant, daca cauza prima este controlata finalizant in spatiul ei creativ de alta cauza, rezulta lipsa predeterminarii libere a actiunilor creativ cauzale, neputinta alegerii libere a lanturilor cauzale realizante de efect specific.
In consecinta cauzalitatea finala nu apartine domeniului cauzant creativ al unei cauze prime, absolute.
-Metaforic oamenii sau alte fiinte conditionant capabil cunoscatoare, sunt ‘pseudo cauzele finale’ ale unei cauze prime constient creative. Subiectii constient dar limitat cunoscatori, dependent cunoscatori de cauza prima, pot fi priviti ca argumentele finale interne ale creativitatii absolute. Ipotetic agentii cunoscatorii umani, sau altii asemanatori, pot primi prin dialog cu cauza prima, suficienta cunostere auto cunoscatoare, incat sa stie candva cum sunt facuti, iar cand ating faza auto cunoasterii, ei elibereaza cauza prima de sarcina cauzanta, a realizarii si intretinerii universurilor si indivizillor in manifestare.
Dar cum cunoscatorul uman in stare auto-cunoscatoare, nu se poate altfel decat a fost facut de maestrul creator, fara sa egaleze in inventivitate maestrul si sa ii ia locul, posibilitate contradictorie, rezulta ca un univers creat de ‘opera om’, nu este decat o copie a celui in care a primit cunoasterea de sine, de unde incompletitudinea cunoasterii transmise de cauza prima celui care se cunoaste dar nu poseda criteriile diversificarii cailor de autocunoastere, apartinand cu necesitate numai cauzei prime.
Daca cunoscatorul creat ar primi de la cauza prima intreaga ei capabilitate cauzal creativa, atunci cauza prima ar avea un concurent in creatie, ar fi si in acord si in conflict cu sine, situatia imposibila pentru o entitate absolut creativa care isi poseda fiinta si conditiile fiintarii.
In ipoteza creativitatii prin cauza prima, nu exista agenti cunoscatori autonomi, care isi concep, realizeaza, utilizeaza numai prin propria abilitate, mijloacele operante necesare ale formularii si rezolvarii cauzale a nevoilor care ii conditioneaza ca fiinte dependente.
In universul cauzal al unei cauze prime, cunoasterea privita ca procedura autonom personalizanta si auto-sustenanta, nu exista, in caz contrar agentul creat devine independent creativ, inlatura necesitatea agentului cauzal prim, in mentinerea-dezvoltarea operei subiect-inivers.
In ipoteza stintific materialista, bine argumentata formal si experimental, omul material constient este un cunoscator absolut, autonom creativ prin materie-radiatie, prin cele doua cauze-principii admis auto creative. Stinta explica cauzal totalitatea micro si macro formelor prin potentialul auto combinativ al materiei.
Omul este o forma-functie duala, situat material intr-o realitate, auto situabil perceptual interpretant in alta diferita.
Pin simturi omul culege mesajele emise de formele si procesele lumii materiale-obiective.
Mental-informational omul interpreteaza aceste mesaje admis difuzate de lumea naturala-materiala si alcatuieste un model informational de realitate, model numit si ‘lume feomenala’, unde se situeaza constient, lume cu care are impresia ca interactioneaza.
Efectiv, omul material este fixat si conectat interactiv, energetic si informational, la lumea materiala, dar omul constient, auto individuant, este situat in modelul fenomenal al lumii materiale, model mental-informational construit prin interpretarea mesajelor radiante si chimice emise de lumea materiala.
Metafizic omul este creat-originat prin ‘noumen’, admis in perspectiva stintific materialista, corespondentul filozofic creativ al materiei-radiatiei. Dar omul, prin acord filozofic si stintific, nu se situeaza nemijlocit in lumea materiala si nici nu o poate face. Prin simturi omul primeste mesajele emise de materie prin radiatie si le converteste intelectiv intr-o copie informationala a lumii materiale, copie numita ‘fenomen’. Filozoful idealist declara imposibila cunoastere noumenului metafizic, corespondent idealist ‘cauzei prime, ea insasi gandita inaccesibila capabilitatii cunoasterii omului creat prim cauzal.
ACTIUNEA SI CUNOASTEREA IN LUMEA CAUZEI PRIME.
-Din punct de vedere filozofic dar si stintific, exista doua realitatii, lumea autentic materiala autonoma, si corespondenta ei pseudo materiala, lumea fenomenala, subiectiva, construita pe baza interpretarii semnalelor emise de lumea obiectiva, mesaje receptate de corpul material si procesate de corpul informational-spiritual al omului.
