Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

PARADOXURILE MISCARII

PARADOXELE MISCARII

Suntem intr-un univers material, sau cel putin asa afirmam si avem cateva argumente pentru asta. Lumea materiala este alcatuita din substanta si activata interactiv de energie-radiatie, emisa de diferite surse.
Substanta ca termen generic este compusa din atomi, din cele mai mici componente ale materiei considerate a avea proprietati materiale.
Corpurile materiale au diferite dimensiuni incepand cu uriasele galaxii care se intind pe zeci sau sute de mii de ani lumina, formate din miliarde de stele. Stelele au dimensiuni intre mii si zeci, poate sute de milioane km in diametru, sunt distantate intre ele prin intervale de ani lumina.
In jurul unor stele se rotesc planete iar acolo se intampla miracolul aparitiei si evolutiei vietii, al nasterii formelor vii posesoare de corp, simturi si creier. Creierul este organul info procesant, autorul performantelor intelectiv interactive, anume reprezentare, semnificare, rationalitate lingvistica, imaginativitate-creativitate.
Intelectivitatea nu poate fi posedata si folosita fara constienta, fara capacitatea individului de a se identifica in orice ipostaza interactiva, fie ea perceptual reprezentanta, semnificanta, discursiva, etc, a se identifica-identificandu-se, a face din sine o unalta, a face din autorul uneltei o unealta si tot astfel.
In toate fiintele, la nivelul cel mai inalt in Omul material se desfasoara procese metabolice coordonate de procese informationale, incepand cu simturile care culeg informatie din univers si o trimit creierului unde se intampla magia reconstructiei prin reprezentari a unui info model de univers, in variantele modale, imagine, sunet, gust, miros, perceptie tactila. Multimea reprezentarilor unificate construieste lumea fenomen, lumea individului care stintific corespunde cumva modal, informational modal, lumii obiective alcatuita din materie si energie, din interactii energo-materiale intre formele materiale.
Stintific fiecarei forme percepute si reprezentate in imagine sau altfel, numita si forma subiectiva, realizata prin info performantele creierului, ii corespunde o forma materiala numita ‘obiectiva, autonoma de individ’, forma care nu trebuie considerata identica cu forma subiectiva, dependenta de individ, construita de creier.
Se poate spune ca exista doua universuri, unul material-obiectiv compus din obiecte si procese material energetice si unul informational, de fapt exista un singur univers material dar sunt miliarde de variante universuri fenomen, universuri informationale, fiecare construit-instalat in constienta unei fiinte vii, capabila de perceptie si reprezentare, de culegere si procesare-reprezentare modala a informatiei, a mesajelor emise de materie.
Intre cele doua universuri, material si fenomenal, se poate stabili o corespondenta biunivoca partiala, astfel incat unora din formele materiale le corespund reprezentari fenomen distincte. Nici un un senzor al unei fiinte vii nu poate capta si pre procesa mesajele emise de toate formele materiale, nici un creier nu poate transforma in reprezentari decat un volum limitat de informatii, primit de la senzorii corpului sau material.
-Imaginea sintetizata cerebral este considerata varianta cea mai expresiva, mai completa, mai detaliata, mai aproape de forma materiala obiectiva, ea reflecta cel mai precis si complet obiectul material.
Acum sa incercam o sumara comparatie intre cele doua feluri de universuri, sa vedem prin ce seamana, prin ce se deosebesc.
Ambele universuri sunt ipotetic sunt compuse din forme cu geometrii diverse, avand proprietati interactive prin intermediul carora isi schimba unii din parametrii de stare.
Formele materiale ca si cele fenomenale sunt tridimensionale, sunt in continua miscare raportat la un anume sistem referential dar sunt si in repaos relativ fara de altele in alte referentiale, astfel in ambele universuri se declanseaza, intretin si finalizeaza miscari cu diferite acceleratii si viteze.
In ambele universuri distingem suportul spatiu tridimensional, care preia frontiera geometrica a fiecarei forme, miscarile ei, schimbarile de orice fel. Spatiul preia si procesele ondulatorii, radiante, deplasarile fronturilor de unda.
In ambrele universuri exista sau admitem ca exista pe baza experientei, dimensiunea sau cuantificatorul timp, un parametru caracterizant al miscarii, al schimbarilor suferite de forme sau de fronturile radiante. Aici trebuie spus ca omul poate construi conceptul un timp ii spunem generic, acoperind orice ritm al schimbarii, dar nu se poate instala perceptual-reprezentant si constient in orice ritm temporal, orice viteza a miscarii-schimbarii.
Marile corpuri sau agregari de corpuri cosmice, cum ar galaxii, stele, planete, au durate de viata de sute de milioane sau miliarde de ani si unele viteze de schimbare corespondente, adica extrem de lente pe care un om cu durata de viata de cateva decenii nu le poate identifica prin simturi, dar le poate deduce prin rationamente si confirma prin observatii corect interpretate.
Vitezele de interactiune intre particule elementare, atomi, sau fluctuatia parametrilor caracterizanti ai radiatiilor emise de stele, sunt evenimente prea rapide pentru perceptie directa, dar si aici omul capabil cunoscator a realizat instrumente si moduri de observare care pun in evidenta cele mai rapide miscari ale materiei transpuse info modal in lumea fenomen.
-Acum sa incercam sa localizam deosebirile.
In universul material toate formele si radiatiile sunt autentice, populeaza spatiul tridimensional, se misca in acesta , interactioneaza si se schimba in diferite feluri.
Universul fenomen este un info model de univers compus din reprezentari, generat de creierul material, este tridimensional, ne da impresia ca ne inconjoara din toate partile.
Modelul fenomen de univers contine din perspectiva observatorului constient obiecte in miscare, in tot felul de miscari, dar in infomsistemul creier, autorul modelului, nu exista acel tip de miscari spatiale, de deplasari ale unor obiecte unele in raport cu altele, pe diferite distante, pe cale le observam in modelul fenomen, acestea corespunzand miscarilor din universul material. Un info model de realitate poate fi cinetic la modul observarvational, cum este spre exemplu multimea de forme si miscari de pe ecranul unui monitor tv, dar in info procesorul care genereaza imaginile nu exista acest tip de miscare, de deplasare spatiala aunor forme distincte.
Intr-un info sistem procesarea datelor se executa prin variatii foarte rapide si coordonate de camp electric si magnetic, iar vitezele foarte mari cu care se pot schimba parametrii acestor campuri localizate pe intervale spatiale microscopice, permit vitezele foarte mari de info procesare, viteze necesare pentru a realiza anume prelucrari de date, spre exemplu sinteza unor imagini de forme in miscare in timp real.
Odata cu constructia si programarea unor info sisteme care pot sintetiza imagini in miscare, omul de stiinta a descoperit ce volum imens de informatii proceseaza creierul sau ‘in timp real’, pentru a construi lumea fenomen atat de divers si complex evolutiva. Dar ca in orice info procesor, in creierul material nu exista tipul de miscari sa le spunem mecanice-spatiale, pe care le observam in modelul fenomen compus de creier si nici nu poate fi, informatia nefiind un obiect material controlabil prin metodele potrivite manipularii unui obiect material, prin aplicare de macro forte sau energii.
Fara sa mai detaliem, (doritorii de informatie suplimentara au la dispozitie enorma baza de date a internetului), sa retinem ca lumea fenomen forma, miscarea, spatiul, timpul sunt info simulari, dar pasive, incapabile sa genereze singure evenimente, cum o pot face obiectele materiale pozitionate in spatiul ‘real’ spatiul care le contine. Nici o imagine sintetizata pe un ecran nu are potential intrinsec interactiv, asa cum il are forma materiala compusa din atomi autntic reactiv chimic sau in alt fel, dar se pot info simula orice fel de interactii din lumea materiala.
Lumea fenomen are din punct de vedere uman dimensiuni enorme, admis corespondente dimensiunilor universului material, dar sursa modelului, adica creierul material are dimensiuni spatiale ne semnificative, raportate la dimensiunile realitatii pe care o creaza. Creierul material are dimensiuni de zeci de centimetri, iar universul fenomen pe care il compune si il pune la dispozitia constientei sale limitate, se intinde pe ani lumina, sau cel putin asa rezulta din observatii.
Trebuie subliniat ca reprezentarile fenomen sunt stari ale mintii, sunt efecte ale unor moduri cerebral info procesante, sunt info constructii ale creierului, nu sunt independente de creier, de individ, asa cum admitem ca sunt formele materiale.
In consecinta in lumea subiectiva fenomen, toate obiectele construite ca imagini, se misca in spatiu si timp, corespondent celor din lumea reala, sau asa credem, dar in cauza lumii fenomen, a spatiului si timpului din fenomen, a evenimentelor din lumea fenomen, in creierul material nu exista asemenea forme si miscari.
In creierul omului, nu exista obiectele din lumea fenomen, nici interactiile lor. O forma fenomen, o imagine, un sunet, etc, putem spune ca este duala, ea exista si nu exista. Exista in constienta, in super starea recurent identificata de modalitate si de subiect constient purtator de modalitate, dar nu exista in info sistemul creier material, in agentul care genereaza reprezentarile, semnificarea lor, constientizarea prezentei si aspectului lor, a interactiei intre ele, exprimata video sau in alt fel.
Spatiul, timpul, forma fenomen, miscarea fenomen, sunt constructii cerebrale, nu entitati independente de individ, asta au inteles-o clar filozofii clasici, intre care unii credeau ca mai exista o realitate, anume exista ‘lumea noumenala’, lumea autentica, dupa ei ne-explorabila, ne cognoscibila, cumva corespondenta lumii materiale.
Dar Omul de stiinta actual nu afirma ca lumea materiala este non observabila, non abordabila experiential, non cognoscibila, dimpotriva ea este observabila, experimentabila, cognoscibila, iar aceasta cunoastere ii este pusa la dispozitie prin lumea fenomen, prin info modelul construit cerebral al lumii materiale, model in continua evolutie legic interactiva, corespondent originalului, cel putin ipotetic.
Si acum influentati de caracteristica dependenta de subiect a lumii fenomen, lume existenta numai in constienta individului, sa punem o intrebare foarte veche, dar formulta in diferite feluri, dependent de momentul istoric, anume:
Exista oare efectiv o lume materiala diferita de lumea subiectiva, de lumea fenomen, sau nu exista decata aceasta, de fapt exista o uriasa multime de lumi fenomen, toate impreuna realizand o supra fenomenalitate, creata-instalata intr-o super constienta mai numita si absoluta sau divina?
La intebare au fost date si mai multe raspunsuri, mai vechi ori mai noi, cumva echivalente, si ele bine cunoscute.aa
Omul de stiinta materialist considera intrebarea irelevanta sau incoerenta, pentru el dovezile ca lumea este materiala fiind incontestabile, in afara oricarei false, ignorante, indoieli filozofice.

