Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

comunicare

comunicare

-Comunicarea intre indivizi implica satisfacerea mai multor info conditii, anume:
1-abilitatea fiecarui partener de a construi un mesaj coerent,
2-capacitatea interpreterii propriului mesaj,
3-capacitatea primirii si interpretarii corecte a mesajului partenerului,
4-capacitatea simularii interpretarii propriului sau mesaj de partener,
5-capacitatea modelarii treseului interpretant al mesajului tau in partener
6-posibilitatea urmaririi modului cum se modeleaza partenerul ca primitor si inteprtetant al propriilor mesajel,
7-Urmarirea modului cum partenerul isi urmareste constient propria intepretare a mesajetale tale,

Mai sunt si alte trepte meta interpretante, pe care nu le mai enumeram.

Daca in desfasurarea dialogului constati disfunctii atat in propria interpretare sau a partenerului, prin nepotrivirea intre ce spui si ce ti se replica trebuie sa faci eforturi sa identifici in care treapta-conditie sau trepte interpretante, sunt ele distribuite. Identificand cauza disfunctiei trebuie sa iti schimbi modul de a construi mesaj,de a le interpreta, sau simulant interpretant, sa te asiguri ca si tu si partenerul actionati formulant si inerpretant corect in fiecare din conditiile enumerate.
In caz contrar in dialog apare confuzia, ambiguitatea constructei sau intelegerii mesajelor, iar partenerii se desprind, vorbesc unul langa altul, nu unul pentru altul…

SCOP

SCOP

-In spatiul actiunii de orice fel, identificam trei componente sau momente:
1-Decizia,
2-Actiunea, sau mijlocul
3-Motivatia sau scopul.

-In ordinea intrarii in manifestare, decizia este prima iar sopul ultimul, intre ele fiind actul-mijloc.
-Dar rational scopul desi pare final, adica ultima veriga din lant pe scala ordonarii temporale, trebuie sa fie primul, sa pre-existe deciziei,si evident si actiunii.
Nu se poate lua o decizie verosimila fara justificarea ei, fara o viziune a efectelor realizarii, iar viziunea justifica decizia si mai indica in parte si mijloacele de realizare.
Filozofic scopul este trinitar-paradoxal, este pre-cunoastere, adica motivatia si constructia deciziei problema, este ignoranta, pentru ca numai realizarea lui ii determina dimensiunea satisfianta, este efort cogitiv nemijlocit, adica actiune rezolvanta, este si cunoastere finala.
Posibilitatea formularii deciziei presupune acea pre-cunoastere speciala pe baza careia se poate descrie decizia-problema, este si ignoranta, adica descoperirea traseului rezolutiv, care determina atingerea obiectivului , indica intrarea rezolvitorului in posesia ‘scopului solutie’ cu toate consecintele ce decurg…
-Intrebarea nu numai filozofica, este:
-Pe ce cale apar in mintea omului problemele-decizii de actiune, dat fiind ele nu vin insotite de rezolvari si uneori trec intervale mari de timp masurabile in ani, pana se gaseste solutia, se pun in opera mijloacele potrivite atingerii scopului
– A fi in posesia unei probleme relevante ( a carei solutie satisface o nevoie), este un important act de cunoastere, este cea mai subtila cunoastere, pentru ca patrunde in mintea individului insidios-inconstinent, faca ca purtatorul mintii sa treseze constient traiectoria creativ problematizanta, numai cea creativ rezolutiva fiind constientizata. Daca am stii cum sa facem probleme semnificative, nu sa construim multimi de probleme similare pe baza rezolvarii uneia prototip, netrasata constructiv constient, poate am accelera procesul istoric cognitiv.
Daca constientizam rezolvari, mult mai putin constientizam actele mentale care ne furnizeaza probleme noi, in premiera.
Este stiut ca rezolvarea unei probleme dificile creaza probleme colaterale, dar nici acestea nu sunt accesibile explicit formulat, anterior primei probleme, depind de aceasta, intra in existenta cand avem prima problema, creativa de probleme secundare, tertiare, etc.
Cumva formuland probleme realizam acea paradoxala cunoastere ignoranta sau creatoare de ignoranta. Cunoscand problema nu stim si solutia si trebuie sa facem un efort cognitiv intens, uneori si indelungat, sa descoperim o multime de noutati, de actiuni noi cu consecinte noi, pentru a o rezolva.