Info functiile copului material alcatuiesc ceace putem numi ‘individualitatea auto constienta, corpul spiritual constient, auto personalizant’, situat in fenomenal. Corpul spiritual intelectiv-afectiv, se cupleaza cu lumea fenomenala, obtinuta prin procesarea mesajelor emise de lumea materiala.
Constienta umana este agentul atot existentiant, auto personalizant, prin care spiritualitatea construita de material, fenomenalizeaza si se auto subiectiveaza, construieste un info model de sine si un info model al lumii materiale si le pune in inteactie.
Ipoteza corectitudinii cunoasterii lumii materiale deriva din conditia corectitudinii structural-evolutiv- cauzale a fenomenului, a copiei informationale lumii materiale. Daca omul este situat in fenomen dar actioneaza coerent constructiv iin realul material, obtine forme si functii material-energizate, rezulta ca aceasta copie fenomen, aceasta lume subiectiva este coerenta- corecta, furnizeaza informatii relevante despre materie, despre ‘noumen’.
Punerea la indoiala de catre filozof a ipotezei corectitudinii structural interactiv-cauzale a info modelului lumii fenomen al lumii materiale, asimilabila ‘noumenului metafizic’, duce la negarea posibilitatii cunoasterii lumii material noumenale.
Dar daca fenomenul nu este copie a lumii materiale rezulta concluzia paradoxala a posibilitatii omului material-fenomenal de a fi un creator absolut, a putea construi singur prin mintea sa, intraga fenomenalitate.
Daca fenomenul nu simuleaza corect, obiectual, interactiv si cauzal ‘noumenul materie-radiatie’, daca omul este situat metafizic intr-un fenomen care nu seamana in nici un fel cu ‘realul material noumenal’ autonom de individ, daca este conditionat de universul materie prin nevoi, daca se poate satisface actionand din fenomen asupra materiei noumen, atunci omul actioneaza la intampare asupra materiei noumen, dintr-o realitate total inventata, care nu are nici o legatura cu realitatea materiala.
Si totusi omul fixat in fenomen obtine schimbari relevante in lumea materiala actionand din fenomen, o intelege-cunoaste suficient pentru a extrage din ea cele necesare sustinerii fiintei sale, pentru rezolvarea nevoilor.
Dar daca cauza prima-constienta este absolut creatoare, este necesar singura forta-constienta constructiv-distructiv , fara participarea altui factor cooperant-constructiv cauzal, autonom creativ de cauza prima, (altfel nici nu poate fi, fara contrdictia dependentei cauzei prime de alta cauza ne-prima), atunci omul nu mai este material, sau nu compus dintr-o materie combinativ-creativ autonoma, asa cum o concepe si experimenteaza omul de stiinta modern.
Universul creat prim cauzal nu poate fi material si autonom interactiv-evolutiv de cauza prima, fara a inlatura de pe scena creatiei vectorul absolut creativ, ipotetic creator numai prin sine.
In conceptia stintifica moderna realitatea este materiala si autonoma existential de individ, este intrinsec modala, intrinsec auto combinativa, auto cauzanta, independenta existential-interactiv dual, de omul dual, material si spiritual.
Omul material-spiritual autentic, stintific caracterizat, este si trebuie sa fie autorul identitatii sale constiente prin materie-radiatie, dar sa fie cunoscatorul identitatii sale materiale si informationale, prin spirit, prin acel info model de sine constient, capabil sa acumuleze intentional-optional informatii relevante despre lumea sa, despre morfologia si functiile emergente din corpul material.
Info meta creativitatea corecta a omului material capabil sa faca copii personante de lume si de sine si sa le puna in interactie prin cunoastere, este majoritar inconstienta. Omul material este constient de asamblarea prin perceptie si minte a modalitatii fenomenului , copie a ambientului material unde se afla efectiv, dar nu constientizeaza felul cum percepe-reprezinta fenomenal, realitatea materiala.
– Omul material nu constientizeaza nici cum semnifica fenomenul, cum vorbeste, intelege, rationeaza, imagineaza, totul pe suportul fenomen, nu constientizeaza ce se intampla in mintea lui cand cunoaste info fenomenul, acceptat conventional ca lume naturala.
Aceasta ignoranta meta operanta este pe cale sa schimbe prin descoperirea si transferarea catre infosistemele create de om, a info agentului ‘informatie’, a operarii cu informatia, a modelelor de obiect-subiect-schimbare, sintetizate informational.
