Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

SACRIFICIU

SACRIFICIU

-Sa presupunem ca un copac are simturi, ca sufera intens cand este taiat de om in plina vigoare, ipoteza destul de plauzibila, daca tratam copacul ca ‘fiinta vie’.
-In aceasta situatie am inceta sa mai taiem copacii?
-Putin probabil, cat tmp copacii taiati ne fac atatea servicii.
-De fapt noi sacrificam nu doar copaci, omoram in fiecare an sute de milioane de animale si pasari, daca nu miliarde, stiind ca sufera, dar o facem in continuare, din aceleasi motive.
-In mod ciudat sau necesar, in lumea noastra sacrificarea unora asigura existenta altora, asta e o lege naturala, careia nu ne putem impotrivi.
-De fapt fara a fi omorat, fiecare om e sacrificat permanent intr-o anume proportie de societate, pentru a isi asigura binele personal, dar si a contribui cu ceva la binele colectiv, a oferi mai mult decat necesarul pentru a supravietui.
-Conditia sacrificiului societal este obligatorie dar nu este inteleasa, iar nefiind inteleasa cel necesar sacrificat, nu stie cum sa faca mai usor sacrificiul, mai suportabil, chiar placut.
Cea mai simpla cale de a face mai acceptabil sacrificiul personal-societal, al participarii necesare la binele colectiv este competenta, este capacitatea individului de a rezolva la un nivel inalt de calitate datoria sa sacrificiala-obligatorie, catre sine si catre semenii sai, care si ei se sacrifica pentru el.
-Majoritatea oamenilor din motive diferite, refuza asumarea efortului cerut pentru insusirea inaltei competente, neintelegand ca lipsa ei, este mult mai pagubitoare, mai dureroasa uneori, decat efortul primirii ei.
-Si totusi, preferam mai raul, din lene, din confuzie, din lipsa de dorinta de intelegere.

Dialog

-dialog

Cand omul a inventat limbajul si prin el comunicarea a descoperit si dialogul, intalnire prietentoasa sau ostila intre comunicari, dans sau lupta intre ele, unde fiecare partener isi exprima ingeniozitatea sau forta, se pune la dispozitia celuilalt, sau vrea sa il invinga.
-Prin dialog oamenii se pun la dispozitie uni sau bilateral, liber sau obligati de circumstante, de intentii, de initiative, de conditiile desfasurarii actiunii sau consecintelor.
Distingem cateva variante de dialog, anume:
-Colocvial, prietenos, schimb de replici relaxate, pe teme banale, care confirma prietenia, bunele relatii intre parti.
-Dialog afectiv, fals sau autentic, unde fiecare partener isi exprima efuziv-sentimental aprecierea pentru celalalt, confirma excelenta relatie cu acesta.
-Instructiv, unde unul din parteneri primeste informatii speciale, pentru el cu valoare, de la celalalt, dar informarea poate fi si reciproca.
-Dialog interogativ examinativ sau instructiv, uni sau bilateral, unde se pun intrebari cu adresa, iar raspunsurile trebuie sa fie si ele adecvate, sa acopere intrebarea, sa confirme competenta.
-Dialog argumentant uni sau bilateral unde un partener, sau ambii isi explica-justifica afirmatiile. Acesta dialog este de regula un dialog sustenant sau confirmant de performanta.
-Dialog controversial, tot confirmant de performanta, majoritar agresiv, unde fiecare participant pune la indoiala coerenta, verosimilitatea, autenticitatea, logica afirmatiilor partenerului, iar acesta incearca sa contracareze punand si el la indoiala calitatea replicilor adversarului, coerenta lor, adresa lor, compatibilitatea lor cu propriile replici.
-In dialogul controversial fiecare partener formuleaza in asa fel propriile replici incat incearca sa demonstreze ca nu a fost inteles corect, ca partenerul nu are suficiente resurse de informare, sau chiar intelective pentru a duce dialogul la nivelul pe care tot el il pretinde.
-Exista si ceace am putea numi dialog incriminativ, unde una din parti este invinuita de o anume fapta negativa si pusa sa se explice, sau sa recunoasca eroarea.
-Dialogul este in primul rand umanizant, el comunica partenerului sau partenerilor o anume personalitate, si primeste in schimb alta sau altele.
-In orice fel de dialog fiecare invata sa fie putin ca celalalt, fie ca vrea sau nu vrea.
-Numai prin dialog oameni au ajuns unde sunt, au atins enorma complexitate personalizanta caracterizand individul modern.