SENTIMENT

SENTIMENT

Conform stiintei actuale campurile electrostatice ale unor particule elementare, impreuna cu alte campuri, sunt cauzele alcatuirii si diversitatii atomilor, moleculelor, ale caracteristicilor energo-interactiv-combinative ale acestora, ale proprietatilor fizice, chimice, radiante microscopice, din ale caror micro si macro combinatii rezulta intregul univers cu toate legile lui. Interactivitatea nucleara, atomica, moleculara, macroscopica, la nivel planetar si stelar, este omogena, in sensul ca orice atom ori molecula de un anume fel interactioeaza la fel cu atomi similari, sau cu fiecare din atomi sau moleculele deosebite, cu care poate interactiona chimic sau in alt fel, iar acesta similitudine legic combinativa se propaga in sus, la toate nivelurile. Aceasta omogeneitate conectiv-interactiva se exprima prin regula conform careia in conditii similare micro sau macroscopice, se desfasoara interactii si transformari similare, indiferent de particularitatea lor. Astfel oricare doua particule elementare cu acelasi camp electrostatic se resping, iar cu campuri opuse se atrag, doi atomi cu un anume potential chimic-reactiv se combina in acelasi fel, adusi in raza de interactivitate. Un atom emite sau absoarbe o radiatie cu o anume frecventa intr-o anume stare energizanta, o piatra aflata intr-un camp gravific se misca accelerat in directia cresterii intensitatii campului. Daca particulele elementare, atomii, moleculele, macro obiectele nu ar respecta aceasta regula a asemanarii interactive in aceleasi conditii, universul nu ar putea exista, ar fi o colectie haotica de micro componente care ar actiona imprevizibil, niciodata la fel, iar efectele ar fi catastofale, de fapt nu ar fi nici un efect persistent, totul s-ar schimba necontenit ultra rapid si impredictibil.