In ultimele decenii omul a descoperit cum poate fi descrisa abstract realitatea, cum poate fi cuantificata, procesata, memorata, comunicata, interpretata, utilizata informatia, cum pot fi realizate in afara mintii sale procesari ale informatiei, anterior atribuite numai omului constient de sine si actele sale.
Info sistemul construit de om poate face o multime de lucruri la fel sau mai bine ca omul, doar ca nu actioneaza constient, de unde concluzia paradoxala a lipsei de necesitate a constientei, sau nu a constientizarii de tip uman, pentru a realiza informational o multime de lucruri, a desfasura lanturi de operatii algoritmice, a obtine o diversitate de info efecte, numerice, grafice, lingvistice, decizionale.
Programatorul actual poate compune lanturi operante extrem de lungi si complicate, poate simula algoritmic diferite evenimente naturale, poate info cotrola energo tehnologiile producatoare de bunuri si servicii.
De milenii omul a vrut si inca vrea sa stie cum sa faca o unealta autonom creativa, capabila sa actioneze fizic si mental ca omul, sa poata concepe si construi singura tot ce este obligat sa inventeze-realizeze efectiv omul, pentru a supravietui intr-o lume atat de diversa si imprevizibila evolutiv.
Dar daca omul material este fara contradictii o meta-cauza autonom creativa, omul prim cauzal, ipotetic- fictiv, creat de de cauza prima absoluta nu mai poate fi cunoscator prin sine, autonom fara a nega cauzei prime primaritatea –unicitatea reatoare, fara a o concura creativ prin autonomie intelectiv proiectanta.
Pentru a respecta caracterul absolut al cauzei prime, toate trasaturile umane, inculzand potentialul explorant-cunoscator sunt necesar atribuite, sunt mini cauze dependente de cauza prima. In consecinta performanta interactiv cognitiva a omului este alocata in totalitate dar inconstient, iar prin inconstienta posesiei, este asumata ca o calitate proprie, din ratiuni evidente.
In universul material-radiant sunt posibile doua cai de a produce un efect, in mod legic natural si in mod legic natural constient, personant-cunoscator.
In mod legic natural-inconstient, sunt puse in opera pur bi cauzala, marea majoritate a obiectelor si evenimentelor universului, in mod constient o nesemnificativa parte de realitate, sau cel putin asa intelege situatia omul de stiinta.
Realitatea materiala are la dispozitie surse imense de substanta si energie radianta, are si legi micro si macro combinative, emergente din micro proprietatile interactive ale particulelor elementare. Omul a avut si inca are la dispozitie materie si energie in cantitati limitate, uneori sub necesitati, dar are si ceva in plus prin ‘ingredientul constienta’.
Creatia naturala cauza-efect este incomparabil mai simpla procedural decat cea constient operanta si cunoscatoare. In lumea materiala nu exista cauzele formala si finala, aici activeaza constructiv-demolant numai cauzele ‘materiala si eficienta, numai substanta si energia, ambele legic interactive.
Dar materia-radiatia este capabila sa faca pe cale ei simpla, bi cauzala, efecte forme-functii foarte complicate, exemple sunt fiintele vii, intre care omul este vectorul creativ constient de varf.
-Omul material-spiritual este stintific creat, bi-cauzal, prin cauza materie si cauza energo radianta efectiva, dar omul constient este si dependent de realitate, este obligat sa actioneze aristotelic, cvadri cauzal-final, pentru a inlatura temporar aceasta dependenta.
Stintific Omul este acel efect natural, construit simplu bi cauzal, paradoxal actionand cvadri cauzal-constient, incomparabil mai complicat creativ decat agentul materie-radiatie care l-a pus in opera.
Cum este posibil, prin ce mecanisme interactive subtile, materia in simplitatea ei bi cauzal creativa, legic naturala, poate genera complexitatea constient creativa cvadrupla, aristotelica?
Iata o intrebare veche la care inca nu stim sa raspundem complet stintific, nu stim nici daca este o intrebare relevanta al carei raspuns este utilizabil, satisface o nevoie umana, fie ea materiala, intelectiva, afectiva.
Cauza prima nu opereaza nici ea cu cauze materiale sau finale, altfel ar fi conditionata creativ prin imperativul dependenta de ‘cauza materie’, sau controlata creativ extern prin ‘finalitate’ si ar pierde rangul de creator absolut, liber creativ.