Religie

Religie

-Religia este identificarea si aderenta vag rationala, intens emotiva, devotionala, la o ‘Prima cauza’, la cauza fiintei tale, iar tu esti efectul, esti ‘omul creat’, ‘omul devot, omul efect’.
-Daca cauzele difera, atunci rational si efectele-oameni difera, iar ‘tu’ ca ‘efect distinct si constient’, devotat unei cauze distincte, te intrebi:
-Cum sa ii privesc, cum sa ii tratez pe ceilalti, cei facuti de cauze diferite, devotati-daruiti unor cauze crezuri diferite?
-Sa ii cred asemeni mie, sau deosebiti?
-Sa ii accept si apreciez, sau sa ii resping?
-Abia acum intra in joc rationamentul logic discriminativ, conform caruia:
-Din cauze diferite ies ‘efecte diferite’, ies ‘oameni diferiti’.
-In consecinta ‘ei nu sunt ca mine’, iar ne fiind, ‘opozitia, refuzul, agresarea’, sunt cele mai imediate atitudini si reactii, …care pot dura secole…

spectator

SPECTATOR

Sa ne imaginam un televizor magic-constient, pe al carui ecran se proiecteaza continuu un spectacol cu o multime de personaje si aventuri, comice, dramatice, tragice. Televizorul magic are ‘ochi externi’ prin care isi poate privi ecranul, iar prin constienta poate particulariza personajele initial neutre, le poate individualiza si evalua. Dupa un timp televizorul constient magic isi alege-prefera un personaj al ecranului si incantat de actele si emotiile, lui isi spune:
-Asta sunt EU, sunt cel mai important individ din spectacol. Ceilalti sunt niste EI, iar eu sunt cu totul deosebit de ei, prin ‘ce fac si simt’, prin tot ce ‘sunt eu pentru ‘mine’.
-Dar televizorul personaj nu isi poate da seama cuplat numai la ecran, ca intregul spectacol cu actiunile si emotiile lui, sunt efecte ale functionarii unui mecanism complex care la randul lui este creatia altui EU, al unui Eu creativ de televizoare si spectacole in afara sau pe ecranele acestora.
-Pentru a ‘exista’ televizorul ecran, lumea spectacol, personajele care il populeaza, exista un creator de televizoare, altul de personaje pe ecran un ‘EU constructor care face ecranele si altul regizor’, care stie sa faca spectacole cu eroi si drame, dar ambii sunt in umbra, sunt inaccesibili ochilor externi, constientei externe, a televizorului, sau eroului de pe ecran.
-La fel este si ‘omul’, au spus inca acum cateva milenii, unii ‘cunoscatori’, sa le spunem ‘oculti’.
OMUL este un personaj ‘iluzoriu’, adica existent numai in constienta sa, comparabila cu un ‘super ecran’, pe care tot timpul se desfasoara un spectacol tridimensional cu o diversitate de indivizi si actiuni, iar constienta ecran individuanta alege un personaj, este obligata sa aleaga unul, se identifica cu el, isi spune: ‘asta sunt eu’.
-Dar mai spun cei care pretind ca ‘stiu’, acest spectacol tridimensional proiectat pe constienta, este ‘iluzoriu’, este aparent’, desfasurat numai in constienta, dependent de constienta ecran.
In spatele scenei ‘constienta’, unde se deruleaza spectacolul si personajele iluzorii, se ascunde autorul si proiectorul spectacolului, se ascunde ‘constienta absoluta’, sau ‘mintea universala’, creatoare a personajelor si a lumilor iluzorii din personaj.
-Pentru a ajunge la autorul spectacolului, trebuie sa ‘renunti la tine’, a spus BUDDHA, un antic personaj celebru, un ‘cunoscator de sine’, care cu doua milenii si jumatate in urma, se spune ca a spart ‘ecranul lumii iluzorii’ si a ajuns la originea lui, a intrat in mintea universala, incaracterizabila, incomprehensibila, pentru cei care nu au decat ochii umani, ochi externi, fixati pe ercanul iluziei realitatii.

