Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

luciditate

Luciditate

-Uita-te in jurul tau, uita-te foarte atent. Observa cate lucruri imense, cate lucruri mari, mijlocii, mici, facute de oameni, te inconjoara.
-Priveste-le formele uimitoare, estetice, uneori complicate, mira-te de functiile lor inca mai complexe, care te servesc docile.
-Tot timpul folosesti o multime de obiecte cu potential specific satisfiant, fara sa te intrebi ce sunt ele de fapt, cum sunt facute, cum functioneaza, cum au intrat in campul vietii cotidiene?
-Incerca sa raspunzi corect la intrebarea:
Ce am facut eu din toate cate sunt in jurul meu, ce pot eu face, ce pot eu concepe ca noutate?
-Pot eu adauga o forma- functie premiera, la acest imens potential rezolvant de nevoi?
-Raspunsul mediu si corect e negativ.
-Incontestabil toti participam cumva la facerea obiectelor si serviciilor culturale, tehnologice, economice, etc, dar de regula la modul rutinier, tehno-constructiv, prin invatarea si repetarea unei actiuni.
Diferenta dintre geneza inventiei si folosirea inventiei, este enorma si greu de inteles.
Exista si filozofii ale creativitatii, sau studii stintifice, privind conditiile minimale necesare si suficiente pentru ca cineva sa conceapa o noutate, dar ele sunt greu de inteles, fara sa rezolve efectiv problema obscura a explicarii ne explicabilului act creativ.
Acum gandeste-te ce usor iti dai cu parerea despre toate, cat de dezinvolt, de multe ori nemultumit, tratezi tot ce e in jurul tau, ca si cum toate ar trebui sa fie, sa se faca singure, pentru a te servi, pe tine cel care vrei atat de mult si poti atat de putin…
Fii mai putin dispus sa evaluezi, sa critici lumea si semenii, cele ce sunt facute si sistmatic folosite, cat timp esti in nestiinta de cauza a necesitatii si modalitatii realizarii lor,
-Pregatirea ta modesta nu e suficienta pentru a te instala ca autoritate in campul deciziei si creativitatii altora, a ii aprecia, deprecia sau contesta, a te alinia valoric la valoarea lor, prin modesta ta perspectiva de consumator.