RAZE SI OGLINZI

-Conform unei clasificari usor oculte, oamenii sunt de doua feluri:
-Raze si Oglinzi.
-Razele cum bine se stie au culoare si stralucire proprie, au personalitate radianta autonoma.
-Oglinzile nu au stralucire proprie, nu se pun in evidenta decat daca primesc si oglindesc-reflecta o raza sau mai multe. Oglinzile sunt personalizate-colorate de raze, de multimea razelor pe care le primesc-reflecta.
-Razele au nevoie de oglinzi, altfel stralucirea si jocul lor cromatic se pierde in vid, fara ca ele insele oglindite, sa isi dea masura intensitatii stralucirii si culorii prin alte entitati, prin oglinzi.
-Oglinzile au inca mai mare nevoie de raze, fara raze ele sunt intr-un intuneric total, ele neputandu-se auto sau hetero oglindi fara lumina personanta a razei.
Razele difera prin combinatia cromatica, prin variatia continua a acestor combinari, prin intensitate.
-O raza poate fi multiplu oglindita de o serie de oglinzi cu orientari diferite, in asa fel incat traseul ei este foarte complicat-imprevizibil, dar este si multi personalizant..
-O oglinda isi poate schimba continuu orientarea captand mereu alte raze sau combinatii de raze venite direct, sau reflectate de alte oglinzi, iar jocul combinarilor de raze culori-reflectate in aceiasi oglinda personalizeaza imprevizibil si oglinda…

VIS

-Visele pun in scena si iti prezinta-comunica mai clar sau obscur, calitatea vietii tale, masura intelgerii sau neintelegerii legilor si mecanismelor evolutive ale naturii sau societatii tale, dar pun accent pe succesele sau esecurile tale semnificative.
Visele regizeaza foarte ingenios dorintele tale, felul cum sunt implinite sau nu, obsesiile tale, spaimele tale profunde, initiativele sau neluarea initiativelor la momentul potrivit, cu efectele lor negative, relatia ta cu cei cunoscuti, felul cum unii te ajuta si emuleaza, altii te domina, inhiba, inspaimanta.
Scenariul viselor prezinta la modul interactiv, problemele importante puse de viata ratiunii sau emotiilor tale si ramase nerezolvate timp indelungat, care iti marcheaza viata. Visele iti comunica direct sau metaforic datoriile tale fata de tine, felul cum ai trecut sau nu diferite examene ale vietii, dramatismul si tensiunea frustranta a esecului, prin care ramai un permanent candidat la o anume proba individuanta, mereu ratata.
Dar daca creierul tau, presupusul autor al viselor, iti identifica atat de precis calitatile si lipsurile, de ce nu le pune el mai precis in evidenta in stare treaza, de ce nu te ajuta cu resursele lui imense, sa dai si absolvi un examen important pentru tine?

LIMBAJ

LIMBAJ

 

Primele limbaje au fost gestuale, compuse din miscari-semne ale corpului, dar erau extrem de inguste semnificant si lente.
Limabul natural vorbit, este o constructie mentala a realitatii incluzand individul si actele sale, realitate comunicabila altei minti rapid si precis.
Conform gnozelor ermetice si ‘lumea vazuta, auzita, mirosita, gustata si pipaita’, este un limbaj, este mai precis efectul primirii si intelegerii unui super limbaj ocult. emis de mintea divina.
-Se mai spune ca unii pot invata acest limbaj, iar acestia pot schimba mental realitatea, adica nu au nevoie de corp,. de alte unelte materiale, pentru a face ce vor in lumea crezuta ‘materiala’.
Unele mari personalitati istorice au aratat ca pot controla lumea mental, daca admitem marturiile…

-Omul poate identifica, aloca, descrie, numai atribute ‘omenesti’.
-Supra umanul, sub umanul, sau ne umanul, sunt numai sunete fara sens.

A Afirma ca exista o fiinta supra umana, sau ca o piatra este non umana, sunt declaratii goale de informatie.