La toate astea cineva cu o tona de bun simt stintific, ar putea raspunde:

-Ce nerozii, ce banalitati invechite! Lumea mea este reala, este singura realitate, iar eu sunt un personaj autentic, sunt cauza identitatii mele, sunt autorul, actorul si spectatorul, iar spectacolul este realitatea materiala, unica si adevarata realitate, restul, adica afirmatii ca cele de mai sus, sunt iluzii.

-Si cum oare ai putea sa il contrazici?!

luciditate

Luciditate

-Uita-te in jurul tau, uita-te foarte atent. Observa cate lucruri imense, cate lucruri mari, mijlocii, mici, facute de oameni, te inconjoara.
-Priveste-le formele uimitoare, estetice, uneori complicate, mira-te de functiile lor inca mai complexe, care te servesc docile.
-Tot timpul folosesti o multime de obiecte cu potential specific satisfiant, fara sa te intrebi ce sunt ele de fapt, cum sunt facute, cum functioneaza, cum au intrat in campul vietii cotidiene?
-Incerca sa raspunzi corect la intrebarea:
Ce am facut eu din toate cate sunt in jurul meu, ce pot eu face, ce pot eu concepe ca noutate?
-Pot eu adauga o forma- functie premiera, la acest imens potential rezolvant de nevoi?
-Raspunsul mediu si corect e negativ.
-Incontestabil toti participam cumva la facerea obiectelor si serviciilor culturale, tehnologice, economice, etc, dar de regula la modul rutinier, tehno-constructiv, prin invatarea si repetarea unei actiuni.
Diferenta dintre geneza inventiei si folosirea inventiei, este enorma si greu de inteles.
Exista si filozofii ale creativitatii, sau studii stintifice, privind conditiile minimale necesare si suficiente pentru ca cineva sa conceapa o noutate, dar ele sunt greu de inteles, fara sa rezolve efectiv problema obscura a explicarii ne explicabilului act creativ.
Acum gandeste-te ce usor iti dai cu parerea despre toate, cat de dezinvolt, de multe ori nemultumit, tratezi tot ce e in jurul tau, ca si cum toate ar trebui sa fie, sa se faca singure, pentru a te servi, pe tine cel care vrei atat de mult si poti atat de putin…
Fii mai putin dispus sa evaluezi, sa critici lumea si semenii, cele ce sunt facute si sistmatic folosite, cat timp esti in nestiinta de cauza a necesitatii si modalitatii realizarii lor,
-Pregatirea ta modesta nu e suficienta pentru a te instala ca autoritate in campul deciziei si creativitatii altora, a ii aprecia, deprecia sau contesta, a te alinia valoric la valoarea lor, prin modesta ta perspectiva de consumator.