In vechile gnoze orientale omul este privit si el ca un agent interactiv universal, ca o forta-energie a naturii, iar campul care il activeaza, il energizeaza comportamental este emotia, este atractorul afectiv polarizat. Emotia determina imnpreuna cu rationalitatea traiectoria individuanta in timp, face individul sa actioneze intr-un anume fel la un anume moment si diferit in altul.
Dar spre deosebire de omogeneitatea interactivitatii atomice-moleculare sau legic macroscopice, interactivitatea sa ii spunem stimulant energo emotiva se bazeaza pe unicitate, pe o marcanta specificitate implicanta, conditionata atractiv-repulsiv. De regula indivizi diferiti se manifesta emotiv diferit in acelasi context, asta insemna ca oameni diferiti raspund prin impulsuri emotive diferite la aceiasi stimuli, iar daca ar avea raspunsuri afective identice in situatii identice, consecintele ar fi in sau egalitatea atractivitatii intre toti indivizii, echivalenta cu lipsa ei, sau orienatarea mai multor indivizi catre acelasi atractor afectiv, cu efecte negative, uneori catastofale.
Spre exemplu in relatia sentimentala rar se intampla ca sentimentul de dragoste pentru o anume persoana sa se declanseze simultan cu aceiasi intensitate in mai multi indivizi. Evident asta se intampla, iar uneori consecintele sunt dramatice, dar de regula un singur pretendent are prioritate afectiva, iar ceilalti se impaca cu situatia, mai mult, pierd progresiv si fara control sentimentul, pana la limita suportabilitatii fara tensiuni sufletesti conflictuale.
O femeie foarte frumoasa-senzuala activeaza simultan atractivitate erotica in multi foarte masculi, dar nu declanseaza in toti afectivitate autentica de inalta intensitate, astfel ca numai din cei care o doreste-iubeste este preferat, poseda simultan atractivitate senzuala si sentimentala peste pragul critic al declansarii raspunsului afectiv similar. Acest fapt este valabil si la atragerea mai multor femei de acelasi mascul.
Dar specificitatea raspunsului emotiv se manifesta in toate domeniile interactiunii sociale. Creativitatea umana este foarte diversa, dar la fel de variat este raspunsul estetizant apreciativ ori depreciativ al celor care o primesc si consuma. In societatea moderna sunt sute de actiuni distinct rezolutive de nevoi, dar ele nu au aceiasi putere de atractivitate-practicare pentru indivizi. Este stiut ca fiecare om este inclinat sa faca un anume lucru sau cateva, din foarte multele la dispozitie, sau pe care prin abilitate le poate realiza.
In sport te legi sufleteste de o echipa, din foarte multe, sau de un anume sportiv, in arta in preferi un anume gen si mod creativ, un artist, si iti sunt indiferente altele, In implicarea emotiva cotidiana iti place deosebit un cantaret, actor, om politic, etc.
De ce este astfel nu stii si nici nu te intereseaza, poate nici nu exista un raspuns rational, formulabil stintific, la intrebare.
Fapt este ca interactivitatea emotiva umana este departe de a fi omogena, dimpotriva este extrem de eterogena, de diferita si specifica, iar efectul cu toate ca este dual, adica si cooperant si conflictual, este mai mult benefic decat malefic, este mai putin aducator de suferinta la nivel global, decat in cazul unei unice preferinte afective a tuturor.
Daca tuturor oamenilor maturi dintr-o anume societate, le-ar place numai un anume stil creativ, fie el sportiv, literal, pictural, muzical, dramatic, etc, o anume variatate de opera, restul artistilor si operelor din spatiul cultural, ar fi condamnati la nepasare, la ignorare sistematica, iar efectele ar fi eident extrem de traumatizante. Pe de alta parte daca toti am vrea sa facem acelasi lucru toata viata, am risca sa disparem ca specie, datorita incapacitatii de a ne asuma si rezolva tot spectrul uman de nevoi diferite prin actiuni diferite.
Daca la omogeneitatea energo interactiva si combinativa a naturii, excluzand fiintele vii, putem gasi o explicatie rationala, o necesitate evidenta, pentru ca numai omogeneitatea interactiv combinativa face posibila existenta unui univers coerent si reproductibil, structural si evolutiv, la heterogeneitatea-diversitatea raspunsurilor emotive-afective umane e mult mai greu sa aducem argumente stintifice, de fapt este imposibil.
Daca omul este creat de materie, este cumva un paradox, ca din interactivitatea legic omogena a fundamentelor materiei, a particulelor elementare, atomilor, moleculelor, etc, sa rezulte macro entitati distincte care nu respecta aceasta omogeneitate in viata lor, dimpotriva o neaga sistematic, prin fiintele constiente al caror raspuns emotiv este similar ca potential atractiv si repulsiv, dar extrem de specific si imprevizibil, ca declansare, atat de putin supus legitatii naturale, dar atat de important pentru toate actele individului.
Din ce fel de creativitate ar trebui sa rezulte aceasta imensa diversitate, particularitate interactiv afectiva, iata o intrebare super dificila inca fara raspuns. Am putea replica ca o lume creata divin ar putea sa se comporte astfel, adica particular si impredictibil emotiv, dar nu suntem delor capabili sa argumentam asta. Nu suntem capabili nici sa intelegem ce complexitate procedural creativa de subiect constient poate genera acesta vasta diversitate a polarizarilor emotive, manifestata in multe feluri in viata fiecarui om.
Cat de usor pare sa realizezi armonie legic structurala, interactiva, functionala, intr-o lume a omogeneitatii micro si macro interactive, cat de greu, atunci cand diversitatea raspunsului atractorului-repulsorilui afectiv la aceiasi stimuli, pare sa inlature orice regularitate comportamentala, si totusi ordinea domina la toate nivelurile, in aceasta stranie realitate a afectivitatii dedicate.