Dar prin constienta absolut operanta, cauza prima trebuie sa aiba pentru fiecare efect distinct cate un lant cauzal proiect distinct, sa ‘stie cum fce tot ce face’, sa asambleze opera individ-univers formal- constient.
-Cunoasterea creativa absoluta cuprinzand intregul ‘ce si cum’, fara ‘de ce’, fara conditionari finalizante, interne sau externe, implica pre-determinarea operei, implica situatia stranie, aparent imposibila, a termnarii proiectului opera din perspectiva cauzei prime, a continuarii desfasurarii lui, din punctul de vedere al subiectilor partial constienti alcatuiti absolut constient.
Stintific legile energo si info interactive ale materiei, sunt privite ca vectorii formal si efectiv creativi. Legile naturale au capacitatea bi cauzant generanta naturala, au mediat si capabilitate cvadri cauzanta personalizanta, final cauzanta, prin omul material cu trasaturi spirituale.
Omul inca nu poate face, nu stie cum sa faca cvadri cauzal unele din micro, macro sau mega efectele naturale bi-cauzal create, spre exemplu nu se poate cunoaste formal complet, nu se poate proiecta lingvistic si realiza substantial si informational, la modul constient, dar asta nu inseamna ca nu va stii sa se faca prin info sinteza de proiect genetic, in viitor.
Au fost etape in istoria umana cand au fost puse intrebari asupra posibilitatii-plauzibilitatii acceptarii ca legile naturale , mult mai putin bine cunoscute legic operant in trecut dat acum, sa alcatuiasca inconstient-bicauzal, structuri si functii atat de complicate cum sunt fiintele vii, iar majoritatea raspunsurilor metafizice sau religioase, au fost negative. Filozoful si omul religios al trecutului au introdus si facut responsabil pentru alcatuirea universului un vector creativ prim-divin, atot-constient, meta cunoscator, o cauza atot cauznta, absoluta, total constinta, capabila sa faca cvadri cauzal- aristotelic, tot ce este si va fii, incluzand omul si initiativele lui cognitiv-creative.
Dar cauza prima nu poate actiona finalizant, fara contradictia dependentei de efect, de fapt ea se lipseste si de cauza materiala, din acelasi motiv. Dara fara cauza materiala dispare si cauza efectiva, si astfel obtinem concluzia surprinzatoare-imprevizibila a necesitatii logice ca o cauze prima absolut constienta sa actioneze numai formal, numai mono cauzal, numai prin proiectele desfasurabile formal modal, proiectate ipotetic fictiv in nenumaratele auto compartimentari-scindari ale constientei absolute, constienta paradoxala care este simulan in unitate de sine, pentru cauza prima, este si multiplicitate nelimitata, din perspectiva operei om, localizat-inchis intr-un micro fragment al constientei absolute-prime.
Din admiterea actiunii umane cvadri cauzala, aristotelic creativa, rezulta incapacitatea omului de a inventa –realiza ceva singur, implica totala lui dependenta creativa de cuza prima. Omul poate primi cunoastere numai prin finalitate, prin identificarea-acceptare conditionarii-nevoii, ca fundament al fiintei sale, si a obligativitatii actiunii pentru rezolvarea pe intervale de timp a nevoii care il defineste.
Subliniem, Cauza prima nu depinde de opera sa, nu are efectiv nevoie de opera sa, ea creaza nemotivat-liber, altfel ar intra in creativitatea conditionant finalizanta prin efect, specifica operei individ.
Omul material face singur o multime de obiecte si functii. Avansand stintific si tehnologic, diversitatea si complexitatea interactiv-functionala a realizarilor umane creste exploziv. Pe de alta parte nici o inventie umana nu pare construibila legic natural. Putem explica aceasta interditie legica a creatiei bicauzale a operelor uman satisfiante?
Operele umane au finalitate, inlatura dar si dezvolta dependente in autorul lor, ele sunt de fapt parti externe ale corpului sau material, sunt functi externe, energetice, iar de putin timp sunt si info functii externe, info spirituale adaugate, sunt extensii operante ale mintii sale.
Ca parti ale fiintei realizarile fiintei sunt dependente existential, structural si functional de fiinta, nu pot apare fara fiinta, nu pot fi produse bi-cauzal. Daca opera material spirituala umana este o parte a corpului si mintii omului, iar omul este facut in asa fel de materie radiatie, incat actioneza creativ numai aristotelic cvadri cauzal, numai formal-final, atunci opera creata de om este ulterioara omului, este existentiabila numai final, este posterioara autorului om, este dependenta morfo operant de om.