UMANIZARE

UMANIZARE
La inceput omul invata sa isi miste intentional diferite parti ale corpului, sa lege miscarile in diferite feluri compunand actiuni corporale compozite.
Urmeaza insusirea si folosirea limbajului, exprimata prin vorbire si intelegere. Prin ‘ratiune’ omul foloseste optim vorbirea si intelegerea, alcatuieste descrieri corecte-coerente de realitate sau actiune personala. Vorbirea si intelegerea conduse de ratiune si imaginatie genereaza ‘cunoasterea’, actiune creativa care ofera omului posibilitatea sa conceapa, contruiasca si foloseasca unelte, sa isi rezolve tot mai bine nevoile.
Limbajul socializeaza, dezvolta o retea de relatii si dependente intre oameni. Calitatea satisfactiei nevoilor este cuantificata prin diferite nuante si intensitati ale senzatiei si emotiei.
Sistematica diferenta intre intensitatea unei nevoi si amplitudinea satisfactiei accesibile, duce la ‘actiunea agresiva’ in care individul controleaza prin inselaciune sau forta, potentialul creativ sau produsele muncii semenului. Agresivitatea fizica si intelectiva este o componenta principala a actului colectiv satisfiant. Dezvoltand o diversitate de tehnologii, omul ia in posesie propria ‘umanizare’, realizand cicluri de actiuni rutiniere si creative satisfiante, finalizate prin nuante polare ale senzatiilor si emotiilor, care premiaza sau pedepsesc individul, dependent de efectele actelor sale.
Umanizarea se exprima prin intarea in ciclicitatea ternara: ‘nevoie, actiune, satisfactie’, ciclicitate repetitiva dar si creativa, unde fiecare din cele trei componente se modifica permanent, impulsionate de ratiune si imginatie, instrumentele creative ale actului satisfiant.
Sa fie acesta capatul drumului, sau exista si alte trasee umanizante?

LITERE

-Sufletul este capcana invizibila care prinde corpul material si nu il mai lasa liber niciodata.

-Persoana este constienta diferentei intre ce nu esti si ce nu vrei sa fii.

-Irational, abilitatea de a gresi sistematic si a argumenta ca e necesar.

-Imaginatia, demonstrarea posibilitatii actiunii creative divine prin cuvant.

-Emotia, trairea posesiei imperative a iluzoriului.

-Vointa, perseverenta de a te vrea un anume individ, ignorand alternativele sau consecintele.

-Gandire, primirea si asumarea sistematica a unei identitati de imprumut.

-Absurd, posibilitate ascunsa pe care nu stim sa o accesa, ori demonstram.

-Alter ego, personaj obscur care vrea sa te identifici cu el.

-Inutil, necesarul cel mai cautat si motivat afectiv.

-Necesar, libertatea la care nu vrei sa ajungi niciodata

URCARE

Si omul a inventat cuvintele si a facut cu ele o scara de intelesuri inalta, inalta, si a urcat pe ea pana la cer si cand a ajuns acolo, sfintul de serviciu infuriat l-a intrebat:
Ce cauti aici, tu care ai pacatuit pentru ca ai dat nume fiintelor si lucrurilor si ai imitat creatorul suprem?
-Ce vrei sa faci aici, Tu cel care legi cuvintele si faci proiecte, prin ele creezi forme materiale carora le dai puterea satisfacerii, le dai culoare, gust, miros si pacatuiesti prea gustandu-le, ratacindu-te in savoarea lor.
-Pleaca de unde ai venit, Tu cel care legand cuvintele gandesti, si faci ca gandurile tale sa se transforme in lumi pline de conflicte, sa nege gandirea creativa divina, sa te puna pe tine inaintea lui, si iar sa pacatuiesti prin mandria puterii tale!
-Cel care te-a facut te vrea slab, obligat se roage pentru a primi, nu a indrepta creativ ruga ta catre tine, a primi prin tine  tot ce vrei sa ai!
-Si atunci pui si tu o intrebare:
-Nu puteti face un om respectat si aici pentru inventiile lui, care isi ofera singur ce vrea, mandru de puterile lui, il loc sa ii fie rusine de ele, sa le creada pacate, sa renunte la ele, sa va roage pe voi sa ii dati, si sa nu primeasca nimic,  afara de promisiunea lumii de apoi, unde o sa ii fie cu atat mai rau cu cat in viata lui  a facut sa ii fie mai bine?
-Nu stiu daca putem a replicat sfantul, dar daca am face asta, ar fi ultima noastra fapta buna, pentru ca nici un om nu ar mai avea nevoie de noi.