CELE DOUA LUMI

CELE DOUA LUMI

De milenii filozofii au distins doua realitati, anume lumea reala, materiala, admisa externa si autonoma de individ si lumea mintii, lumea reprezentarilor si conceptelor construita ipotetic de creierul material.
In lumea reala omul poate actiona folosind patru instrumente anume: energia eliberata prin corp-gest, intentia de actiune care declanseaza in mintea individului gestul-actiune si cele doua info instrumente care conduc gestul activat, anume ratiunea si imaginatia, acestea avand rolul de a construi mental actiunile apoi a le realiza efectiv prin control gest corporal, in lumea materiala.
Aasadar pentru a actiona in lumea materiala avem nevoie de un vector energetic, anume ‘corpul-gest’ si trei informationale, intentia, ratiunea, imaginatia. Corespondent lumii materiale avem lumea mintii compusa din reprezentari si cuvinte. Reprezentarile sunt de tip imagine, sunet si restul, ele sunt numite de filozof ‘fenomene’ si sunt construite in colaborare de senzori si creier, prin perceprea si procesarea semnalelor emise de obiectele materiale. Reprezentarile de orice fel sunt obiectele lumii mentale, iar cuvintele sunt gesturile, sunt energiile informationale care misca reprezentarile, le conecteaza in orice fel, sau decupleaza prin intermediul instrumentelor ratiunii si imaginatiei.
In lumea mintii construita cerebral, putem face orice configuratie reprezentabila sau lingvistica, numai prin intermediul intentiei, ratiunii si imaginatiei, aici nu exista nici o interdictie energo operanta care sa se opuna manipularii in orice fel a reprezentarilor sau cuvintelor. Dar putem introduce si in lumea mintii restrictii procedurale, derivate din cunoasterea si aplicarea legilor naturale, interdictii care ne feresc de actiuni incorecte, in urma carora nu urmeaza efectele asteptate.
Tot filozofii, dar o clasa aparte de filozofii-cunoscatori, mai ales din orient, au afirmat tot de milenii, ca si lumea naturala-materiala semana cu cea mentala, adica este tot un fel de lume interna, iluzorie, o lume sa ii spunem ‘pseudo imaginata’, de aici rezultand ca si in realitatea materiala-externa, care nu mai e nici materiala nici externa, cele trei instrumente, intentia, ratiunea, imaginatia ar fi sufieciente pentru a construi orice configuratie, dat fiind ca si obiectele materiale-mentale pot fi manipulate mental fara corp-gest, fara restrictii.
De fapt se afima ca pentru a manipula mental obiectele materiale-mentale, trebuie sa intri intr-o stare de constienta speciala, in care subiectul se identifica cu obictul, realizeaza celebra tripleta filozofica a ‘coincidentei intre cunoscator, cunoastere si obiectul de cunoscut-controlat’. Evident aceasta afirmatie foarte veche, cum am mai spus, nu poate fi verificata stintific, in consecinta oamenii de stiinta o resping ca incorecta, irationala.
Daca afirmatia ar fi adevarata, ar insemna ca si lumea materiala este tot o constructie a mintii, generata prin primirea si interpretarea inconstienta a unui asa zis ‘limbaj subtil’, emis de o sursa speciala numita ‘mintea universala, mintea divina, constienta absoluta’, sau ceva asemanator.

UMANITATE

UMANITATE

-Suntem facuti sa simtim ‘placere si durere’. Aceasta banala constatare este cunoscuta de milenii, tot de milenii este cauza alcatuirii societatii, a regularizarii ei, a unei enorme si diverse literaturi.
-Toate fiintele simt cumva placera si durerea, chiar si cele unicelulare, microscopice, numai astfel actioneaza ele la stimulii pozitivi sau negativi ai mediului.
-Natura in infinita ei creativitate, Divinitatea atot facatoare, in marea ei intelepciune ironica, au facut fiintele polare, caracterizate prin preferinte si repulsii.
Nu e nimic rau in cautarea placerii si evitarea durerii, ar spune cineva cu inclinari filozofice si evident ar avea dreptate. Dar mai e ceva, ceva ascuns si evident in acelasi timp, in aceasta tendinta umana.

In majoritatea daca nu totalitatea cazurilor primirii plecerii, se ascunde insidioasa durerea, fie ea proprie sau a altui individ.
Spre exemplu un om place alt om si vrea sa fie langa el, sa se bucure de prezenta si afectiunea lui.
Nimic mai firesc. Dar daca cel placut nu respunde in acelasi fel, daca el nu simte ceva pentru cel care il place, stim toti ce se intampla. Apare drama, uneori tragedia, pentru bietul indragostit.
Sa ne imaginam ca cel iubit raspunde la fel, iar perechea se simte ‘bine la superlativ’, un timp. Dar initiatorul iubirii poate pierde iubirea pentru partener, poate dori sa fie cu alt cineva. In aceasta situatie sufera cel care a raspuns dragostei semenului, dar a piedut-o.
Difernta intre om si orice alta fiinta cunoscuta, este inventivitatea lui nelimitata, exprimata in toate felurile. Omul a descoperit nenumarate feluri de a se simti bine sau rau, iar aceste forte senzoriale si emotive orientate, vectorizate, determina dinamica oricarei societati.

Toti vrem sa ne simtim bine, extrem de bine, sa fim ‘fericiti’.

Internertul confirma asta, e plin de mesaje, toate indicand nevoia omului de placere maxima, de fericire. De milenii a fost identificat pericolul cautarii cu orice pret al placerii proprii, deseori implicand variante ale neplacerii semenilor.
Oamenii intelepti ai trecutului departat au cautat si inventat un ipotetic remediu la dualitatea placerii, la puterea ei sistematica de a provoca raul in diverite feluri, la diverite intensitati si amplitudini, in orice tip de relatie.
Acest remediu se cheama ‘morala’, si nu exista om matur sa nu fi auzit de cuvantul asta, indiferent cum suna in limba lui.
Morala este un set compact, minimal, de reguli fundamentale, de comenzi, care indica omului cum sa se poarte cu el, dar mai ales cu semenii lui.
Toti stim care sunt comandamentele morale, dar cu siguranta majoritatea le ignoram din nepasare, dispret, dar mai ales din neintelegerea lor, nefiind capabili sa descoperim singuri, ‘extrem de adanca cunoastere a omului de om’, inchisa in formularea lor.
Au trecut milenii de la aparitia primelor sisteme morale, care rezista neschimbate si in prezent, dar aderenta omului actual la moralitate este inca firava si temporara.