CELE PATRU TREPTE

CELE PATRU TREPTE

-O privire radiografica prin trupul istoriei ne pune la dispozitie multimea relatiilor omului cu sine si cu lumea sa, felul abordarii si intelegerii acesteia, ne indica intrarea progresiva in scena umanizarii a mai multor tipuri de personaje si de cunoastere accesibila acestora.
-Primul cunoscator creator, vechi de peste 20 de milenii este artistul.
Pentru artist prima norma a lumii, prima si singura lege, este ‘Frumusetea’.
-Natura este frumoasa, este nelimitat divers frumoasa, are trepte de intensitate a frumusetii, este imprevizibil frumoasa.
-Omul ca parte a naturii, ca natura constienta de sine, poseda si el frumusete, o multime de nuante ale frumusetii, unele fiind de maxima intensitate-calitate, intrecand frumusetile pur naturale.
-Simturile percep fumusetea ca senzatie si senzualitate,
-Sufletul percepe frumusetea ca emotie,
-Mintea o recunoaste ca principiu estetic ierarhizant,
-Dar frumusetea este regina absoluta, ea te naste frumos, te creste si scalda in frumusete, te hraneste cu frumusete, te invata sa o recunosti si contempli, te desprinde progresiv de frumusete, te da la o parta , aduce in Existenta mereu alta sau alte frumuseti, naturale sau umane, dar este creatoarea a toate…
-Frumusetea este si autoarea propriei frumuseti.
-Al doilea a intrat in arena cunoasterii moralistul.
-Cunoscatorul moralist vechi si el de milenii, admite ca exista frumusete, o multime de frumuseti, dar pentru el frumusetea este un principiu derivat din actiunea satisfianta corporala si intelectiva, ea nu se impune simtului sau mintii spontan.
-Pentru moralist frumusetea este un efect al puterii omului de a recunoaste si satisface nevoi.
-Daca implinirea nevoii si satisfactia este deplina si de calitate, atunci ea dezvolta in individ starea frumusete, maxima tensiune senzuala, emotiva, estetic satisfianta.
-Dar omul nu poate crea atata frumusete divers si intens satisfianta cata ar vrea, de unde lupta pentru posesia satisfactiei, a frumusetii, lupta care duce la violenta, la conflict.
-Pentru a regulariza accesul la satisfactie-frumusete, pentru a tine in frau dorinta omului de posesie-experimentare cu orice pret a frumusetii-placerii, prin senzatie, emotie, estetizare, omul cunoscator trebuie sa introduca principiul moral, sau legea morala,
-Morala este prima lege, legea fundament, ea indica omului cum sa se evalueze pe sine ca valoare, ca frumusete, ca sursa a frumusetii, in ce fel sa se puna la dispozitia sa ca sursa a satisfactiei-fumusetii, cum sa isi permita sau restranga accesul la frumusetea placere, pentru a trai in armonie, in fumusetea spirituala, cu el si cu semenii sai.
-Dar nici moralistul nu a rezolvat problema, urmat fiind de omul politic.
-Pe politician nu il preocupa in primul rand frumusetea, cat mai ales producatorul de frumusete , adica omul, factorul principal.
-Omul politic teoretizeaza alcatuirea si functionarea cetatii-societatii, a multimii organizate a producatorilor constienti de satisfactie-frumusete.
-Cu milenii in urma filozoful a argumentat ca in cetatea ideal frumoasa, bine alcatuita, maxim satisfianta, trebuie sa existe o diversitate de producatori ai fumusetii, de mestesugari, de tehnologi, cu un cuvant modern, cu diferite abilitati creative, necesari pentru a satisface toate felurile de nevoi,
-In cetate trebuie sa fie si razboinici, paznici ai frumusetii.
-Conducatorul mestesugarilor tehnologi, autori ai frumusetii, sau razboinicilor, pazitori ai frumusetii, trebuie sa fie ‘omul politic’, cel care stie cel mai bine ce proportie din fiecare specimen de lucrator, sau razboinic, sa fie in cetate, pentru ca frumusetea satisfactie, sa fie maxima si in armonie morala.
-Iritat de orgoliul omului politic a intrat in disputa ‘omul religios’.
-Acesta declara simplu si raspicat, fara acceptarea argumentelor:
-Singura lege a lumii, singurul creator de legi, creator de om si de frumusete in si prin om, dar si de lipsa a frumusetii in om, creator de artist, moralist, politician, religios, este unicul creator Divin, nelimitat cunoscator, nelimitat capabil creativ, absolut.
-Ultimul cunoscator, este omul de stiinta clasic si modern.
Pentru omul de stiinta, natura este singurul creator absolut, condus in generarea variantelor frumusetii, de propriile legi interactive, descriptibile formal, matematic, verificabile prin experiment.
-Dar in mod evident, necesar, natura nu este constienta, ea face totul inclusiv constienta si omul constient creativ, la modul inconstient, de unde concluzia paradoxala:
Mai putin, mai simplu ca principiu-lege, ca act creativ, poate realiza mai mult , mai complex, poate realiza constientul creativ.
-Acesta este paradoxul cunoasterii stintifice, in care ‘spiritul’ ipostazierea filozofica si religioasa maxima a ‘constientei creatoare’, depinde de ceva aparent inferior, de materia lipsita de constienta.
-cam asta ar fi tot