CELE PATRU TREPTE

CELE PATRU TREPTE

-O privire radiografica prin trupul istoriei ne pune la dispozitie multimea relatiilor omului cu sine si cu lumea sa, felul abordarii si intelegerii acesteia, ne indica intrarea progresiva in scena umanizarii a mai multor tipuri de personaje si de cunoastere accesibila acestora.
-Primul cunoscator creator, vechi de peste 20 de milenii este artistul.
Pentru artist prima norma a lumii, prima si singura lege, este ‘Frumusetea’.
-Natura este frumoasa, este nelimitat divers frumoasa, are trepte de intensitate a frumusetii, este imprevizibil frumoasa.
-Omul ca parte a naturii, ca natura constienta de sine, poseda si el frumusete, o multime de nuante ale frumusetii, unele fiind de maxima intensitate-calitate, intrecand frumusetile pur naturale.
-Simturile percep fumusetea ca senzatie si senzualitate,
-Sufletul percepe frumusetea ca emotie,
-Mintea o recunoaste ca principiu estetic ierarhizant,
-Dar frumusetea este regina absoluta, ea te naste frumos, te creste si scalda in frumusete, te hraneste cu frumusete, te invata sa o recunosti si contempli, te desprinde progresiv de frumusete, te da la o parta , aduce in Existenta mereu alta sau alte frumuseti, naturale sau umane, dar este creatoarea a toate…
-Frumusetea este si autoarea propriei frumuseti.
-Al doilea a intrat in arena cunoasterii moralistul.
-Cunoscatorul moralist vechi si el de milenii, admite ca exista frumusete, o multime de frumuseti, dar pentru el frumusetea este un principiu derivat din actiunea satisfianta corporala si intelectiva, ea nu se impune simtului sau mintii spontan.
-Pentru moralist frumusetea este un efect al puterii omului de a recunoaste si satisface nevoi.
-Daca implinirea nevoii si satisfactia este deplina si de calitate, atunci ea dezvolta in individ starea frumusete, maxima tensiune senzuala, emotiva, estetic satisfianta.
-Dar omul nu poate crea atata frumusete divers si intens satisfianta cata ar vrea, de unde lupta pentru posesia satisfactiei, a frumusetii, lupta care duce la violenta, la conflict.
-Pentru a regulariza accesul la satisfactie-frumusete, pentru a tine in frau dorinta omului de posesie-experimentare cu orice pret a frumusetii-placerii, prin senzatie, emotie, estetizare, omul cunoscator trebuie sa introduca principiul moral, sau legea morala,
-Morala este prima lege, legea fundament, ea indica omului cum sa se evalueze pe sine ca valoare, ca frumusete, ca sursa a frumusetii, in ce fel sa se puna la dispozitia sa ca sursa a satisfactiei-fumusetii, cum sa isi permita sau restranga accesul la frumusetea placere, pentru a trai in armonie, in fumusetea spirituala, cu el si cu semenii sai.
-Dar nici moralistul nu a rezolvat problema, urmat fiind de omul politic.
-Pe politician nu il preocupa in primul rand frumusetea, cat mai ales producatorul de frumusete , adica omul, factorul principal.
-Omul politic teoretizeaza alcatuirea si functionarea cetatii-societatii, a multimii organizate a producatorilor constienti de satisfactie-frumusete.
-Cu milenii in urma filozoful a argumentat ca in cetatea ideal frumoasa, bine alcatuita, maxim satisfianta, trebuie sa existe o diversitate de producatori ai fumusetii, de mestesugari, de tehnologi, cu un cuvant modern, cu diferite abilitati creative, necesari pentru a satisface toate felurile de nevoi,
-In cetate trebuie sa fie si razboinici, paznici ai frumusetii.
-Conducatorul mestesugarilor tehnologi, autori ai frumusetii, sau razboinicilor, pazitori ai frumusetii, trebuie sa fie ‘omul politic’, cel care stie cel mai bine ce proportie din fiecare specimen de lucrator, sau razboinic, sa fie in cetate, pentru ca frumusetea satisfactie, sa fie maxima si in armonie morala.
-Iritat de orgoliul omului politic a intrat in disputa ‘omul religios’.
-Acesta declara simplu si raspicat, fara acceptarea argumentelor:
-Singura lege a lumii, singurul creator de legi, creator de om si de frumusete in si prin om, dar si de lipsa a frumusetii in om, creator de artist, moralist, politician, religios, este unicul creator Divin, nelimitat cunoscator, nelimitat capabil creativ, absolut.
-Ultimul cunoscator, este omul de stiinta clasic si modern.
Pentru omul de stiinta, natura este singurul creator absolut, condus in generarea variantelor frumusetii, de propriile legi interactive, descriptibile formal, matematic, verificabile prin experiment.
-Dar in mod evident, necesar, natura nu este constienta, ea face totul inclusiv constienta si omul constient creativ, la modul inconstient, de unde concluzia paradoxala:
Mai putin, mai simplu ca principiu-lege, ca act creativ, poate realiza mai mult , mai complex, poate realiza constientul creativ.
-Acesta este paradoxul cunoasterii stintifice, in care ‘spiritul’ ipostazierea filozofica si religioasa maxima a ‘constientei creatoare’, depinde de ceva aparent inferior, de materia lipsita de constienta.
-cam asta ar fi tot

OFRANDA

-Cand omul ingrijeste diferite fiinte, hraneste si adaposteste animalele sau pasarile pe care le creste pentru a satisface propriile nevoi, nu il intereseaza reactia lor senzoriala sau emotiva, cu toate ca ea exista.
-Fiintele crescuta-maturate isi vor darui corpul ofranda celui care le-a tinut in viata, intorcandu-i cu pretul vietii lor, satisfactia pe care au primit-o prin el.
-La fel individul creativ de orice soi, fie el om de stiinta, artist, sportiv, etc, nu isi daruie gratuit opera semenilor, el asteapta de la ei o ofranda, astepta satisfactia lor intelectiva si emotiva cat mai intensa, pe care fiecare a trait-o participand la spectacolul actorului creativ..
-Orice spectacol al omului creativ pentru omul intelectiv-emotiv, nu se plateste numai prin biletul de intrare, prin ceva diferit de spectator.
-Adevarata plata pentru opera de calitate este dubla placere a celui care a primit opera, este schimbarea mintii si sufletului celui care a primit ofranda opera, dar a si daruit ceva in schimb, a daruit mintea si inima sa artistului.
Spectatorul prin sentiment si intelect este o ofranda profunda daruita autorului artist pe durata spectacolului, iar daca trairea operei ca ofranda emotiva nu exista, creatorul insusi nu a facut nimic, nu s-a daruit, pentru ca opera lui nu a fost primita.