Asta inseamna ca suntem morali daca castigam ceva, primim o anume placere, dat ignoram moralitatea in caz contrar.
Ce mai e de spus?
-Foarte multe, dar si nimic.

Traim intr-o lume extrem de complexa, cu enorm de multe alternative de a primi placerea sau contrariul, de a fi om moral sau imoral. Aceasta uriasa plasa a satisfactiei si suferintei ne cuprinde pe toti si ne tine strans, nici un om neputand scapa din ea, presupunand ca ar voi.
-Dar cine ar vrea, cine ar fi atat de prost, incat sa isi fundamenteze scopurile pe altceva decat primirea placerii in cantitati cat mai mari, in cat mai multe feluri?
Se poate oare trai rezonabil, chiar bine, fara polaritatea ‘placut, neplacut’, fara situarea in aceasta opozitie universala?
– Iata o intrebare filozofica si ea veche de milenii, care a primit cateva raspunsuri, iar acestea sunt cel mai simplu formulate in doctrinele religioase.

O religie este printre altele o moralitate, este o regularizare optima a vietii, care iti recomanda cat mai putina cautare a placerii aici pe pamant, pentru a primi cat mai multa, in urmatoarea lume, unde cei fara placere pe pamant, cei in suferinta, primesc maximul de placere curata, divina.
-Raiul este in religia crestina lumea recompensei, iar iadul, lumea suferintei, a pedepsei, evident pentru cei supra saturati cu placere lumeasca, insotita de neplacerea, de suferinta semenilor.
In trecut moralitatea religioasa a avut oarece succes, nu prea mare, din ignoranta, dar pentru omul modern, pentru omul inarmat cu instrumentele cunoasterii stiintifice, pentru omul artistic, sau economic, autor si consumator al unei game infinite de satisfactii, lumile religioase ale placerii si pedepsei sunt fictiuni, bune sa sperie copiii, nu indivizii maturi.
Intrebarea asura posibilitatii existentei unor fiinte constiente si rationale care nu isi fundemenetaza viata pe placere, a fost atacata filozofic cu diferite tehnici, dar raspunsurile sunt ambigui.

Filozoful idealist, de tip platonic, de milenii declara deschis si ferm, ca el trebuie sa renunte la plecerile vulgare si nocive ale corpului, dar sa caute alte placeri, cele ale cunoasterii de sine, ale intrarii in lumea zeilor, atot cunoscatori.

De unde concluzia ca fara placere nu se poate!
De fapt si in religii este o latura filozofica mai vaga sau mai marcata, care recomanda omului credincios sa incerce din toate puterile sa il cunoasca pe Dumnezeu, fiinta suprema, asta aducand cele mai intense, mai pure, mai umane, am zice supra umane, placeri.

Dar din pacate cunoasterea divinitatii trece prin eforturi indelungi si intense, trece prin nenumarate suferinte si cine oare are puterea mintii si sufletului necesare pentru a le parcurge si depasi?
Prea putini, neglijabil de putini, presupunand ca sunt.
Atunci sa ne bucuram de toate aici si acum!!!
-Asta e filozofia maxima, asta e ‘maxima moralia’, resul sunt doar vorbe goale…

-Sau sa fim morali?

CONFLICT

Conflict

Oamenii sunt diferiti si este necesar sa fie astfel, asta e conditia supravietuirii colective.
Aceste diferente se manifesta in modurile comportamentale si valorice, in preferintele lor, abilitatile lor operante, valorile lor, punctele lor de vedere asupra lumii si omului.
Majoritatea diferentelor sunt benefice, cooperante, in sensul ca ele sunt criterii ale actiunii colective, de grup, ale solidaritatii lor ca indivizi, participanti la aceiasi realitate-actiune, acelasi scop, aceiasi comunitate, aceleasi optiuni si valori.
Dar diferentele se pot distanta in asa masura incat devin polare, devin antagonice, situatie in care intre indivizi apare conflictul, care poate fi extrem de intens, uneori ireconciliabil, ducand la confruntari violente de lunga durata, cu pierderi de vieti omenesti.
O diferenta profunda care duce la conflicte de toate felurile este provocata de punctul de vedere al individului asupra lumii, asupra cauzelor ei, asupra originii ei, asupra rolului omului in acest vast agregat numit univers. Primul punct de vedere asupra lumii, asupra cauzelor ei a fost religios.
O religie este o teorie creativa care pune la baza a tot ce este inclusiv omul, una sau mai multe supra constiente creative.
In mod ciudat oamenii au creat o diversitate de religii, de creatori ai lor, iar aceasta diversitate a fost si este cauza unui conflict indelungat, care se mentine si in prezent.
Lipsiti de logica, lipsiti si de alte calitati mentale necesare, oamenii trecutului nu au inteles, inca nu inteleg ca acei ipotetici creatori ai lumii nu pot fi si ei diferiti si cu interese opuse, pentru ca aceasta diversitate creativa divergenta, implica impartirea lumii in parti, realizarea si controlul cate unei parti de un creator, de unde inevitabila limitare a puterilor creatorului, pierderea logica a acelei supra capabilitati, supra cunoasteri absolute de a face orice, fara ajutor din afara lor.
In religiile politeiste acest conflict se manifesta din plin, era verosimil, el rezulta din concurenta zeilor la controlul lumii, era acceptat de credincios. Dar in religiile monoteiste, el devine contradictoriu.
Nu e logic sa crezi ca zeu tau este mai puternic, mai autentic, mai bun decat zeul adversarului tau, fara a admite ca zeul tau nu le stie si face pe toate, asa cum initial presupui, ca el are o limita, o frontiera cognitiva si creativa, dincolo de care nu poate trece-actiona.
Dincolo de frontiera este domeniul de competenta si putere creativa al zeului advers, exact asa cum se intampla in comunitatile umane.
-Dar daca zeii ar actiona ca oamenii, ar fi foarte departe de perfectiune, de atot putere si atot cunoastere, pentru ca oamenii nu au aceste caalitati, rational nici nu le pot avea.
Si atunci?
-Acest atunci implica rational revederea principiilor fiecarei religii, indepartarea antagonismelor intre ele, intre zeii creatori, unificarea lor, dar cine are curaj sa faca aceasta reforma a credintei, fara a fi excomunicat, gonit din propria credinta, de partenerii deveniti adversari, care nu vad dincolo de lungul nasului.