Opera forma-functie facuta de om, satisface o necesitate iar satisfacand, dezvolta o implinire-placere, finalizeaza temporar o conditie prin deconditionare. Prin daruirea placerii opera capata valoare.
Prin valoare proprie opera declanseaza alta nevoie cea de posesie a efectelor operei, declanseaza nevoia posesie operei, intrata si ea in spatiul valorii mediat, prin placerile oferite, prin valorile subiective pe care le realizeaza ca valoare obiectiva.
Opera ca valoare obiectiva, deosebita de valoarea subiectiva generata prin folosirea operei, creaza o noua conditionare, cea a posesiei operei-valoare, capabila sa produca alte valori, senzual sau emotiv cuantificante, spiritual satisfiante.
Daca operele umane au calitatatea de a conditiona si de-conditiona-re conditiona prin valoare obiectiva agentul creator, a satisface dar si a excita-incita supra satisfiant-creativ, atunci ele sunt cauze duale, sunt efecte dar si cauze finale creatoare de efecte specific satisfiante.
Cumva opera distinct satisfianta devine un scop in sine, intra in spatiul finalitatii creative umane, independent de finalitatea de ordinul doi, a efectelor functiilor produse de opera, efecte nemijlocit si specific satisfiante de nevoide. Opera este o cauza finala dar si o conditie a instalarii altor cauze finale, uman satisfiante. Opera omului este paradoxal si individ, este autor de opera, este si opera, ea actioneaza ca individ cand isi produce singura prin functie propria finalitate explicitata, prin performanta ei uman utilizanta, prin finalitatea de ordinul doi, direct satisfianta de nevoie.
Din dubla, uneori multipla capacitate finalizanta a oricarei opere umane, din capabilitatea ei de a initia-realiza efecte finale de ordinul doi, rezulta caracteristica pseudo individuant al operei, rezulta necesitatea realizarii ei prin finalitate, pentru ca prin proprioe finalitati satisfiante ea intra numai in spatiul creativ al omului material-constient, necesar conditionat existential pri nevoi solutii.
Obiectele si evenimentele pur naturale, emergente bi-cauzal, nu satisfac specific omul decat intamplator, aposteriori, , sunt anterioare omului. Prin prin anterioritate entitatile naturale create bi cauzal, indica lipsa lor de necesitate finalizanta, indica numai probabilitatea satisfianta, nu intra in spatiul finalitatilor duble-multiple, numai prin subiect, prin opera si prin efectele produse de opera.
Natura nu are sau nu pare a avea nevoie de efectele ei pentru a realiza-sustine alte efecte. Toate realizarile pur naturale emerg silentios-legic, autonom si local, din potentialul ei micro cauzal interactiv. Toate macro starile cosmosului material sunt efecte ale micro substantei, ale micro proceselor radiante, cauze stintific fundamentale, care se auto sustin dar nu si auto argumeteaza formal, auto sustenant. Natura face opere extraordinare, dar nu si proiecte formale de opera.
ACTIUNEA VIRTUALA
-Daca admitem existenta cauzei prime, omul se exprima creativ numai mediat, omul cunoaste-face pentru ca este facut sa cunoasca-faca, este conditionat sa conditioneze, este meta-creat sa creeze ceva, metaforic similar modului cum omul modern actioneaza realizant prin intermediul unui info sistem caruia ii comanda, fara a stii cum face sistemul, o anume procesare de date, un efect particular.
Info sistemul este acea structura materiala si functie, alcatuita din:
-O memorie,
-Un agregat info multi procesant,
-Un mediu de interactie cu sistemul, de introducere a informatiilor in sistem,
-Un mediu de afisare-comunicare a datelor, efecte ale procesarii in sistem a comenzilor aplicate sistemului de om.
Memoria sau multimea memoriilor instalate pastreaza setul minimal operant al procesorului, pastreaza si regulile de operare, de conexare corecta a operanzilor, pastraza si regulile de identficare a formularii corecte- incorecte de comenzi, pasteaza si lanturilre algoritmice de operazi capabili sa rezolve diferite procesari.
Info Sistemul este pre programat sa opereze autonom, este facut capabil sa desfasoare la comanda externa , uneori in interna, seturi finite de info procesari. Programatorul uman este responsabil de ordinea de conectare a mini operanzilor intr-un lant algoritmic distinct procesant.
Marea majoritate a oamanilor care interactioneaza cu info sistemele nu stiu cum functioneaza acestea, prin ce operatii minimale, in ce ordine de conexare, prin ce conditionari sintactice si semntice pre introduse, operaza ele specific.