OFRANDA

-Cand omul ingrijeste diferite fiinte, hraneste si adaposteste animalele sau pasarile pe care le creste pentru a satisface propriile nevoi, nu il intereseaza reactia lor senzoriala sau emotiva, cu toate ca ea exista.
-Fiintele crescuta-maturate isi vor darui corpul ofranda celui care le-a tinut in viata, intorcandu-i cu pretul vietii lor, satisfactia pe care au primit-o prin el.
-La fel individul creativ de orice soi, fie el om de stiinta, artist, sportiv, etc, nu isi daruie gratuit opera semenilor, el asteapta de la ei o ofranda, astepta satisfactia lor intelectiva si emotiva cat mai intensa, pe care fiecare a trait-o participand la spectacolul actorului creativ..
-Orice spectacol al omului creativ pentru omul intelectiv-emotiv, nu se plateste numai prin biletul de intrare, prin ceva diferit de spectator.
-Adevarata plata pentru opera de calitate este dubla placere a celui care a primit opera, este schimbarea mintii si sufletului celui care a primit ofranda opera, dar a si daruit ceva in schimb, a daruit mintea si inima sa artistului.
Spectatorul prin sentiment si intelect este o ofranda profunda daruita autorului artist pe durata spectacolului, iar daca trairea operei ca ofranda emotiva nu exista, creatorul insusi nu a facut nimic, nu s-a daruit, pentru ca opera lui nu a fost primita.

IUBIRE

IUBIRE

-Intelepciunea omului religios dar si laic cu gandire profunda, ne spune sa ne ‘iubim unii pe altii’ cu o dragoste generoasa, fara conditii, dragostea fiind cel mai uman, mai umanizant sentiment.
Orice om a iubit sau iubeste pe altul, dar la modul egoist, focalizat, exclusivist, numai cel iubit primind pe o durtata de timp limitata, calitati speciale, unice, de fiinta perfecta sau aproape.
-Indemnul iubirii umanizante, divergente, a tuturor, nu este egoist, el ii include in sfera iubirii pe toti.
-Dar de ce sa iubim ne egoist, ce calitate speciala are acest fel de iubire?
Cand iubim pe cineva anume, prin iubire il pretuim deosebit de mult, cu cea mai mare intensitate emotiva de care suntem capabili, iar pretuindu-l cat ne sta in puteri, nu ii gasim nici un defect, nici o pata pe intreaga suprafata fizica si sufleteasca a fiintei sale.
-De regula aceasta emotie aprecianta, super-generoasa, iertatoare, se aplica numai celui iubit egoist, restul, nu intra in sfera iubirii de acest fel.
-Dar daca ii iubim la fel pe toti, adica ii primim in noi numai emotiv apreciant, numai tolerant si iertator, inseamna ca nu mai gasim defecte, ca toti oamenii prin aceasta iubire fara conditii, au numai calitati.
-Iar cel care nu gaseste defecte nici unui semen, in mod necesar este si el lipsit de defecte, este si el iubit la fel cum iubeste, defectul unui om venind din conflictualitatea cu el si cu altii, din neputinta acceptarii spontane si fara judecata a valorii proprii, mai ales a valorii celuilalt.
-Dar acest tip de iubire daruitoare, este posibil numai daca ne schimba pe noi insine, nu doar sentimental ci si comportamental.
-Numai incercand din toate puterile sa ne insusim o performanta lucrativa care satisface nevoi, daca participam la un inalt nivel calitativ, la efortul social comun, incepem sa fim demni de iubirea fara conditii
-Putin capabil, pretentios, lenes, barfitor, mereu critic, nu poti iubi pe altul, nu te lasa inclinarea ta de a gasi altora numai defecte, iar tie care nu le ai, numai calitati….