INTERIOR SI EXTERIOR

-Interior si exterior

Tragem cu creta un contur inchis pe asfalt si intram in ‘interioruil conturului’, ne pozitionam pe suprafata limitata, marginita de contur.
Aflati pe acesta suprafata, tot ce este pe ea numim ‘interior’ raportat la contur, iar ce nu este pe ea, tot ce este pe suprafata nelimitata, care contine conturul, se afla in exterior’.
Acest interior-exterior foarte simplu si clar definit, este de tip geometric, dar putem extinde interioritatea si exterioritatea la orice fel de frontiera, orice fel de zona interioara si exterioara.
Putem trata si omul ca o imensa interioritate spirituala, alcatuita conventional din multimea starilor lui perceptual-reprezentante, intelective, emotive.
in opozitie cu aceasta interioritate numita mentala-psihica, identificam diversitatea imprevizibila a lumii materiale, a lumii care ne inconjoara de peste tot, declarata de omul cu ‘bun simt, ‘lume externa si autonoma de individ’.
-Dar conform filozofului sustinut si de omul de stiinta actual de orice orientare, lumea fenomen, lumea aparent ‘externa’ unde ne aflam, nu este efectiv externa, nu este nici ‘materiala’, este o copie informationala a acesteia, numita de filozof ‘lume subiectiva, lume fenomen’.
Inca acum doua secole filozoful german Kant intelegea ca lumea fenomen este o creatie e mintii, in consecinta era o lume interna, o lume asamblata mental, reprezentata, o lume alcatuita modal de individ, dependenta de individ.
Evident lumea fenomen nu este creata optional de individ, asa cum este creata o pictura, ea este rezultatul interpretarii in imagine, sunet si restul, dupa algoritmi cerebrali prestabiliti, a unor mesaje emise de ipotetica lume materiala, autentic externa.
Pentru declararea fenomenului ‘lume interna-subiectiva’, contrar parerii bunului simt sustinator al exterioritatii-independentei, Kant a fost declarat idealist.
Kant a incercat in toate felurile sa se desprinda de acest calificativ nu foarte onorabil pe vremea lui, nici acum, admitand pana la urma ca este un transcendentalist, un fel de idealist moderat.
Daca admitem si logic trebuie sa admitem, ca reprezentarile lumii noastre ca imagini, sunete, senzatii de gust, miros, tactile, sunt constructii in cooperare ale senzorilor specializti si creierului, atunci noi ne situam, contrar parerii curente, intr-o imensa interioritate, iar exterior autentic nu exista.
Putem noi oare intelege si admite asta?
Daca da, e timpul sa scoatem cuvantul ‘extern-exterior’ din vocabular, sau sa ii dam un sens relativ, pentru ca tot ce este perceptibil-reprezentabil, tot ce este conceptibil, se afla in fiinta noastra informationala-spirituala, este o super arhitectura modala si lingvistica, alcatuita senzorial si cerebral.
Conform acestui punct de vedere vechi de milenii, exterioritatea absoluta este paradoxal ‘spiritul’, contrar parerii ca spiritul este o interioritate, un produs al materiei,
In aceasta perspectiva tot ce credem ca este ‘extern’, este efectiv ‘intern’, iar ce credem ca este intern, adica spiritual, legat de spirit, este de fapt o exterioritate subtila, speciala, este efectul unui proces mental inca necunoscut functional, care proiecteaza pe ecranul ‘intern-subiectiv al constientei’ o multime de forme si schimbari, care par externe dar ‘sunt in noi’, alcatuite modal de mintea noastra, nu sunt ‘externe’ fiintei noastre.
Spiritul este acea oculta exterioritate absoluta, care le include-interiorizeaza pe toate.
Bazate pe acest punct milenar de vedere, sunt fundate filozofiile antice si moderne, orientale, sau occidentale, care uneori pretind ca pot demonstra aceste afirmatii prin practica yoga, prin budhism, prin puterile ‘paranormale’, la care au acces cei avansati in doctrina.

LIBER ARBITRU

LIBER ARBITRU

Arbitru este acea persoana sau grup de persoane care reglementeaza procedural o interactie, precis regularizata, intre doi sau mai multi indivizi, adica ii obliga sa respecte in interactie regulile stabilite, iar cand nu le respecta ii penalizeaza proportional cu nerespectarea regulilor.
In orice interactie a omului cu natura, cu sine, cu semenii, exista reguli de actiune, exista ceace am putea numi ‘libertate ‘conditionata’, anume acea permisivitate-libertate de exprimare-actiune care se conformeaza unui set de reguli, iar cand nu o face, este penalizat proportional cu abaterea de la reguli.
Practica istorica a dezvoltat reguli de conduita-actiune pentru marea majoritate a actelor umane, iar nerespectarea lor cade sub incidenta unui arbitraj social specializat, care aplica pedepse cu diferite intensitati.
Libertatea in cea mai extinsa expresie-definitie este posibilitatea individului de a actiona cum vrea, in orice fel de interactie, oricand, in orice conditii.
Dar o asemenea libertate este evident inacceptabila, inevitabil ea va leza alte libertati extinse, de unde un conflict intre libertati.
Astfel libertatea in cea mai larga conceptie, cuprinzand realizarea umana neconditionata a oricarei posibilitati, este posibila numai intelectiv, nu si factual, asta insemnand ca poti gandi orice si oricum vrei, in limitele imaginatiei, dar realiza efectiv numai o parte din ce gandesti.
In consecinta peste libertatea principiala, extinsa, de a face orice, se suprapune libertatea responsabila, a initierii acelor actiuni care nu afecteaza in nici un fel libertatile responsabile ale semenilor.
Libertatea extinsa, neconditionata, a omului, de a face orice, este numita cumva impropriu ‘liber arbitru’, asta implicand pre existenta unei strategii de evaluare si control al propriilor acte, in fiecare om matur si normal psihic, dar numai in el, ne existand instante externe, autonome de individ, care ii limiteaza aceasta libertate.
-Daca omul este o creatie naturala, a materiei, a legilor materiei, libertatea lui principiala si responsabila, logic deriva din modul de regularizare interactiva micro si macroscopica a lumii fenomenale de legile naturale, astfel este inevitabil conditionata de legitatea naturala, cauza oricarei forme, proprietati, interactii.
Dar daca omul este creat divin, este el oare absolut-neconditionat liber mental si efectiv, depasind in amplitudinea libertatii omul material, sau este inca mai putin liber?
Daca omul ipotetic creat divin ar fi cauza unica a propriilor ganduri, acte, afecte, daca ‘ar fi cauza siesi’ cum spune filozoful, am intra in contradictia neparticiparii creatorului divin la creatia si sustinerea continua a operei sale OM.
-De aici necesiatea dependentei totale a individului, a tuturor actelor sale de creatorul absolut, in sensul ca tot ce individualizeaza senzorial, gestual, mental, emotiv omul, tot ce ii intra in constienta, se realizeaza numai prin creator, este trecut prin filtrul actiunii creative divine.