Cumva omul comun, ne specializat in programare, interactioneaza dual cu info sistemul, este si ignorant si cunoscator. Este ignorant pentru ca nu stie cum actioneaza mini si macro operant intern info sistemul cand ii executa comenzile. Este cunoscator atunci cand stie cum sa comande corect info sistemul pentru a il pune in situatia sa ii realizeze procesarea dorita.
Evident distingem si dialogul cognitiv-creativ unde programatorul poate specifica algoritmic sistemului in ce fel sa conecteze setul de mini operanzi pre instalati, pentru a realiza o macro operare specifica.
Daca exista o cauza prima atunci toate creatiile umane ar fi ipotetic realizabile similar felului cum realizeaza omul ignorant-cunoscator o procesare de date prin intermediul info sistemului.
Omul facut de cauza prima este ajutat obscur de cauza prima sa identifice in ce conditii cauza prima, explicitata ca ambient natural, aparent extern si autonom de subiect, genereaza un efect, apoi este facut sa actioneze in asa fel incat sa respecte conditiile prin care natura-cauza prima produce efectul.
Dar omul ignorant nu stie in ce fel creaza natura-cauza prima efectul, sau nu in totalitate.
Cauza prima poate fi conceputa conventional-fictiv ca un info sistem autonom, auto programabil, constient absolut de starile proprii, capabil sa faca totul singur, dar sa faca o parte din cauzele si efectele sale mediat, prin intermediul unui agent limitabil-expandabil cunoscator, dar controlabil in totalitate de cauza prima.
-Din ce cuza o cauza prima apeleaza la aceasta strategie creativa mediata, prin delegare, atat de complicata, lipsita de eficienta?
-Ce motiv are o cauza prima sa faca un partener limitat constient, ignorant, apoi sa il programeze in asa fel incat sa il faca capabil sa creada ca se programeaza, il face sa creada ca invata singur cum sa faca tot ce face?
Au fost propuse diferite raspunsuri, verosimile sau nu.
-Un raspuns sugereaza ca este mai interesant, mai provocator-dificil sa faci ceva prin intermediul cuiva, pe care trebuie sa iI inveti sistematic cumva cum sa invete sa faca ceva distinct, cum sa descopere in ce fel sa actioneze asupra sa, astfel ca aceasta actiune auto operanta sa dezvolte acte operante de ordinul doi, externe, orientate catre schimbarea particulara a realitatii, a lumii unde se situeaza senzorial si intelectiv agentul cunoscator creat.
Cum ar actiona meta creativ omul material ipotetic aflat in postura de cauza prima?
Spre exemplu daca un om vrea sa sparga singur un obiect casant, atunci ia o piatra si loveste obiectul pana il sparge, actoneaza direct asupra obiectului.
Dar daca vrea sa sparga obiectul inter-mediat, prin alt agent capabil sa sparga obiecte, atunci omul trebuie sa descopere ce fel morfologie materiala trebuie sa posede aiba agentul pentru a extrage din ea energetic, functia sau setul de functii care asigura spargerea unei pietre. In continuarei omul activeaza functional proiectul materializat, elibereaza info si energo functiile care sparg efectiv piatra.
Evident este incomparabil mai complicat sa proiectezi un obiect-functie similar omului, constient, capabil sa perceapa, sa reprezinte forme, sa aiba nevoi, sa invete cum sa actioneze gestual asupra relitatii si lingvistic asupra sa, pentru a isi rezolva nevoile.
Programatorul actual si-a asumat acest scop vechi, formulat de mileni si se poate spune ca a realizat o parte relevanta din el, mai putin constienta. Dar info info sistemele actuale desi inconstiente pot face foarte multe actiuni, singure, evident dupa ce au fost pre orientate operant de om.
Meta actiunea creatoare de actiune specific realizanta, pretinde cunoasterea meta conditiilor relizante ale agentului specific capabil cunoscator, care poate discrimina singur, conditiile relizarii unui scop determinat. A concepe programe generante de alte programe, a controla ‘intentional-ierarhic’ un program prin alt program, incepe sa fie info ralizabil, dar constienta inca nu intra in spectrul de performante al info sistemului.
Fictiva Cauza prima indica progresiv dar inconstient omului cum sa se comande corporal si mental pentru a realiza de data asta partial constient, propriile actiuni, il comanda in asa fel incat sa il face capabil sa sa comande si sa comende cauzei prime, realizarea efectelor asteptate.