IMAGINATIE

 

IMAGINATIE

 

-Omul are ‘imaginatie’, fiinta oculta si rebela, usor irationala, care spre deosebire de ‘ratiune’, nu asculta de nici o regula, se pune in miscare singura si isi imagineaza ce vrea ea, in primul rand pentru a se distra pe ea, numai in al doilea rand pentru a distra sau speria, posesorul constient al imaginatiei.
-De aici volumul imens de inventii de toate felurile care umplu societatea, de creatii a tot felul de povesti, stintifice, artistice, religioase, economice, dar mai ales povesti politice-conspirative despre cineva din umbra care stie totul, poate totul, iar din puterea lui rezulta lumea celor condusi cu toate conflictele si aliantele ei, lume care nu prea demonstreaza atot cunoasterea si atot puterea celor care o conduc din umbra.
-Se pare ca oamenii vor sa fie ‘condusi-controlati’, chiar daca ar putea sa se conduca singuri, iar la intrebarea: DE CE? inca nu stim sa raspundem, nu ne ajuta imaginatia…

NECESAR

NECESAR

-Necesar este un concept complex nu foarte bine inteles.
-Necesitatea pe langa folosirea cotidiana, defineste cauzalitatea in lumea noastra, indica inevitabilul, adica simplificat ceva care nu poate fi decat asa cum este, cum se desfasoara, cum se schimba,
-In natura dar si in societate, necesitatea-cauzalitatea, decurge din legile naturii, cu fundament microscopic.
-Aceste legi fundamentale determina felul cum este si interactioenaza natura sau societatea, la toate nivelurile.
Omul este si el o creatie materiala-naturala, este un efect legic necesar, de unde rezulta ca modul cum este fiecare personalizat, ce face, ce gandeste, ce simte, este necesar, este inevitabil, este efectul legitatii naturale.
-Cu milenii in urma o parte din filozofi au inlocuit cauzalitatea naturala cu una total constienta, divina.
-Si divinitatea actioenaza cauzal iar efectul e necesar dar nu pentru ea, doar pentru opera OM.
-Daca in natura necesitatea este momentana, determinata de o interactie creativa sau distructiva locala, pentru divinitate necesitatea are cu totul alta motivatie si amplitudine.
-Creatorul absolut este total constient si omnistient, pentru el nu exista surpriza, nu exista trecut, prezent si viitor.
-De aici decurge ca intreaga viata a omului opera, este o inlantuire prestabilita-finalizata de evenimente, o necesitate unitara si integrala.
-Anticii au numit ‘soarta’, pre determinarea de catre creatorul divin, a vietii fiecarui om, unii impacandu-se cu asta, altii nu.
-Soarta insemna ca ce e bun si ce e rau in tine sau pentru tine, mai ales ce e rau, este pre destinat, este necesar-inevitabil si oricat incerci nu poti face ceva pentru a inlatura raul si suferinta, nu iti poti schimba soarta.
Stiinta actuala neaga principial, legic, existenta soartei, nega determinismul rigid, creator de soarta.
-Mecanica cuantica afirma ca orice eveniment microscopic este numai probabil, ca in natura nu se poate prevedea cu absoluta precizie nici un micro eveniment, in consecinta nici predictia tuturor macro evenimentele rezultate din primele.
-Spre exempu in cresterea unui copac ii apar ramuri noi, pe ele cresc frunze, flori, fructe, dar stiinta actuala nu poate spune cu precizie, in ce fel se va dezvota ca forma, copacul in viitor, cum ii vor creste ramurile, cate ramificatii vor avea, cate frunze si flori pe fiecare ramificatie.
-Conform stiintei si Viata omului este o uriasa evolutie probabila, non predictibila, unde cele bune si rele nu sunt prestabilitate, inevitabile.
-Acest punct de vedere lasa loc sperantei ca oricat de mult rau, de suferinta este in viata cuiva, viitorul poate fi mai bun, poate chiar necesar mai bun.

Page 4 of 13« First...23456...10...Last »