-In aceasta situatie omul creat divin nu are ‘liber arbitru’, nu poate actiona neconditionat, el face numai ce i se permite sa faca. Omul creat divin nu poate simti, actiona corporal si mental prin el insusi, el isi primeste in totalitate personalitatea prin creator…
Este acest rationament plauzibil?
Pentru unii da, pentru altii nu…

MASURA ESTETICA

 
Tehnic a masura insemna a compara si cuprinde o entitate aleasa ca etalon, in alta entitate de acelasi fel. Masura este tehnica, precisa, cand foloseste acelasi etalon, ea indica cu precizie raportul cantitativ intre doua modalitati, fie ele concrete sau abstracte.
Omul este un instrument de masura universal, este masura tuturor lucrurilor, cum a spus un filozof acum cateva milenii.
Omul masoara totul in lumea sa, masoara natura, fiinta sa, a semenilor, masoara calitativ si cantitativ, adica evaluant estimativ, evaluant cantitativ, matematic.
Putem spune ca omul masoara totul prin cateva tehnici de masura si etaloane cantitative-calitative pe care vom diferentia conventional.
Prima si cea mai importanta este masura intelectiva, rationala, logica, care poate fi calitativa si cantitativa. Masura intelectiva, rationala, stabileste rapoarte intre diferite entitati, intre altele stabileste si caracteristica unei multimi de afirmatii, stabileste coerenta lor, precizia lor, corectitudinea lor, probabilitatea lor.
Masura rationala cantitativa este precisa si reproductibila.
Masura rationala calitativa este ambigua, are fluctuatii procedural evaluante, dependent de performanta logica a celui care o aplica, de informatiile la care are acces, de modul cum le intelege.
O foarte importanta masura calitativa a omului, a fiecarui om este masura estetica, sau evaluarea estetica, senzorial, senzual, emotiv apreciativa, a indiferent ce.
Masura estetica este calitativa, dar de regula este insotita si de o masura rationala, de o analiza a criteriilor si conditiilor de aplicare a unei masuri calitativ estetizante.
Masura estetica cu toata rationalitatea ei variabila, este personala, aici nu exista etaloane standard, sau exista atatea etaloane evaluante cati oameni sunt.
In masura estetica apar cele mai mari diferente evaluante si asta se poate constata usor daca ai la dispozitie estetizarile unui numar de indiviazi, asupra acelorasi obiecte sa le spunem ‘artistice’, posedand in ele parametrul conventional ‘frumusete’.
Omul estetic poseda un etalon evaluant personal flexibil si rigid, adica el poate invata sa aplice o masura estetica, poate re invata sa aplice alta masura aceluiasi camp estetic, sau dupa ce intra in posesia uneia, nu mai poate, nu mai vrea sa invete alta.
Rigiditatea estetic evaluanta, adica pastrarea criteriilor evaluante, de regula inconstiente, este majoritara, ea se poate observa bine pe facebook, unde zeci, sute, mii de indivizi, isi exprima preferintele estetice asupra unei mari diversitati de obiecte, subiecte, opere de arta de toate felurile.
Putem spune ca exista etaloane estetic evaluante mai bune si mai putin bune?
De regula raspunsul este afirmativ, dar trebuie sa fim atentii la detalii.
Lumea unde suntem poseda o extrema diversitate de forme, calitati, miscari, interactii.
Societatea este si ea un domeniu creativ estetizant de o uimitoare varietate, ea cuprinde relizarile tuturor oamenilor, utilizabile in diferite feluri, provocand diferite satisfactii.
Cu o singura masura estetizanta, multe din formele si evenimentele naturale ori societale nici nu intra in orizontul estetizant al unui individ cu un anume etalon estetizant, sau priemsc o masura negativa, sunt aruncate in zona ‘uratului’, a obiectelor fara calitati estetice. Este nevoie de o larga variatate de criterii estetizante, care sa acopere aceasta diversitate.
Ceace putem admite este performanta variabila a indivizilor estetizanti de a evalua acelasi obiect estetic-artistic, creat de om.
Majoritatea operelor umane de arta, de calitate, poseda mai multe niveluri creativ estetizante, iar estimatorul estetic nu le poate cuprinde pe toate, fara o extrem de ampla sensibilitate evaluanta dublata de un antrenament estetizant indelungat, de o eruditie estetic evaluanta, greu de insusit.
In concluzie in arta omul isi dovedeste limita masurii estetizante, uneori o limita severa, exprimata prin incapacitatea lui de a identifica continutul estetic, adica simplu spus ‘frumusetea’ unei anume opere de arta, a carei viziune estetizanta introdusa de creatorul ei, este straina evaluatorului, nu intra in campul sau estetizant apreciant calitativ.