Trebuie subliniat ca in fantezista ipoteza a existentei unei cauze prime absolut creative, actele umane sunt numai aparent, din perspectiva lui, aplicate formelor , proprietatilor, energiilor lumii materiale. Insasi aceste forme materiale si energii capabil transformante, sunt numi proiectii modal interactive formale, instalate obscur in constienta limitata a omului. Efectiv-fictiv, omul dialogheaza constructiv-distructiv numai cu constienta specializata a cauzei prime, el apeleaza gestual si mental micro intervale de constienta-memorie, dedicata operant, el primeste acces limitat la parti din potentialul formal modal cauzant, pus la dispozitie de cauza prima operei sale mediat constiente, mediat creativ-cunoscatoare.
Daca cauza prima realizeaza unele cauze-efecte mediat uman, ea stie cum a faca formal, complet constient, acel agent constient limitat constient, capabil prin proiectul formal individuant, sa creada ca este situat intr-o lume materiala autonoma, ca poate actiona prin sine asupra ei, ca poate invata singur cum sa faca ceva.
Omul material este motivat prin nevoi sa actioneze creativ-satisfiant ,identificand cauze finale anterioare si conditionante ale efectelor pe care le doreste, de care are nevoie.
Omul cauzei prime nu are nevoi efective, pentru ca nu este material, nu poseda crterii conditionante intrne, metabolice si informationale, nu este intrinsec dependent, toate criteriile conditioante , explicitate ca nevoi sunt simulate, sunt alocate de cauza prima constientei limitate a omului creat.
Omul cauzei prime, omul forma creat, nu este situat intr-o lume autentic modala, autonom modala de fiinta sa, el primeste realitatea pseudo modala la modul informational, prin mesaje si interpretari specializate de mesaje, introduse de cauza prima in proiectul formal de individ.
Nevoia si satisfianta joaca pentru omul formal rolul de cauze finale specifice, il pun in actiune pentru a realiza din ‘necesitate alocata’, un anume scop. Putem abstract concepe o supra nevoie si supra satisfianta generica, creatoare de nevoi si satisfaceri particulare. Supra nevoia declanseaza I anume conditii nevoi specifice, meta-satisfianta la randul ei activeaza individul sa declanseze prin actiune satisfactii specifice.
Abstract Meta nevoia si metasatisfianta cuplate pot fi privite ca scop al vietii, ca o super legitimare finalizanta a existentei si actelor sale.
CONCLUZII STRANII
O consecita imprevizibila a acceptarii ipotezei CAUZEI PRIME ca autor al omului si realitatii sale este inexistenta unei materii creative prin sine, a unei materii sa spuem autentice, care se poate combina si dezvolta enorma gama de forme, calitati si procese ale universului.
O materie autonom combinativ creativa inlatura din rorlul total creativ vectorul cauzal prim absolut, dar prin ipoteza absilutitudinii, nu poate exista altul. In consecinta materia creata este o deghizare a creatorului, un agent creativ delegat care numai da impresia omului cunoscator ca actioneaza autonom, in fapt materia este numai un instrument de lucru prin care cauza prima isi realizeaza senariile subiectivante si fenomenante necesare pentru transferul verosimil de cunoastere de la cauza prima la omul efect.
Revenind la lumea materiala, fiecare om stie din experinta proprie ca obiectele lumii sale sunt substantiale iar prin substanta au geometrie si proprietati, pot interactiona si se pot influenta modal unele pe altele, pot produce noi obiecte si proprietati.
Aceste trasaturi interactive autonome ale materiei autentice, nu apartin materiei din lumea cauzei prime, materie care nici nu exista din punctul de vedere al cauzei prime, sau nu asa cum o percepe si concepe omul. Pentru fictiva cauza prima NU exista ceva autonom de identitatea sa stranie, ceva dual, si n fiinta sa si distinct de fiinta sa incaracterizabila. Tot ce a fost spus si inca se poate spune despre cauza prima este posesia constientei absolute, este numai constienta absoluta, este puterea de a se autodetermina in totalitate, iar aceasta autodeterminare se poate si ea autodetermina in continuare nelimitat. Constienta creativa absoluta se poate reconstientiza recurent nelimitat, se poate scinda in alte constiente care si ele sunt absolute, auto determinant-reflectante, iar auto reflectarile sunt si ele auto determinante-reflectante, iar pocesul refelctarii-reconstructiei de sine este fara limitate. Orice fragment-constienta absoluta din cauza prima cuprinde din perspectiva ei intregul, cauza prima fiind in paradoxala uniate de sine si atunci cand este in super separare- fragmentare de sine prin simularea constietelor limitate ale indivizilor creati.