IUBIRE

IUBIRE

-Intelepciunea omului religios dar si laic cu gandire profunda, ne spune sa ne ‘iubim unii pe altii’ cu o dragoste generoasa, fara conditii, dragostea fiind cel mai uman, mai umanizant sentiment.
Orice om a iubit sau iubeste pe altul, dar la modul egoist, focalizat, exclusivist, numai cel iubit primind pe o durtata de timp limitata, calitati speciale, unice, de fiinta perfecta sau aproape.
-Indemnul iubirii umanizante, divergente, a tuturor, nu este egoist, el ii include in sfera iubirii pe toti.
-Dar de ce sa iubim ne egoist, ce calitate speciala are acest fel de iubire?
Cand iubim pe cineva anume, prin iubire il pretuim deosebit de mult, cu cea mai mare intensitate emotiva de care suntem capabili, iar pretuindu-l cat ne sta in puteri, nu ii gasim nici un defect, nici o pata pe intreaga suprafata fizica si sufleteasca a fiintei sale.
-De regula aceasta emotie aprecianta, super-generoasa, iertatoare, se aplica numai celui iubit egoist, restul, nu intra in sfera iubirii de acest fel.
-Dar daca ii iubim la fel pe toti, adica ii primim in noi numai emotiv apreciant, numai tolerant si iertator, inseamna ca nu mai gasim defecte, ca toti oamenii prin aceasta iubire fara conditii, au numai calitati.
-Iar cel care nu gaseste defecte nici unui semen, in mod necesar este si el lipsit de defecte, este si el iubit la fel cum iubeste, defectul unui om venind din conflictualitatea cu el si cu altii, din neputinta acceptarii spontane si fara judecata a valorii proprii, mai ales a valorii celuilalt.
-Dar acest tip de iubire daruitoare, este posibil numai daca ne schimba pe noi insine, nu doar sentimental ci si comportamental.
-Numai incercand din toate puterile sa ne insusim o performanta lucrativa care satisface nevoi, daca participam la un inalt nivel calitativ, la efortul social comun, incepem sa fim demni de iubirea fara conditii
-Putin capabil, pretentios, lenes, barfitor, mereu critic, nu poti iubi pe altul, nu te lasa inclinarea ta de a gasi altora numai defecte, iar tie care nu le ai, numai calitati….

IMAGINATIE

 

IMAGINATIE

 

-Omul are ‘imaginatie’, fiinta oculta si rebela, usor irationala, care spre deosebire de ‘ratiune’, nu asculta de nici o regula, se pune in miscare singura si isi imagineaza ce vrea ea, in primul rand pentru a se distra pe ea, numai in al doilea rand pentru a distra sau speria, posesorul constient al imaginatiei.
-De aici volumul imens de inventii de toate felurile care umplu societatea, de creatii a tot felul de povesti, stintifice, artistice, religioase, economice, dar mai ales povesti politice-conspirative despre cineva din umbra care stie totul, poate totul, iar din puterea lui rezulta lumea celor condusi cu toate conflictele si aliantele ei, lume care nu prea demonstreaza atot cunoasterea si atot puterea celor care o conduc din umbra.
-Se pare ca oamenii vor sa fie ‘condusi-controlati’, chiar daca ar putea sa se conduca singuri, iar la intrebarea: DE CE? inca nu stim sa raspundem, nu ne ajuta imaginatia…