.

INTER UMANITATE

INTER UMANITATE
Relatiile umane sunt prioritar cooperante, ele se bazeaza pe reciprocitate, pe schimbul de obiecte si servicii, pe schimbul de valori reciproc apreciate, dupa regula: ‘imi dai asta -iti dau asta’, fiecare daruind si primind ceva considerat echivalent valoric.
Cauza si Efectul schimburilor inter umane, este satisfactia, este rezolvarea unei nevoi exprimata in tensiunea satisfianta, senzuala sau emotiva, pe care o asteapta si primeste fiecare om ca recompensa fireasca, necesara, pentru munca sa, pentru propriul potential satisfiant daruit altora.
Exista indivizi care se ofera pe ei ca surse ale satiasfactiei, in schimbul primirii potentialului satiafiant intermediat, prin obiecte si servicii al semenilor. Aceasta oferta de sine nemijlocit satisfianta, senzuala sau emotivanta este spectacolul in variantele sportive, artistice, etc.
Omul spectacol sau actorul, in diferitele feluri ale daruirii de sine, declanseaza emotii in semenul receptor de spactacol. Aceasta calitate rara a activarii directe a starilor emotive in primitorul numit ‚spectator’, le permite actorilor sa intre direct, (nemediat prin obiecte si servicii) in mintile si sufletele spectatorilor, sa le controleze intre anume limite personalitatea prin arta lor, sa transforme spectatorul intr-un ‚devot’ care in schimbul emotiei primite, se daruie ca personalitate plastica-disponibila actorului, il trateaza pe acesta ca model exemplar, accepta sa il primeasca in fiinta lui, sa faca din el o identitate scop, sa il considere criteriul momentan sau poate de lunga durata, al legitimarii fiintei sale, al vietii sale, sa se vrea imaginar, uneori sa reuseasca efectiv, sa devina asemanator acestuia.
Aceasta calitate de declansa direct emotii in altii o au toti oamenii dar selectiv in sensul ca pot declansa direct stari senzuale sau emotii in anumiti semeni, in acele relatii speciale pe care le numim ‘atractivitate sexuala, dragoste, prietenie’.
Pentru a declasa numai atractia sexuala sau dragostea, amestec subtil de senzualitate si afectivitate, nu este necesara o actiune speciala, autorul emotiei nu trebuie sa se exprime ca actor sau nu ca actor profesionist. Corpul fizic tanar, sanatos, dezinvolt activ, armonios construit, plenar senzual, al individului indiferent de sex, activeaza in alt corp cu aceleasi trasaturi sau o parte din ele, o reactie atractiva, numai senzula, sau o reactie speciala mixta, senzuala si afectiva, de regula foarte intensa, acaparanta de personalitate, numita ‘dragoste’. De ce se indragostesc oamenii este relativ explicabil, dar cum functioneaza creierul cand aloca afectivitate, dragoste in mod special, este inca necunoscut, inexplicabil. Rolul dragostei in stabilirea unor relatii sociale bazate pe egalitatea partenerilor este decisiv.
Prin intensitatea ei dragostea creaza in cel indragostit valoare suprema, valoarea maxima pe care paradoxal nu o are el , o primeste de la el celalalt, care il domina valoric, capata pentru el o importanta mai mare decat propria fiinta.
Dragostea este un sacrificiu de sine valoric, este surprinzatoarea constatare si acceptare ca semenul te depaseste valoric, iti aduce mai multe satisfactii decat iti poti oferi pe orice alta cale, te alimenteaza cu propria lui personalitate intensiv emotivanta, se daruie tie ca sursa de emotii de cea mai inalta intensitate si calitate.
Dar cel ce declanseaza atractia senzuala sau afectiva in mod fals se crede cumva autorul prin merite proprii al tensiunii afective declansate, se crede un autentic actor profesionist care poseda arta activarii emotiei, si ca actor merita un tratament deosebit, trebuie apreciat permanent, cere o daruite totala din partea celui in care a stimulat un raspuns senzual sau sentimental.