TIMP

Timp

 
Un film este o desfasurare de evenimente incluse in lumea ta, in al caror timp-actiune proprie nu poti intra pentru ca nu exista, dar poti circula ca spectator, adica ne inclus in evenimentele filmului.
Filmul este o lume memorata, compusa dintr-un numar de info parti simultan existente, pastrate intr-o memorie, parti accesabile si conexabile info procedural, principial in orce ordine, simplificat intr-o anume ordine si ordinea inversa.
Lumea materiala este o realitate efectiv interactiva, este din cate stim unica realitate, in a carei dinamica autentica, cuantificabila temporal, esti inclus, lume compusa dintr-o multime de parti simultan existente din a caror simultaneitate nu poti iesi, asa cum iesi din lumea fimului.
Obiectele realitatii materiale nu pot fi percepute si reprezentate din alta realitate, nu poti sa circuli printre ele in orice ordine de desfasurare vrei, nu te poti desprinde de ele, pentru ca nu exista alta realitate unde sa te situezi si din care sa explorezi asemeni unui film, realitatea materiala care nu este film, nu contine toate variantele desfasurarii sale, asa cum le contine filmul memorat .
Lumea materiala poate fi privita ca un unic obiect, ca o colectie enorma de obiecte simultan prezente care se modifica continuu pastrand SIMULTANEITATEA SI UNICITATEA, starile anterioare ale fiecarui obiect-proces, din realitatea materiala ne existand, nefiind pastrate intr-o memorie, astfel incat sa circuli temporal printre ele, sa accesezi orice stare anterioara, eventual posterioara, viitoare, a lantului transformarii lor.

SOCIETATE

SOCIETATE

 

De secole se vorbeste de societatea democratica, privita ca ideala, ca lume a celor egali in toate sensurile, unde toti membrii unui grup primesc aceleasi drepturi, toti participa conform puterii si abilitatii la satisfactia colectiva, impartasesc in mod proportional efortului propriu, beneficiile create de grup, dar ce e mai important, indiferent de calitatea efortului personal, toti membrii grupului sunt egali ca oameni, cel putin principial, toti primesc aceiasi valoare si respect ca indivizi.
Dar societatea nu a fost in trecut, nu este nici acum, si probabil nu va fi nici in viitor, o super organizare a celor egali, dimpotriva societatea este posibila in principiu, construibila si stabilizabila efectiv, numai prin continua prezenta a unor asimetrii marcante de diferite feluri, intre membrii ei.
La animalele care traiesc in grup sau turma, exista intodeauna un ‘mascul alfa’, eventual o ‘femela alfa’, care conduce grupul. Acest individ conducator este dominant prin puterea fizica, dar si prin alte calitati, spre exemplu prin ingeniozitatea conducerii grupului la vanatoare, daca indivizii sunt pradatori, a culegerii fructelor, sau a evitarii optime a pradatorilor, daca membrii grupului nu consuma membrii altor grupuri pentru a supravietui.
La fel si la om, atat in intervalul de timp de sute de mii de ani, in care s-a realizat trecerea de la animal la primul om care isi merita numele, om care a atins in grup un anume grad de constienta auto si hetero modelanta, societatea a fost condusa de un tip de individ special performant. Pe masura constructiei si folosirii sistematice a unor limbaje complicate, a uneltelor, a cresterii inteligentei indivizilor, societatea a fost asamblata si activata ca mecanism unitar, prin prezenta si influenta unui sau unor personaje, cu statut dominant, de conducator, de sef.
Conducatorul oricarui grup, a unei intregi societatii, era si este de regula cel ce decide la nivel local, sau global, ce vor face ceilalti, cum isi vor folosi energia si competenta, pentru a rezolva cat mai bine nevoile grupului. Cu mii de ani in urma acest conducator trebuia sa posede o inevitabila putere fizica si agresivitate, trebuia sa stie sa lupte foarte bine, dar mai ales sa stie cum sa coordoneze efortul conflictual al celorlalti, sa fie mai ingenios, dar la nevoie mai dur, mai rau, mai neindurator cu erorile celorlalti, pentru ca lumea trecutului departat era aspra, iar greselile repetate se plateau foarte scump.
Pe masura cresterii performantei gestual si mental creative, a diversificarii activitatilor, a diviziunii muncii, a societatii industiralizate, cum o numim acum, au aparut o diversitate de competente specifice, iar prin ele in societate au aparut si o variatate de tipuri de conducatori, de indivizi de elita, specializati operant, care puteau-pot face ceva important pentru grup, mai bine ca media indivizilor.
In societatea moderna exista o diversitate de indivizi de elita, care pot realiza la un nivel deosebit de performanta, o varianta a satisfactiei colective. Spre exemplu in societatile moderne sunt conducatori religiosi, oameni de stiinta, artisti, tehnologi, sportivi de inalta abilitate, etc, fiecare capabil sa rezolve o anume clasa de probleme. Dar cei mai importanti membri ai unei societati moderne sunt oamenii de stiinta, politicienii si economistii, cei responsabili cu organizarea si conducerea grupului, cu rezolvarea problemelor teoretice si practice de toate felurile, care apar sistematic in orice colectivitate.
Aceasta asimetrii de statut societal s-au diversificat sistematic, astfel incat in orice micro ori macro grup integrat modern exista o colectie de masculi-femele alfa, fiecare cu rol special. Un individ alfa este cel care poate inventa noutatea de diferite feluri, o poate transforma in unealta, serviciu, spectacol, o pune la dispozitia semenilor si este recompensat in diverse feluri pentru actiunea lui.
Individul alfa, cu rol proeminent, in orice micro sau macro grup unitar din lumea moderna este de regula, un om politic, un artist, un sportiv, un conducator religios. Acest mascul-femela alfa, polarizeaza cel mai sistematic atentia si disponibilitatea de participare si supunere a restului indivizilor, prin ce spune sau ce face, ce pune pe altii sa faca.
Existenta unor masculi ori femele alfa, cu caracteristici comportamentale dominante, declansante de emotii, se remarca foarte clar pe Facebook, unde unii indivizi posteaza ceva considerat mai atractiv, mai ingenios, mai destept, de altii, ceva ce primeste rapid aprobarea spontana sau poate interesata, a celor care il apreciaza deosebit, in cred mai valoros, dintr-o anume perspectiva.
Fapt este ca prin individul dominant, al oricarui micro sau macro grup prezent pe facebook, individ de regula creativ, ingenios in multe feluri, se pot caracteriza mai usor si precis ca personalitati, membrii grupului sau. Prin cel pe care il apreciaza pentru ce spune- face individul alfa, admiratorilor li se poate discerne mai precis personalitatea, placerile si neplacerile, valorile lor, idealurile lor, lumea unde se simt ei bine, lumea pe care o detesta, tipul de viata pe care ar vrea sa o duca, etc.

Page 2 of 1212345...10...Last »