NECESAR

NECESAR

-Necesar este un concept complex nu foarte bine inteles.
-Necesitatea pe langa folosirea cotidiana, defineste cauzalitatea in lumea noastra, indica inevitabilul, adica simplificat ceva care nu poate fi decat asa cum este, cum se desfasoara, cum se schimba,
-In natura dar si in societate, necesitatea-cauzalitatea, decurge din legile naturii, cu fundament microscopic.
-Aceste legi fundamentale determina felul cum este si interactioenaza natura sau societatea, la toate nivelurile.
Omul este si el o creatie materiala-naturala, este un efect legic necesar, de unde rezulta ca modul cum este fiecare personalizat, ce face, ce gandeste, ce simte, este necesar, este inevitabil, este efectul legitatii naturale.
-Cu milenii in urma o parte din filozofi au inlocuit cauzalitatea naturala cu una total constienta, divina.
-Si divinitatea actioenaza cauzal iar efectul e necesar dar nu pentru ea, doar pentru opera OM.
-Daca in natura necesitatea este momentana, determinata de o interactie creativa sau distructiva locala, pentru divinitate necesitatea are cu totul alta motivatie si amplitudine.
-Creatorul absolut este total constient si omnistient, pentru el nu exista surpriza, nu exista trecut, prezent si viitor.
-De aici decurge ca intreaga viata a omului opera, este o inlantuire prestabilita-finalizata de evenimente, o necesitate unitara si integrala.
-Anticii au numit ‘soarta’, pre determinarea de catre creatorul divin, a vietii fiecarui om, unii impacandu-se cu asta, altii nu.
-Soarta insemna ca ce e bun si ce e rau in tine sau pentru tine, mai ales ce e rau, este pre destinat, este necesar-inevitabil si oricat incerci nu poti face ceva pentru a inlatura raul si suferinta, nu iti poti schimba soarta.
Stiinta actuala neaga principial, legic, existenta soartei, nega determinismul rigid, creator de soarta.
-Mecanica cuantica afirma ca orice eveniment microscopic este numai probabil, ca in natura nu se poate prevedea cu absoluta precizie nici un micro eveniment, in consecinta nici predictia tuturor macro evenimentele rezultate din primele.
-Spre exempu in cresterea unui copac ii apar ramuri noi, pe ele cresc frunze, flori, fructe, dar stiinta actuala nu poate spune cu precizie, in ce fel se va dezvota ca forma, copacul in viitor, cum ii vor creste ramurile, cate ramificatii vor avea, cate frunze si flori pe fiecare ramificatie.
-Conform stiintei si Viata omului este o uriasa evolutie probabila, non predictibila, unde cele bune si rele nu sunt prestabilitate, inevitabile.
-Acest punct de vedere lasa loc sperantei ca oricat de mult rau, de suferinta este in viata cuiva, viitorul poate fi mai bun, poate chiar necesar mai bun.

frumos

-Cineva vine la tine iti arata ceva, te pune sa asculti ceva si zice,
-‘Asta e frumos’ !!!
-Neavand nici o experienta sau ideie a ce este ‘frumos’, tu il crezi si acel ceva devine ‘frumusetea ta’, ‘frumusetea pentru tine’.
-In continuare vin la tine mai multi indivizi si fiecare iti propune ceva diferit si spune ca e frumos si spune si de ce este, iar tu ii crezi pe toti, si astfel campul frumusetilor tale se largeste.
-La un moment dat spui ‘stop’, acum ‘stiu ce e frumosul’ si nu mai vreau alte exemple sau argumente….
Si iata ca cineva vine la tine si iti ofera ceva declarat de el ‘frumos’, si tu zici NU, nu imi pace, nu e frumos!!!
-Eu stiu ce e frumosul !!!,
-Dar din pacate inca nu stii si nu o sa stii niciodata..
-Nu poti sa stii, nu ai nevoie sa stii,…
-Tu esti OM, esti numai o parte din frumusete, iar partea nu cuprinde intregul…