De milenii oamenii stiu ca relatia senzuala sau afectiva, afara de rare cazuri, nu dureaza prea mult, ca se dilueaza si dispare, uni sau bilateral, din cauaza multimii de oferte similare care prin noutate par mai promitatoare, mai intens senzuale sau emotivante ca relatia in desfasurare.
Daca unul din parteneri este inca intens atras de celalalt, iar acesta pierde interesul senzual sau afectiv pentru cel indragostit, incepe drama, se dclanseaza un conflict unilateral care se poate transforma in conflict bilateral, Cel respins reproseaza celuilalt lipsa de fidelitate ca si cum acesta din urma ar fi obligat sa il aprecieze ‘fara conditii’, sa devina un ‚devot’ al acestuia.
Prins in plasa tensiunii intens si dominant satisfianate, legat senzual sau emotiv de un partener care incepe sa ii ignore sau chiar sa ii displaca senzualitatea sau afectivitatea, individul refuzat pierde luciditatea, pierde rationalitatea coerent evaluanta de relatie senzuala sau emotiva liber reciproc initiata, liber-reciproc continuata, liber dar nu si reciproc finalizabila, devine un mic dar iritant tiran senzual sau afectiv, vrea sa domine neconditionat partenerul, sa il lege cumva de sine, sa il transforme din identitate echilibrata afectiv care primeste si daruie satisfactii, intr-un sclav senzul ori afectiv, obligat sa satisfaca, ignorand dreptul lui de a cere si primi in schimb satisfactii echivalente. O mare parte din arta lumii, poate cea mai importanta parte a ei, cu cel mai intens potential profesional satisfiant, este alcatuita din acele scenarii senzuale sau afective dramatice, uneori tragice, unde una din parti pierde interesul celeilate, pierde accesul spontan la farmecul ei satisfiant si se declanseaza emotivitatea conglictuala-negativa a pierderii celui dorit, ca si cum acesta ar fi o proprietate si ar trebui sa se daruie fara conditii celuilalt.
Daca dragostea este principalul liant societal, este conditia evaluarii reciproce maxime a indivizilor socializati, este conditia atribuirii unei valori semenului, superioare propriei valori momentane, este cauza umanizarii maximale a celuilat, pierderea dragostea accesului la senzualitatea sau afectivitatea partenerului declanseaza starea opusa a dez umanizarii intensive a acestuia, a devalorizarii lui egoite, cand nu te mai vrea ca partener de satisfactii. Pierderea reciprocitatii satisfiante senzuale sau emotive, duce la devalorizarea fulgeratoare a celui care te refuza, privit ca ‘maxima non valoare’, ca individ ingrat, incapabil sa te aprecieze dupa cate placeri a primit de la tine, ca si cum el nu ar ti-ar fi daruit placeri echivalente, pentru care, cand nu te mai vrea, nu pretinde nimic in schimb.
Poate satisfactia si non satisfactia, iubirea si ura, nu sunt stari polare asa cum credem la o prima evaluare, mai ales daca am trecut prin dezamagirea pierderii unui partener apreciat, poate ‘numai impreuna umanizeaza autentic’, in sensul ca ‚acela care continua sa aloce valoare maxima si partenerului care il refuza’, sa ii atribuie umanitate maxima, sa umanizeze ireversibil toti semenii, independent de relatiile cu ei, si-a castigat statutul de om autentic, pentru care umanitatea celorlalti nu depinde de ce ii ofera, sau ce ii refuza. Umanitatea oricarui om trebuie fundamentata pe potentalul fiecarui om de a avea nevoie de semen, de a oferi ceva unui semen, a intra intr-o relatie satisfinat bilaterala cu acesta, dar neconditionata, lasand partenerului libertatea sa paraseasca relatia atunci cand ea nu il mai satisface, dimpotriva ii provoaca insatisfactii.

Page 5 of 12« First...34567...10...Last »