Probabil aici sta magia creativa prim cauzala, in posibilitatea de a fi simultan cunoscatoare de sine si ignoranta, a fi si in identitate de sine prin absoluta constienta, a fi si in identitate cu altceva, cu formele si evenimentele lumii alocate subiectilor creatii, lume proiectata in fragemente de constienta absoluta, constiente care odata umplute cu modalitate devin limitate, pastreaza dar isi si pierd caracteristica total auto reflectant determinanta. Pentru locuitorul limitat constient proiectat-fixat intr-o micro constienta absoluta, exista si are importanta enormul continut univers al acestei micro constiente, acest continut fiind realitatea modala situata numai in constienta, realitate pe care o experimenteaza limitat constient agentul creat.
Pentru cauza absoluta aceasta entitate ignoranta in sistemul ei de coordonate-realitate, este deja cunoscatoare, este o mini cuprindere a fiintei sale, dar care va deveni constientizata corect de fiinta creata umai dupa ce va parcurge lantul de schimbari de sine introdus in frag,entul nelimitat preluant al mini constientei absolute, echivalent auto determinant prin caracterul absolut, cu constientzarea absoluta nescindata.
Este inutil sa incercam sa caracterizam fictiva cauza prima, ipotetic acceptata drept creator de om si univers in om, fara instrumentul descriptiv potrivit si nu avem la dispozitie acest instrument.
Nu ne putem imagina in detaliu, respectand permanent o logica a genezei detaliului si interactiei legice a detaliilor, cum ar trebui sa fie acel ‘suport cauza absoluta numai constient’, nelimitabil multi constient, unitar-scindabil fragmentant, absolut macro , absolut micro constient, nelimitabil multi constientizabil modal-limitat, continuu unitar constient modal, capabil sa simuleze constient un univers in subiect si un univers generant de universuri pentru subiecti, sa simuleze de fapt o enorma multime de universuri fenomenale, personalizate.
Cele doua universuri cel material autonom, unde suntem situati efectiv, ca oameni materiali, si cel formal prim cauzal, care nu exista, dar cine stie, poate ar putea fi, sunt similare din interior, dar facute fundamental diferit , unul prim materie, altul prin informatie, sau poate prin ceva inca mai fundamental decat informatie, prin constienta ccare nu cere suport pentru a exista. Constienta absoluta poate fi privita ca auto- existentiere, ca hetero existentiere, auto modalizanta, ca umplere cu modal formal prin imaginare, prin sinteza constientienta de info personalitate si fenomenalitate in persoana.
Cele doua universuri material si constient-formal sunt similare pentru subiectul interm constient simulat, conectat la un univers proiectat numai in constienta sa limitata prin modal, re-absolutizata prin identificzarea formalizarii modalului , a prezentei modalului numai in constienta.
Similitudine interna intre realitati este construita si pastrata de cauza prima pana la un moment evolutiv limita. Daca pentru cauza prima omul si realitatea sa modala, sunt efectul unui proiect formal, sunt ceva conventional, atot controlabil, ceva ce poate imagina si schimba imaginant fara opozitie- inertie, atunci aceasta controlabilitate totala a creatiei individului si lumii din individ, se poat transfera agentului cunoscator creat, dar numai atunci cand el primeste instrumentele intelegerii formale de sine, cand se identifica ca proiect formal de individ, cuplat cu un proiect formal de univers.

Facem o ultima observatie: In lumea ipoteticei cauze prime, pentru opera constienta, limitat cunoscatoare, este necesara-obligatorie numai corelarea cauzala, numai legitatea implementata in cauzalitate, introdusa de cauza prima in toate lanturile cauzale eliberate, active la un moment dat. Pentru cauza prima nu exista necesitate creativa, ea poate construi orice cauzalitate, orice realitate, orice tip de individualitate, poate introduce orice legitate interactiva doreste, fara conditionare. Nu totata legitatea din cauzalitatea efectiv instalata de cauza prima este separabila, conceptualizabila, aplicabila  de catre orice individ creat, dar ea difuzeaza lent, istoric,  in campul observatiei, experimentului, cunoasterii calitative si formale, pe masura ce dialogul cognitiv se complica, acopera teritorii cauzal legiferante si efecte tot mai complicate, maai apropiate de cauzalitatea agregant-sustenanta de individ constient.

Leave a Reply