nume

nume

-Mergand pe muchia taioasa a sensurilor cuvintelor e mult mai dificil si riscant, dar si mai fertil, decat circuland la intamplare pe suprafata lor.
Frontiera numelui-sens prin imprevizibil te poate rani in multe feluri, dar numai circuland pe ea cuprinzi inteaga suprafata a numelui sens, il folosesti corect si complet.
Pentru filozoful antic grec PLATON, cel care da nume-sensuri formelor, miscarilor, calitatilor naturii, sau indivizilor, e adevaratul cunoscator al fiecarui obiect natural sau fiecarei parti de individ, numita corect, cunoaste intentia individului, gandirea si actiunea lui.
Conform filozofului numele sens prin sonoritate dar nu numai, imita subtil-creativ partea de natura sau personaj, reconstituie natura sau individul intelectiv.
-Cel care intelege in profunzime relatia de echivalenta intre anvelopa sonora speciala a cuvantului si frontiera modala particulara a obiectului numit-semnificat, cunoaste prin numele sens si obiectul sau evenimentul corect sonorizat-numit-semnificat.
Pronuntarea numelui corect transfara obiectul in subiect cu tot ce are el mai distinct, fara nici un alt efort cognitiv suplimentar.
-Aceiasi convingere o are si inteleptul oriental care folosind mantra sonora potrivita, poate intra in legatura directa cu o anume divinitate, sau intra in rezonanta cu numele sacru al unei forme sau miscari, crea forma sau miscarea numai mental, pronuntand corect sunetul mantrei distinct creatoare.

arta

arta

-Pentru a masura-caracteriza obiecte obisnuite, ai nevoie de instrumente obiect potrivite si de cuvinte, alte instrumente, diferite de obiect, care manipuleaza instrumentele obiect..
-Pentru a masura-intelege obiecte intelective, adica ‘concepte’ sau grupuri de concepte, trebuie sa folosesti tot cuvinte-concepte, dar sa fi in posesia tehnicii de masurare-cuprindere intelectiva, uneori specifica, greu de invatat-aplicat.
-Pentru a masura-evalua obiecte culturale, opere de arta, triplu modale, adica, obiecte pure, concepte, stari emotive corespondente, e necesar sa folosesti si experienta individului majoritar, care discerne valoric lumea prin reactia spontana ‘imi place sau nu imi place’, si prin ‘placerea-neplacerea argumentata conceptual, argumentata si emotiv, a ‘gurmandului estetic artistic’, care a invatat sa guste specialitati culturale, de regula ‘fara ‘gust’, de neconsumat, pentru ne gurmand.
-Antrenamentul pentru a fi gurmand cultural-estetic e dificil, cere o educatie speciala, care este ingust aplicata cand instruim tinerii, locuitori viitoarei societati culturale.
Artistul poate fi un extrem de virtuos ‘sef bucatar’, care stie sa compuna cu mare virtuozitate preparatele artistice-exotice, dar daca consumatorii nu vin, sau cand vin, le gusta si refuza, se produce o fractura intre creator si publicul consumator, amator de regula al operei clasice, care intra pe piata valorii impreuna cu reteta de consum si apreciere.

diversitate

diversitate

-Oamenii sunt diferiti, trebuie sa fie diferiti intre ei, cu riscul opozitiei, adversitatii, conflictului.
-Fara diversitatea de toate felurile nu ar mai exista oameni, nici macar un singur om, care nu ar fi om.
-Omul nu este efectul unei cauze fie ea naturala sau divina, care si-a epuizat puterea creativa facandu-l.
-Omul este cauza, este cea mai complexa cauza, este cauza constienta de sine, scindabila intr-o multime enorma de cauze specifice, distribuite tuturor personalizarilor om, care prin propriile forte individuante, sunt simultan potente imprevizibile, sunt si actualizari imprevizibile ale potentelor, cum ar spune filozoful.
-Umanitatea comuna acopera spatiul metabolic al satisfacerii nevoilor fundamentale, sau spatiul emotiilor, unde sunt similitudini si deosebiri.
Diversitatea se pune clar in evidenta in spatiul optiunilor intelective si estetice, care nu sunt pure nevoi, sunt in primul rand instrumente ale satisfacerii nevoilor, sunt si nevoi de rang superior, sunt criteriile satisfierii colective, ale socializarii.
O societate cu un singur tip de individ, fie el si ‘exemplar’ nu ar putea fi societatea multi conditionanta a oamenilor diferiti.
-Exemplaritatea iese din conditionare prin auto suficienta, prin perfectiune.
-Simbolic Societatea este o super nevoie care prin diversitatea optiunilor, excede sistematic potentialul global satisfiant, de unde continua ei evolutie, prin cooperare si prin conflict, poate mai mult prin conflict.

Page 3 of 1112345...10...Last »